tag:blogger.com,1999:blog-65497401830022962432024-02-19T01:37:49.898-08:00Dor De EminescuRappy SVhttp://www.blogger.com/profile/01501453825456140832noreply@blogger.comBlogger19125tag:blogger.com,1999:blog-6549740183002296243.post-17798640257902650592010-02-11T06:42:00.001-08:002010-02-11T06:42:20.995-08:00Concursul de creaţii literare şi proiecte „Dor de Eminescu” a fost aprobat ca naţional. Se găseşte în CAE –concursuri naţionale, anexa F, poziţia 85.Rappy SVhttp://www.blogger.com/profile/01501453825456140832noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-6549740183002296243.post-4845927794888491682010-01-20T07:16:00.000-08:002010-01-20T07:17:20.106-08:00Clasament<div>Concursul naţional de creaţii literare şi proiecte</div><div>“Dor de Eminescu”</div><div>Ediţia a IV-a</div><div>2009-2010</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>I.Secţiunea: creaţie literară</div><div><br /></div><div>Marele premiu: Lupu Ioana , Liceul cu Program Sportiv Slatina, jud. Olt, prof. îndrumător Ene Nicoleta (poezie)</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span></div><div><br /></div><div>Subsecţiunea: poezie</div><div><br /></div><div><br /></div><div>Premiul I : Ceredeev Emilian, Şcoala cu clasele I-VIII Vatra Moldoviţei, prof. îndrumător Ceredeev Daniela-Luminiţa</div><div> Bîndiu Alina Ioana, Şcoala cu clasele I-VIII Vatra Moldoviţei, prof. îndrumător Bîndiu Cristina</div><div> Erhan Angela Maria, Şcoala cu clasele I-VIII Nr. 2 „George Voevidca, Câmpulung Moldovenesc, prof. îndrumător Maria Romaga</div><div> Sandu Alexandra, Liceul cu Program Sportiv Slatina, jud. Olt, prof. îndrumător Ene Nicoleta</div><div><br /></div><div>Premiul II : Ceredeev Anastasia-Simona, Şcoala cu clasele I-VIII Vatra Moldoviţei, prof. îndrumător Ceredeev Daniela-Luminiţa</div><div> Gîbu Ana-Maria, Şcoala Nr. 8 Mihail Kogălniceanu, Dorohoi, prof. îndrumător Raichel Victoria</div><div><br /></div><div>Premiul III: Bîndiu Andreea, Şcoala cu clasele I-VIII Vatra Moldoviţei, prof. îndrumător Ceredeev Daniela-Luminiţa</div><div> Băban Andreea, Şcoala nr. 132 „Mircea Sântimbreanu” Bucureşti, prof. îndrumător Izabela Stan</div><div> Ciucă Olga-Maria, Şcoala cu clasele I-VIII Bîsca-Chiojdului, Buzău, prof. îndrumător Ciucă Cristina</div><div> Stoica Doriana, Şcoala cu clasele I-VIII „Toma Cocişiu”, Blaj, prof. îndrumător Tocaciu Diana-Elena</div><div> Popescu Nicoleta, , Şcoala cu clasele I-VIII Nr. 1 Slatina, prof. îndrumător Claudia Iulia Dobriţoiu</div><div> Iordache Anda Diana, Liceul Teoretic Mihai Eminescu, prof. îndrumător Sinişteanu Rodica</div><div> </div><div>Menţiuni: Moroşan Ana Maria , Şcoala cu clasele I-VIII Vatra Moldoviţei, prof. îndrumător Bîndiu Cristina;</div><div> Telişcă Bogdan , Şcoala cu clasele I-VIII Vatra Moldoviţei, prof. îndrumător Bîndiu Cristina;</div><div> Dumitraş Ioana-Maria, Liceul Teoretic Teiuş, prof. îndrumător Pop Romina;</div><div> Frunza Onuţa, SAM Oglinzi, prof. îndrumător Ichim Radu Nicoleta;</div><div> Rizescu Eusebiu, Şcoala cu clasele I-VIII „Liviu Rebreanu, Mioveni, prof. îndrumător Muşat Adriana;</div><div> Marin Cezara Ştefania, Şcoala 142 Bucureşti, prof. îndrumător Cojocaru Camelia Daniela</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Chu Hoai Linh, Şcoala 142 Bucureşti, prof. îndrumător Cojocaru Camelia Daniela</div><div> Duma Mădălina, Şcoala cu clasele I-VIII Bâsca Chiojdului, prof. îndrumător Ciucă Cristina;</div><div> Palamariuc Anda Amelia, Colegiul Pedagogic „Constantin Brătescu”, Constanţa, prof. îndrumător Selma Bolat ;</div><div> Bunica Andreea, Liceul de Artă Baia Mare, prof. îndrumător Doina Motica;</div><div> Bobe Raluca , Şcoala Nr. 139”Mircea Sântimbreanu”, Bucureşti, prof. îndrumător Izabela Stan;</div><div> Osiac Teodora , Şcoala Nr. 139”Mircea Sântimbreanu”, Bucureşti, prof. îndrumător Liliana Sima;</div><div> Mincă Ana, Palatul Copiilor Târgovişte, prof. îndrumător Geacăr Ioana</div><div> Apălimăriţei Ancuţa, Şcoala cu clasele I-VIII Buznea, Ion Neculce, prof. îndrumător: Iloae Oana;</div><div> Solniţaru Ştefan , Şcoala cu clasele I-VIII Costeşti, Argeş, prof. îndrumător Grecu Alina-Elena;</div><div> Zaharia Florin Ştefan, Şcoala cu clasele I-VIII Răuceşti Nr.2, Neamţ, îndrumător înv. Zaharia Maria;</div><div> Gabor Mihaela, SAM Bogdăneşti, prof. îndrumător Ursuţu Nicoleta</div><div> Maier Noema, Şcoala Viişoara, prof. îndrumător Poponeţ Ana-Maria;</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Manea Anca, Liceul Teoretic „Henri Coandă” Craiova, prof. îndrumător Nicola Elena;</div><div> Covaci Ramona Alexandra, Liceul Teoretic „Mihai Veliciu” Chişineu-Criş, prof. îndrumător Badea Cristina Alexandra;</div><div> Barbu Irina, Liceul de Artă „Margareta Sterian”, prof. îndrumător Vlad Rodica</div><div> Radu Luminiţa, Şcoala nr. 1 Hulibeşti, structura Butoiu de Jos, prof. îndrumător Tănase Cristina Elena;</div><div> Răducan Tiberiu, Şcoala cu clasele I-VIII Nr. 1, Bilieşti, prof. îndrumător Grigorică Violeta</div><div> Rotaru Diana-Camelia, Şcoala cu clasele I-VIII Stroieşti, prof. îndrumător Popescu Lilioara-Mariana</div><div> Poenar Paul-Ionuţ, Şcoala Generală Nimigea, prof. îndrumător Szekely Carmen-Monica</div><div> Costin Alexandra, SAM Băcani, prof. indrumător Codreanu Maricica</div><div> George Gănescu, Palatul Copiilor Târgovişte, prof. îndrumător Geacăr Ioana-</div><div> Radu Diana, Şcoala cu clasele I-VIII Ştefan Vodă, Călăraşi, prof. îndrumător Chesaru Oana Maria</div><div> Dumitru-Blaj Anca, Şcoala generală Nr. 2 Hunedoara, prof. îndrumător Macarie Elena</div><div> Solcanu Bianca-Mihaela, Şcoala cu clasele I-VIII Nr. 2 Bogdăneşti, prof. îndrumător Acatrinei Mihaela;</div><div> Afronie Diana, Şcoala cu clasele I-VIII Horezu Poenari, prof. îndrumător Alexandru Camelia;</div><div> Covaciu Claudia-Denisa, Şcoala cu clasele I-VIII Ineu, Bihor, prof. îndrumător Toma Florina</div><div> </div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Subsecţiunea proză</div><div><br /></div><div>Premiul I: Florian Mara, Şcoala cu clasele I-VIII „Grigore Moisil”, Satu Mare, prof. îndrumător Cristina Şoltuz</div><div>Premiul II: Negură Iuliana, Şcoala cu clasele I-VIII Vatra Moldoviţei, prof. îndrumător Bîndiu Cristina;</div><div> Muntean Raluca, Şcoala cu clasele I-VIII „Toma Cocişiu”, Blaj, prof. îndrumător Tocaciu Diana-Elena;</div><div><br /></div><div>Premiul III: Pisculungeanu Alexandra, Şcoala nr. 142 Bucureşti, prof. îndrumător Gâdea Elena;</div><div> Glonţaru Alexandru Mihai, Şcoala cu clasele I-VIII Dridu, prof. îndrumător ;</div><div> Varga Diana, Şcoala cu clasele I-VIII „Grigore Moisil”, satu Mare, prof. îndrumător Pop Carmen;</div><div> Ciobanu Nicolae Virgil, Şcoala cu clasele I-VIII Găneasa, Olt, prof. îndrumător Scarlat Elena</div><div> Lungu Valentinian Mihai, Palatul Copiilor Târgovişte, prof. îndrumător Geacăr Ioana;</div><div><br /></div><div>Menţiuni: Moraru Cezara , Şcoala cu clasele I-VIII ”Toma Cocişiu”, Blaj, prof. îndrumător Tocaciu Diana-Elena;</div><div> Blănaru Vlad , Şcoala cu clasele I-VIII ”Toma Cocişiu”, Blaj, prof. îndrumător Tocaciu Diana-Elena;</div><div> Lazăr Teodora, Liceul de Artă Baia Mare, prof. îndrumător Anca Sabo;</div><div> Apopei Iustina, SAM Bogdăneşti , Suceava, prof. îndrumător Ursuţu Nicoleta;</div><div> Szekely Bogdan-Ştefan, Şcoala Generală Nimigea, prof. îndrumător Szekely Carmen-Monica;</div><div> Puiu Ecaterina,Şcoala cu clasele I-VIII „Dimitrie Pompeiu”, Broscăuţi, prof. indrumător Apostol Iuliana - Andreea </div><div> Balahura Andreea, Şcoala cu clasele I-VIII Vatra Moldoviţei, Suceava, prof. îndrumător Bîndiu Cristina.</div><div> Rusu-Cordunean Mihaela, Şcoala cu clasele I-VIII Vatra Moldoviţei, Suceava, prof. îndrumător Bîndiu Cristina</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>Subsecţiunea eseu</div><div><br /></div><div><br /></div><div>Premiul I : Caraiani Zoe , Colegiul Naţional Pedagogic „Constantin Brătescu”, Constanţa, prof. îndrumător Selma Bolat;</div><div> </div><div>Premiul II : Niţulescu Sonia, Şcoala cu clasele I-VIII „Liviu Rebreanu”, Mioveni, Argeş, prof. îndrumător Muşat Adriana;</div><div> Rus Andrada Diana, Liceul Pedagogic „Sabin Drăgoi” Deva , prof. îndrumător Vinţan Emilia;</div><div> </div><div>Premiul III: Popescu Adrian-Mădălina, Şcoala cu clasele I-VIII Costeşti, Argeş, prof. îndrumător Grecu Elena-Alina;</div><div> Chirilă Alexandra, Sam Bogdăneşti, prof. îndrumător Ursuţu Nicoleta </div><div> Mihalcia Alina-Nicoleta, Şcoala cu clasele I-VIII Nr. 1 Bilieşti, Vrancea, prof. îndrumător Grigorică Violeta-Mariana ;</div><div><br /></div><div>Menţiuni:</div><div>Cuciureanu Sergiu, Palatul Copiilor Iaşi, prof. îndrumător Fulga Ioana;</div><div>Ciorogar Roxana, Şcoala cu clasele I-VIII Ocna Sibiului, Sibiu, prof. îndrumător Busuioc Alina;</div><div>Dochiea Diana, SAM Bogdăneşti, Suceava, prof. îndrumător, Ursuţu Nicoleta;</div><div> Suciu Larisa, Liceul Teoretic „Mihai Veliciu”, Chişineu-Criş, prof. îndrumător Badea Cristina Alexandra;</div><div>Drăguţi Adela-Costina, Cubul Copiilor Tg Cărbuneşti, prof. îndrumător Ceauşu Silvana-Alina.</div><div>Popescu Adela-Elena, Cubul Copiilor Tg. Cărbuneşti, prof. îndrumător Ceauşu Silvana-Alina.</div><div> </div><div><br /></div><div><br /></div><div><div>II. Secţiunea Prezentări power-point</div><div><br /></div><div>Premiul I: Şcoala „Nicolae Titulescu” Constanţa (ptr. lucrarea „Odă în metru antic”), prof. îndrumător Laurentziu Roşu</div><div> Ghiold Diana –Georgiana, Şcoala cu clasele I-VIII Costeşti, Argeş , prof. îndrumător Grecu Elena-Alina </div><div>Premiul II: Sauciuc Tudor, Clubul Copiilor Târgu-Neamţ, prof. îndrumător Sauciuc Dana</div><div> Ariciuc Andreea, Colegiu naţional „Calistrat Hogaş”, Tecuci, prof. îndrumător Ioniţă Doina</div><div><br /></div><div>Premiul III : Şcoala „Nicolae Titulescu” Constanţa (ptr. lucrările „La steaua” şi „Citate M. Eminescu”, prof. îndrumător Laurentziu Roşu şi Gianina Duduială</div><div> Şcoala „Traian Popovici”, Colacu, Suceava prof. îndrumător Ionela Ştefaroi</div><div><br /></div><div>Menţiuni</div><div> Radu Luminiţa, Şcoala Nr. 1 Hulubeşti, strucutra Şcoala Butoiu de Jos, prof. îndrumător Tănase Cristina Elena</div><div> Elges Renate, Şcoala „Toma Coşiciu”, Blaj, prof. îndrumător Frăţilă Dorina</div><div> Echipa „Naturaliştii”, Şcoala Nr. 2 „George Voevidca” Câmpulung-Moldovenesc, prof. îndrumător Maria Romaga</div><div> Pop Daiana, Liceul de Artă Baia Mare, prof îndrumător Anca Sabo</div><div> Echipa „Neînţelesuri”, Şcoala „Gheorghe Lazăr”, Zalău, prof. îndrumător Melisa Bianca Magdău</div><div> Echipa „Licuricii”, Şcoala cu clasele I-VIII „Grigore Moisil” , Satu Mare, prof. îndrumător Pop Carmen</div><div> Echipa „Puterea minţii”, Clubul copiilor Tg. Cărbuneşti, prof. îndrumător Ceauşu Silvana Alina</div><div> Echipa „Noi şi voi”, Clubul copiilor Tg. Cărbuneşti, prof. îndrumător Ceauşu Silvana Alina</div><div>Zăbavă Denisa, Şcoala cu clasele I-VIII Costeşti, Argeş, prof. îndrumător Grecu Elena-Alina</div><div> Marin Cezara-Ştefania, Şcoala 142, Bucureşti , prof. îndrumător Cojocaru Camelia Daniela</div><div>Mihalache Livia , Şcoala cu clasele I-VIII Vatra Moldoviţei, Suceava, prof. îndrumător Bîndiu Cristina</div><div> </div><div>Secţiunea proiecte</div><div><br /></div><div>PREMIUL I: Liceul de Artă Baia Mare, prof. îndrumător Anca Sabo</div><div>Premiul II : Echipa clasei a VII-a, Şcoala „Traian Popovici” Colacu, Suceava, prof. îndrumător Ionela Ştefaroi</div><div> Echipa „Eminescienele” , Clubul Copiilor Târgu-Neamţ, prof. îndrumător Gîtlan Maria</div><div> Echipa „”Mihai Eminescu în viziunea copiilor”, Clubul Copiilor Târgu-Neamţ, prof. îndrumător Gavriloaia Daniela</div><div> Echipa Şcolii Nr. 2 „George Voevidca” Cîmpulung Moldovenesc, Suceava, prof. îndrumător Maria Romaga</div><div><br /></div><div>Premiul III : Echipa „Reporteri pentru literatură”, SAM, Bogdăneşti, Suceava, prof. îndrumător Ursuţu Nicoleta</div><div> Echipa Bîndiu Alina-Bertişan Loredana, Şcoala cu clasele I-VIII „Vatra Moldoviţei, prof. îndrumător Colban Monica</div><div> Echipa „Reporterii”, Şcoala cu clasele I-VIII „Vatra Moldoviţei, prof. îndrumător Bîndiu Cristina </div><div><br /></div><div>Menţiuni: </div><div>Şcoala cu clasele I-VIII Nr. 1 Bilieşti, Vrancea</div><div>Echipa clasei a VII-a Şcoala „Traian Popovici” Colacu, Suceava, prof. îndrumător Ionela Ştefaroi</div><div>Echipa „Curioşii” Şcoala cu clasele I-VIII „Toma Cocişiu” Blaj, prof. îndrumător Frăţilă Dorina</div><div>Echipa „Micii creatori”, Clubul Copiilor Tg Cărbuneşti, prof. îndrumător, Ceauşu Silvana-Alina</div><div> Echipa „Eminescu în Europa” , Clubul Copiilor Tg Cărbuneşti, prof. îndrumător, Ceauşu Silvana-Alina</div><div>Echipa Şcolii cu clasele I-VIII Nr. 2 Răuceşti, Neamţ, îndrumător Zaharia Maria</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>Premii speciale </div><div>Neagu Iustiniana Ecaterina, Şcoala cu clasele I-VIII Vatra Moldoviţei, Suceava</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>Pentru crearea blog-ului:</div><div>Balahură Daniel Iulian, Şcoala cu clasele I-VIII Vatra Moldoviţei</div><div><br /></div></div>Rappy SVhttp://www.blogger.com/profile/01501453825456140832noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6549740183002296243.post-20173138371749377032010-01-04T03:56:00.000-08:002010-01-04T03:57:03.313-08:00Poezii<div><br /></div><div>Motto:“Aspru, rece sună cântul cel etern neisprăvit...”</div><div><br /></div><div>Dor de Eminescu</div><div><br /></div><div><br /></div><div> </div><div><br /></div><div>După iubire tânjeşti.</div><div>Oceanul îngheţat îţi spune:</div><div>„Rămâi aici, ascultă-mi dorul!”</div><div><br /></div><div>Din dragoste pură</div><div>Energicul codru va renaşte.</div><div><br /></div><div>Ea se va arăta şi a ta va fi,</div><div>Marea îşi va găsi nemurirea ?</div><div>Iar luceafărul iubirea.</div><div>Nuferii vor pluti pe lacul albastru</div><div>Etern învăluiţi de nostalgie.</div><div>Sub salcie meditând priveşti mereu</div><div>Cu dorinţă:</div><div>„Uită de tot şi aminteşte-ţi de mine !”</div><div><br /></div><div><br /></div><div>Motto:“Aspru, rece sună cântul cel etern neisprăvit…</div><div>Revedere</div><div><br /></div><div>Am ajuns...</div><div>Cu cât mă apropii mai mult cu atât îmi bate inima de nerăbdare</div><div>La gândul că o voi revedea!</div><div>Iat-o! Văd cum se apropie de mine.</div><div>Sprintenă şi nerăbdătoate îmi sare în braţe,</div><div>Bucuroasă că mă vede după o lungă perioadă de timp.</div><div>Îmi spune cât de dor i-a fost de mine</div><div>Şi de zilele când îi ridicam moralul cu o glumă seacă !</div><div>Mă uit la faţa ei, radiază!</div><div>Abia steaptă să se aşeze.</div><div>O ating pe umăr vrând să o întreb cum a fost,</div><div>Dar ea e pierdută într-un vis,</div><div>De parcă frunzele ce cădeau şi se aşezau în faţa băncii pe care stăteam</div><div>Erau o parte din apus.</div><div>Imediat ce îşi revine îmi arată cerul.</div><div>Culorile mov şi portocaliul înflăcărat erau reflectate în ochii ei</div><div>Care se împăienjeneau.</div><div><br /></div><div><br /></div><div>Motto:“Aspru, rece sună cântul cel etern neisprăvit...”</div><div><br /></div><div> Ochii lui</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>Alerg prin noapte pe strada neagră.</div><div>Curenţii de aer produşi de alergatul meu</div><div>Fac frunzele din copaci să zboare.</div><div>Lumina cade din partea dreaptă</div><div>Schimbând galbenul morocănos</div><div>Într-un portocaliu intens.</div><div>Copacii sunt ca nişte oameni </div><div>Ce creează neîncetat tablouri...</div><div>Vântul îi ajută, se joacă în părul meu</div><div>Făcându-l să danseze precum frunzele,</div><div>Iar stelele sunt nişte puncte mici</div><div>Pe cerul atât de senin,</div><div>Încât poţi vedea cu uşurinţă Calea Lactee.</div><div>Numai ochii lui</div><div>Ce răsar după plopul bătrân</div><div>Strălucesc cu întunecime...</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div> Motto: “Fericească-l scriitorii, toată lumea recunoască-l…”</div><div><br /></div><div><br /></div><div>Natură</div><div><br /></div><div> </div><div>E noapte afară şi e ger</div><div>Şi toamna pleacă trist departe</div><div>Şi plâng şi stelele pe cer</div><div>Copacii plâng cu frunze moarte.</div><div><br /></div><div>Se-apleacă-ncet cu crengi pustii</div><div>Tăcuţi şi trişti sub rece vânt</div><div>Privesc spre frunzele-arămii</div><div>Ce mor pe recele pământ.</div><div><br /></div><div>Natura-i tristă şi suspină</div><div>Şi norii fulgi încep să cearnă</div><div>Îngheaţă florile-n grădină</div><div>Şi peste tot pământu-i iarnă.</div><div><br /></div><div> Motto: “Fericească-l scriitorii, toată lumea recunoască-l…”</div><div><br /></div><div>Pe valuri de colinde</div><div><br /></div><div> </div><div>Trecut-au zile, luni pe rând</div><div>Şi sufletul iernii ne cuprinde,</div><div>Gerar s-aşterne pe pământ</div><div>Încet, pe valuri de colinde.</div><div><br /></div><div>E noaptea sfântă de Ajun</div><div>În vatră focul se aprinde</div><div>Şi-aştept să vină Moş Crăciun</div><div>Încet, pe valuri de colinde.</div><div><br /></div><div>Mister, iubire şi credinţă</div><div>Întreg pământu`-îl vor cuprinde,</div><div>Se roagă întreaga mea fiinţă</div><div>Încet, pe valuri de colinde.</div><div><br /></div><div>Şi Ţie, Doamne,-Ţi mulţumesc</div><div>Blândeţea-Ţi peste noi se-ntinde,</div><div>Iubirea noastră-Ţi dăruim</div><div>Încet, pe valuri de colinde.</div><div><br /></div><div> Motto: “Fericească-l scriitorii, toată lumea recunoască-l…”</div><div><br /></div><div>Dor de Luceafăr</div><div><br /></div><div><br /></div><div>Din lume albastră</div><div>O rază coboară</div><div>Ruga ascultând</div><div><br /></div><div>Dorul domniţei alinând</div><div>Eternă iubire lin răspândind.</div><div><br /></div><div>Este lumina tainică ce se strecoară-n visări</div><div>Magia iubirii din depărtări.</div><div>Intre în cercul nostru strâmt</div><div>Nemuritor suflet ce arde-n sfânt legământ.</div><div>Este prinţul nopţii, Luceafărul care</div><div>Schimbare tot cere de la cer ori mare</div><div>Chip de înger ori demon purtând pentru ea</div><div>Uită menirea pe care-o avea.</div><div>Motto: “Inima ta bate-n ritmul sfânt al unei ode...”</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>Dor de Eminescu</div><div><br /></div><div><br /></div><div>Dorul meu mă poartă iar spre locuri ştiute!</div><div>O suflare a zefirului m-a trimis în pădure,</div><div>Râul blând şi cristalin</div><div>Depărtează de mine realitatea prin vălurele,</div><div>Energice ca un vârtej de momente magice.</div><div>Este o feerie neînţeleasă!</div><div>M-am aşezat să ascult</div><div>Iarba cum foşneşte!</div><div>Nu mă mai gândesc la nimic,</div><div>Entuziasmat mă simt ca-ntr-un basm</div><div>Sorbit de ai mei ochi caprui!</div><div>Cu nerăbdare în suflet</div><div>Urc spre celălalt izvor, de gânduri.</div><div><br /></div><div><br /></div><div>Motto: “ Inima ta bate-n ritmul sfânt al unei ode...”</div><div><br /></div><div><br /></div><div>Lebăda</div><div><br /></div><div>În umbra nopţii se prelinge</div><div>O lacrimă de lebădă</div><div>Pe nuferii ce se scaldă </div><div>În apa cristalină.</div><div><br /></div><div>Pierdut-a puii într-o noapte,</div><div>Când se-ntorcea la cuibul ei.</div><div>Uneori ceva luceşte dinspre mal </div><div>Şi-i redă speranţa.</div><div>Se tot învinuieşte de soarta lor cea crudă...</div><div><br /></div><div>Şi cerul plânge, iar lacrimile îi cad în lac. </div><div>Niciodată n-o să poată stinge durerea</div><div>Ce va fi în sufletul lebedei pentru totdeauna.</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>Motto: “ Inima ta bate-n ritmul sfânt al unei ode...”</div><div><br /></div><div> Cascada</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div> Sunetul ce răsună până în ceruri</div><div> Este la fel cu sentimentul de bucurie!</div><div> Apele se izbesc puternic de stâncile</div><div> Pe care muşchiul s-a aşezat.</div><div> Cascada seamănă cu clepsidra</div><div> Din care se scurge repede nisipul.</div><div> Este un lucru minunat să auzi cascada ce curge </div><div> neîncetat. </div><div> Acum înţeleg de ce păsările îşi cresc puii sub cascade .</div><div><br /></div><div><br /></div><div>Motto: “Multe flori sunt, dar puţine rod în lume o să poarte”</div><div><br /></div><div>Bucuriile iernii</div><div><br /></div><div> </div><div>Iarnǎ albǎ, minunǎţii,</div><div>Zâmbete dulci de copii,</div><div>Dealuri pline de nǎmeţi,</div><div>Haideţi fete şi bǎieţi!</div><div><br /></div><div>Haideţi toţi sǎ ne distrǎm,</div><div>Sǎ râdem, sǎ ne jucǎm,</div><div>Hai cu toţi pe sǎnioarǎ,</div><div>Sǎ ne dǎm ultima oarǎ.</div><div><br /></div><div>Dupǎ ce plecǎm în casǎ,</div><div>Cu mǎmica, bucuroasǎ,</div><div>Mergem iute la culcare,</div><div>În pǎtuţul nostru moale.</div><div><br /></div><div>Visǎm ziua urmǎtoare, </div><div>Sǎniuţa vrem sǎ zboare,</div><div>Vrem o iarnǎ minunatǎ,</div><div>Toţi copiii laolaltǎ.</div><div><br /></div><div>Motto: “Multe flori sunt, dar puţine rod în lume o să poarte”</div><div><br /></div><div><br /></div><div>Iubirea</div><div><br /></div><div> </div><div><br /></div><div>Iubirea e un lucru minunat,</div><div>Nu poate fi descrisă în cuvinte.</div><div>Este un lucru pur şi delicat,</div><div>Când iubeşti parcă n-ai minte.</div><div><br /></div><div>Iubirea te-nvăluie cu-n voal,</div><div>Nu ştii ce-i vis sau ce-i real.</div><div>E-o vrajă dulce- amară ce-nfioară</div><div>Şi dă speranţă oricui vrea să zboare.</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>Motto: “Multe flori sunt, dar puţine rod în lume o să poarte”</div><div>Ploaia</div><div> </div><div> </div><div> </div><div>Mergând încet pe pământ uscat,</div><div>Inspir aerul umed şi curat,</div><div>Hoinăresc pe cărarea pustiită,</div><div>Aud cu greu şuierarea şoptită,</div><div>Iar eu ştiu că e doar vântul.</div><div><br /></div><div>Este greu chiar şi să privesc,</div><div>Mă întristez şi nu vorbesc,</div><div>Inima pădurii plânge şi ea,</div><div>Nu zăresc nicicum lumina.</div><div>Este frig şi plouă tare,</div><div>Sper s-apară dragul soare,</div><div>Cu lumină şi căldură,</div><div>Un zeu bun, cu aură.</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>Motto: “Pe porţi sunt stihuri scrise-n limbi de maur”</div><div>Iubire de vis</div><div><br /></div><div> </div><div><br /></div><div>Cu gândul departe începe visarea</div><div>Şi cântul cu dulcea poveste rămasă.</div><div>Mi-e mintea cu totul plină de iubire</div><div>Şi dorul îmi zboară-n neştire.</div><div>Iubirea mă ţine, iubirea mă iartă,</div><div>Iubirea mă ţine-ntr-o vrajă</div><div>Şi visul adânc din iubire profundă</div><div>Am visat şi visarea mă ţine în viaţă…</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>Motto: “Pe porţi sunt stihuri scrise-n limbi de maur”</div><div> </div><div><br /></div><div>Suflet de copil</div><div> </div><div> </div><div> În camera cea caldǎ,</div><div> În locul nemuririi,</div><div> Stǎ într-un colţ aparte </div><div> Imnul copilǎriei;</div><div> Se cântǎ-n fiece miercuri</div><div> Şi-n fiecare vineri,</div><div> Cu versuri curate,</div><div> De glasuri dulci cântate.</div><div> Veri cǎlduroase, ierni friguroase,</div><div> Prin atâtea-i trecutǎ copilǎria.</div><div> Pune în soare priviri zâmbitoare,</div><div> Gǎseşte rǎspunsuri fǎrǎ întrebare.</div><div> Privirea-i fǎrǎ perdea</div><div> Ar încǎlzi oricui inima.</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>Motto: “Pe porţi sunt stihuri scrise-n limbi de maur”</div><div><br /></div><div><br /></div><div>Sentiment</div><div><br /></div><div> </div><div> </div><div>Mai e o stea pe cer, cu greu</div><div>I-au renegat puterea şi i-au distrus speranţa.</div><div>Hatârul şi amarul vieţii</div><div>Arde, aruncă tot ce-i bun;</div><div>Inocenţa nu-şi are locul,</div><div>Esenţa, totul s-a pierdut.</div><div>Mai mult au scris , au recitat</div><div>Ingrata noastră soartă</div><div>Nu doar o dată au fost cei ce </div><div>Erau la noi grămadă.</div><div>Se simte veşnica viaţă</div><div>Cu veşnică nemurire,</div><div>Ura şi vrajba s-au pierdut cu şi fără neştire.</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>Motto: „Când în inimă e vară...”</div><div><br /></div><div><br /></div><div> Ecou</div><div><br /></div><div>Mai pluteşte mândră o lebădă argintie pe apă.</div><div>Ieşind pe cer, luceafărul o vede. </div><div>Harnică ea se uită şi-l salută.</div><div>Albă, lucind dansează ca o balerină, </div><div>Iar salcia se pleacă la fel ca o supusă iubitoare.</div><div> </div><div>E aplecată peste lac o ramură </div><div>Mare ce mângâie lacul codrului măreţ</div><div>I-a -mpins bărcuţa-nufar cu o undă argintie.</div><div>Nimic nu-i mai frumos ca </div><div>Ecoul liniştit al unui luceafăr iubitor.</div><div>Stelele, speranţe arzătoare</div><div>Cerului îi dau mici pete de culoare.</div><div>Uimită, luna doar priveşte cald.</div><div> </div><div><br /></div><div><br /></div><div>Motto: „Când în inimă e vară...”</div><div><br /></div><div> </div><div>Iubesc marea</div><div><br /></div><div>Iubesc marea cu valuri salbatice,</div><div>Soarele ce intră în micul paradis, </div><div>Iubesc nisipul rece, fin, ce-ţi dă fiori,</div><div>Scoicile legendare ce-mi veselesc privirea.</div><div>Uimită mă gândesc,privind la luna plină,</div><div>Un ghem argintiu al cerului senin,</div><div>Ce nu se plictiseşte niciodată.</div><div>Iar stelele sunt globuleţe ce împodobesc cerul,</div><div>Sau urme de paşi ale îngerilor ce ajută</div><div>O steluţă de mare rătăcită.</div><div>Deodată, un val</div><div>Mă atenţionează cu stropi-i cristalini </div><div>Că sunt la marea unde nu există timp, </div><div>Nu există decât viaţă senină şi iubire.</div><div> </div><div><br /></div><div> </div><div> Motto: „Când în inimă e vară...”</div><div><br /></div><div><br /></div><div>Colţ de lume</div><div><br /></div><div><br /></div><div> </div><div>Mă simt fericită în acest colţ de lume,</div><div>Unde copacii, prietenii cei mai buni</div><div>Povestesc cel mai frumos basm</div><div>Pentru mine, să-l scriu, să-l spun mai departe.</div><div>Am fost si am auzit bucuria lor,</div><div>Am văzut un dans al crengilor</div><div>Optimiste în vântul rece, necruţător.</div><div>Izvorul temător, se-ascunde-n gheaţa de argint ,</div><div>Iar tabloul de frunze gălăgioase</div><div>Se mândreşte cu culorile lui pe care</div><div>Le-a luat dintr-un vis de noapte.</div><div>Aici e lumea vie, unde </div><div>Copacii fac plecaciuni,</div><div>Şi uneori se aude plansul izvorului pustiu,</div><div>Şi unde câteodată o pasăre singuratică </div><div>Îşi caută silitoare prietenii,pe care</div><div>Nu i-a pierdut pe veci.</div><div><br /></div><div><br /></div><div>Viseaza si visul se va implini</div><div><br /></div><div>Marele nostru poet</div><div>Ieri şi astăzi îndrăgit</div><div>Haideţi</div><div>Acum să-l cinstim</div><div>Iubitori de creaţie.</div><div><br /></div><div><br /></div><div>Este un</div><div>Mare prilej să-l sărbătorim</div><div>În inimile noastre.</div><div>Nimic nu se uită </div><div>El este etern.</div><div>Sărbătoare mare,</div><div>Uniţi-vă în lanţul creaţiei.</div><div><br /></div><div><br /></div><div>Codrul</div><div><br /></div><div>Codrul este dorul nostru sacru</div><div>De tot ce-n suflet e-adunat!</div><div>Chiar dacă plouă e frumos,</div><div>Codrul e falnic şi umbros,</div><div>Acolo unde cântă păsările</div><div>Şi melancolia e de prisos.</div><div>El ştie să tacă,</div><div>De vede tot, ascunde-n gând </div><div>Cu frunza lui foşnind în vânt </div><div>Sau chiar moartă la pământ.</div><div>El suspină şi se tânguie </div><div>Când omul nu îl mângâie.</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>Amurg lin</div><div><br /></div><div> Soarele a păşit </div><div> Demult din înălţimi,</div><div> Noaptea se apropie grăbită din andâcuri</div><div> De sub mariginile îndeprtate ale văzduhului</div><div> Mândra lună se ridică </div><div> Peste cerul înstelat</div><div> Şi vehează nestingherită</div><div> Pământul cel îngheţat.</div><div> Un vânt rece,</div><div> Ca un glas de pierire</div><div> Se strecoară prin frunzişuri</div><div> Şi se stinge…</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>MOTTO: </div><div>Din cerurile-albastre</div><div>Luceferi se desfac,</div><div>Zâmbind iubirii noastre</div><div>Şi undelor pe lac.</div><div>(Mihai Eminescu, Din cerurile-albastre)</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>DOR DE EMINESCU</div><div><br /></div><div><br /></div><div>De dorul tău</div><div>Obrazu-mi străluceşte,</div><div>Rămâi, iubirea mea,</div><div>De tu mă mai iubeşti.</div><div>E primăvară-n sufletul meu trist,</div><div>E totu-ntunecat şi e pustiu.</div><div>Mi-aduc aminte de anii ce-au trecut</div><div>Iubirea noastră era nemărginită,</div><div>Nu cred c-o să mai spun vreodată</div><div>E soare şi căldură-n viaţa mea.</div><div>Sufăr, dar poate o să treacă.</div><div>Eu niciodată nu te voi uita</div><div>Uită-mă tu, de vei putea.</div><div> </div><div> </div><div> </div><div>PE ARIPI DE VIS</div><div> </div><div>Era dimineaţă.</div><div>Mă trezeam </div><div>Spălându-mă pe faţă.</div><div>Afară ningea cu fulgi lânoşi</div><div>Şi pe la ferestre se plimba un moş.</div><div>Verifica dacă sunt cuminte,</div><div>Dacă teme mi-am făcut</div><div>Dacă-am spus colinde.</div><div>Avea barba albă</div><div>Şi glasul duios</div><div>Sub un brad îmi aşezase ceva frumos.</div><div><br /></div><div>Cu sufletul în pumni</div><div>Mă-ndreptam spre brad</div><div>Iar când ajungeam</div><div>O păpuşă mare,</div><div>Cu părul bucălai,</div><div>Cu ochii precum cerul</div><div>Blând ea mă privea.</div><div>Era precum un înger</div><div>Aripi parcă avea</div><div>Şi era numai a mea.</div><div> </div><div> </div><div><br /></div><div>SIMBOLUL VIEŢII </div><div> </div><div>Prietenia-i minunată</div><div>Dacă ştii s-o-mpărtăşeşti</div><div>Ţine-ţi prietenii aproape</div><div>Şi ai grijă să-i iubeşti.</div><div> </div><div>Când ţi-e greu </div><div>Ei sunt cu tine</div><div>Şi vor fi mereu aşa</div><div>Dacă tu nu-i vei uita.</div><div> </div><div>Încearcă să fii mereu</div><div>Aproape de prietenul tău.</div><div>Şi nu uita:</div><div>PRIETENIA este VIAŢA.</div><div>DIN IUBIRE </div><div><br /></div><div>Dacă nu iubeşti </div><div>Sufletul ţi-e-ntunecat </div><div>Şi nu poţi să dăruieşti </div><div>Sentimentul cel mai fermecat. </div><div> </div><div> </div><div>Dacă nu iubeşti </div><div>Viaţa-ar fi chin </div><div>Şi n-ai simţi că trăieşti </div><div>Din plin. </div><div> </div><div> </div><div>Dacă nu iubeşti </div><div>Viaţa ar fi o povară </div><div>Şi n-ai şti să găseşti </div><div>Cea mai preţioasă comoară. </div><div> </div><div>Iubirea-i un sentiment </div><div>Pe care nu-l are oricine </div><div>E dăruire, prietenie,</div><div>E-ncredere şi fericire. </div><div>MOTTO: DACĂ VREMEA AR STA ÎN LOC UN PIC, AM VEDEA CE ESTE ETERN” – MIHAI EMINESCU</div><div><br /></div><div> VIS DE COPIL</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>MICI SIRENE CA-N POVEŞTI</div><div><br /></div><div>IES DIN LAC LA MIEZ DE NOAPTE</div><div><br /></div><div>HÂRJONINDU-SE-N CALEŞTI.</div><div><br /></div><div>AMUZATE, SPUN CODRULUI ŞOAPTE,</div><div><br /></div><div>IZVORUL TĂCUT LE-ASCULTĂ,</div><div><br /></div><div>ELE RÂD ŞI SE DISTREAZĂ</div><div><br /></div><div>MINUNATE, PARCĂ-S VII.</div><div><br /></div><div>IAR AERUL DIN JUR VIBREAZĂ</div><div><br /></div><div>NEASCUNSE BUCURII.</div><div><br /></div><div>ETERNA LOR ADEMENIRE</div><div><br /></div><div>SE SIMTE-N VISUL DE COPIL</div><div><br /></div><div>CU CHIPUL PLIN DE FERICIRE,</div><div><br /></div><div>UIMIT DE DANSUL LOR ABIL.</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div> </div><div><br /></div><div> </div><div><br /></div><div> COPILĂRIA</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>COPIL FIIND PRIN CRÂNG EU ALERGAM,</div><div><br /></div><div>MĂ FURIŞAM DE SOARE, DE LAC M-APROPIAM.</div><div><br /></div><div>ÎN EL SE REVĂRSAU IZVOARE CRISTALINE,</div><div><br /></div><div>SE AUZEA ÎN JUR UN MURMUR DE SUSPINE.</div><div><br /></div><div><br /></div><div>VISAM A FI LUCEAFĂR, CU LUNA LÂNGĂ MINE,</div><div><br /></div><div>FIIND CRĂIASA MEA, DANSAM PE TONURI LINE.</div><div><br /></div><div>PE TRIL DE PĂSĂRELE ZBURAM PRIN CODRU VERDE</div><div><br /></div><div>CÂNTAM ŞI EU CU ELE, VISAM CĂ MĂ VOI PIERDE.</div><div> </div><div> </div><div><br /></div><div>NATURA</div><div><br /></div><div><br /></div><div>NOAPTEA, DINTR-UN CODRU DES</div><div><br /></div><div>ORI LA MUNTE, ORI LA ŞES,</div><div><br /></div><div>N-AI SĂ VEZI LUCEAFĂR, LUNĂ,</div><div><br /></div><div>CHIAR DACĂ E VREME BUNĂ.</div><div><br /></div><div><br /></div><div>POTI S-AUZI CÂTE-UN IZVOR,</div><div><br /></div><div>CARE CURGE-NCETIŞOR</div><div><br /></div><div>ŞI ÎN DRUMUL LUI SPRE LAC,</div><div><br /></div><div>SUNĂ CA UN PITPALAC.</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div> STROFA</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>CODRUL SINGUR E-MBRĂCAT</div><div><br /></div><div>ÎNTR-O HAINĂ DE TRISTEŢE,</div><div><br /></div><div>LUNA NU A REMARCAT</div><div><br /></div><div>A LUI ASCUNSĂ FRUMUSEŢE.</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>MOTTO: </div><div>Cum mângâie dulce, alină uşor</div><div>Speranţa pe toţi muritorii!</div><div>(Mihai Eminescu, Speranţa)</div><div><br /></div><div><br /></div><div>FURTUNA</div><div><br /></div><div>Marea nesfârşită cu valuri înspumate</div><div>Izvorul ce trece cu harnici unde</div><div>Hainei de peruzea dorul i-l duc</div><div>Aşteaptă, aşteaptă, dar soare tot n-aduc.</div><div>Imaginea e tristă, iar jos pe pământ</div><div><br /></div><div>E o perdea de apă purtată de vânt</div><div>Mireasma florilor lipseşte</div><div>Inexistenţa soarelui speranţe zdrobeşte</div><div>Norii se-nfurie şi o scânteie aprind</div><div>Electrica ei undă</div><div>Se scurge pe pământ</div><div>Cu greu lunca în lumină s-afundă</div><div>Uşor soarele e lovit de o briză blândă.</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>PLOAIA</div><div><br /></div><div>Peste lunca înverzită</div><div>Se aşază negrii nori</div><div>Ce aduc ploaia dorită</div><div>De toţi necuvântătorii.</div><div><br /></div><div>Ploaia-ncepe şi pe luncă</div><div>Numai broaştele s-adună</div><div>Şi se joacă mândre-n ploaie</div><div>Iarba toată o îndoaie.</div><div><br /></div><div>La sfârşitul ploii grele</div><div>Pe o floare stă un greier</div><div>Sorbind apa din petale</div><div>Alături de alte vieţuitoare.</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>NOAPTE DE CRĂCIUN</div><div><br /></div><div>Pe acoperişul casei</div><div>Opreşte Moş Crăciun renii</div><div>Iar în jurul marii mese</div><div>Se adună toţi vecinii.</div><div><br /></div><div>Prin hornul negru şi micuţ</div><div>Moş Crăciun îşi face loc</div><div>Iar copilul cel isteţ</div><div>Nu poate sta-n loc deloc.</div><div><br /></div><div>Sub bradul strălucitor</div><div>El aşază un cadou</div><div>Şi-apoi o ia la picior</div><div>Spre un alt locaş nou.</div><div><br /></div><div>Dimineaţa se iveşte</div><div>Şi cu drag copilul priveşte</div><div>Sub bradul de smarald</div><div>Cadoul briliant.</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>MOTTO :“Eu să fiu a ta stapână, tu stăpân vieţii mele”</div><div><br /></div><div><br /></div><div>IUBIREA</div><div>Iubirea ? Este blândă şi frumoasă</div><div>Este castel şi totodată casă,</div><div>E dragoste, pojar, gând şi miere</div><div>Dar e şi lacrimă-n cădere</div><div>E-un îngeraş şi-un demon în durere...</div><div><br /></div><div>Iubirea ? E în acelaşi timp iubire şi păcat.</div><div>E apă, stâncă, lac sau vânt nebun</div><div>E-o simplă întrebare, e zâmbet,</div><div>Trandafir sau scrum.</div><div><br /></div><div>E o amintire, o dorinţă,</div><div>Sau poate doar o simplă năzuinţă</div><div>Ce şi-o doresc cu toţii cu putinţă.</div><div><br /></div><div>Iubirea ? Poate să fie ca-n poveşti.</div><div>O cânţi ? sau mai bine o trăieşti ?</div><div> </div><div><br /></div><div>ACROSTIH</div><div>Mereu iubeşti pe cei din jurul tău.</div><div>Iubeşte şi vei fi iubit.</div><div>Hrăneşte persoanele din jurul tău cu iubirea.</div><div>Ai grijă să nu-i răneşti!</div><div>Iar apoi vei simţi că şi cei din jurul tău te vor iubi.</div><div><br /></div><div>E uşor să întrebi pe alţii ce ascunde universul.</div><div>Mergi la ţintă făr’ de teamă!</div><div>Imaginează-ţi mulţimea o pată de culoare,</div><div>Nu rişti să pari ridicol.</div><div>E greu să uiţi tăcerea ce a născut furtuna.</div><div>Simplu, dar nu-i aşa cum pare.</div><div>Cu ecou,</div><div>Urmaţi-vă destinul, nu vă opriţi la vamă!</div><div> </div><div><br /></div><div><br /></div><div>CREATORUL</div><div><br /></div><div>Ştii tu oare câte stele</div><div>Strălucesc pe cer senin,</div><div>Şi câţi tot privind la ele,</div><div>Se întreabă: “De unde vin?”</div><div><br /></div><div>Ştii tu câte flori în lume</div><div>Răspândesc polenul lor,</div><div>Câte harnice albine</div><div>Strâng din mierea florilor?</div><div><br /></div><div>Ştii tu câte păsări cântă</div><div>Şi pe-ai lor pui hrănesc?</div><div>Şi câţi copilaşi ascultă</div><div> Pe măicuţa şi-o iubesc?</div><div><br /></div><div>Domnul toate-n astă lume,</div><div>Le-a făcut şi sunt prea bune!</div><div>Fie pururea slvit,</div><div>Că pe oameni i-a iubit!</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>Aş vrea...</div><div><br /></div><div><br /></div><div> Aş vrea să zbor spre cerul albastru,</div><div> Să fiu prietenă cu un nor sihastru.</div><div> Aş vrea să dau timpul înapoi, </div><div> Bunicii să fie cu noi.</div><div><br /></div><div> Aş vrea să schimb lumea cea rea,</div><div> Să nu mai fie ură în preajma mea.</div><div> Aş vrea, de-aş putea, să schimb tot,</div><div> Dar nu pot.</div><div><br /></div><div> Vreau zâmbet pe chipul tatălui meu</div><div> Şi în jur să împart fericire mereu,</div><div> Căci sunt un copil şi... socot</div><div> Că asta pot!</div><div>Când simţi durerea…</div><div><br /></div><div>Dacă din ochii tăi de praf de stele</div><div>O privire mi-ai arunca,</div><div>M-aş înălţa pâna-ntre nori…</div><div>Atât de mult m-aş bucura!</div><div><br /></div><div>Şi aş visa cu ochii-nchişi</div><div>La lucruri minunate ,</div><div>Ca mai apoi să mă trezesc</div><div>Crezand c-au fost adevarate.</div><div><br /></div><div>Şi să suspin , şi să tresar , </div><div>Să uit , ochii să-i închid iar</div><div>Şi să visez din nou la tine , </div><div>Chiar de-ai să-mi laşi un gust amar.</div><div><br /></div><div>Pot să vorbesc…</div><div>Când îţi vorbesc , nu vrei să crezi</div><div>Şi când îţi spun că te iubesc</div><div>Tu te prefaci că nu mă vezi…</div><div><br /></div><div>“A fost o dată ca-n poveşti ”</div><div><br /></div><div>CU “ODA BUCURIEI”</div><div><br /></div><div>Când soarele se-nalţă</div><div>Pe ceru-nseninat,</div><div>Răsună drept în faţă</div><div>Un cântec minunat.</div><div><br /></div><div>E ,,Oda bucuriei “</div><div>Venind din depărtări,</div><div>Se-apropie de mine </div><div>Din cele patru zări.</div><div><br /></div><div>Un sunet dulce-al strunii</div><div>Ne farmecă, se zbate,</div><div>Deschide poarta lumii</div><div>Către eternitate.</div><div><br /></div><div><br /></div><div>Cu ,,Oda bucuriei “</div><div>În suflet răsunând,</div><div>Păşim cu demnitate</div><div>Alături, surâzând.</div><div><br /></div><div>“A fost o dată ca-n poveşti ”</div><div><br /></div><div>DOR DE EMINESCU</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>Dor şi flori în mintea mea ,</div><div>O iubire ca-n poveste !</div><div>Rătăcesc pe urma ta </div><div>Dar pădurea amuţeşte, </div><div>Este tristă şi jeleşte .</div><div>Eu insist, codrul foşneşte, </div><div>Marea-n valuri mă primeşte,</div><div>Izvorul doar şopoteşte,</div><div>Numai luna străluceşte.</div><div>Eu o-ntreb, ea nu-mi vorbeşte .</div><div>Stelele în vânt răsar </div><div>Căci ai fost tu, singur doar, </div><div>Un luceafăr legendar !</div><div><br /></div><div>“A fost o dată ca-n poveşti ”</div><div><br /></div><div>Dorinţă pentru Pământ</div><div><br /></div><div><br /></div><div>Oriunde-aş fi pe-acest pământ,</div><div>Un gând m-ar face fericit:</div><div>Să văd că ceru-i plin de stele</div><div>Şi noaptea-i luna printre ele.</div><div><br /></div><div><br /></div><div>Că ziua, bolta e albastră</div><div>Şi bate soarele-n fereastră.</div><div>Că zboară păsări, mii şi mii,</div><div>Şi-i mare larmă de copii.</div><div><br /></div><div><br /></div><div>Că fluturi zboară lin prin flori</div><div>Şi oameni, tot de-atâtea ori,</div><div>Zâmbesc la luna şi la soare</div><div>Cu bunătate şi candoare.</div><div><br /></div><div><br /></div><div>Şi-o melodie-n cer se-nalţă,</div><div>Pornită din speranţa lor de viaţă,</div><div>Să apere tot ce-i frumos si sfânt,</div><div>Să lase-n urmă ce-au găsit: Pământ!</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div> DORUL DE EL</div><div>Dorul de El,</div><div> Omniprezent,</div><div> Rezideşte</div><div> De veacuri</div><div> Emoţii</div><div> Eterne,</div><div> Magie,</div><div> Infinită,</div><div> Nebănuită, fiindcă e</div><div> Esenţa</div><div> Simfoniei.</div><div> Ce minune</div><div> Uluitoare!</div><div><br /></div><div> Jocul fulgilor</div><div><br /></div><div> </div><div><br /></div><div> Din văzduhul părăsit de soare,</div><div> Văd cum se-nvârte-n dans ameţitor </div><div> Mult îndrăgita de copii ninsoare,</div><div> Ce ţese minunat şi aşteptat decor.</div><div> </div><div> Cunună de argint îşi pune zarea.</div><div> Noi săniile dragi le-am coborât</div><div> Din podu-ncăpător în care hornul</div><div> Vuieşte-un cântec nemaiauzit.</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div> Mai am un singur gând</div><div> Motto: Luceferi, ce răsar</div><div> Din umbră de cetini,</div><div> Fiindu-mi prietini,</div><div> O să-mi zâmbească iar.</div><div> (Mihai Eminescu, Mai am un singur dor)</div><div>Mereu îmi vine-n gând</div><div>Iarna cea nemiloasă</div><div>Hornul cel fumegând</div><div>Acasă-n satul meu,</div><div>Iar eu stând la fereastră.</div><div><br /></div><div>E iarnă iar, iar eu visez mereu</div><div>Mergând cu-n gând departe,</div><div>Iar prin zăpada deasă</div><div>Noaptea care se lasă</div><div>E grea şi-apăsătoare</div><div>Sub luna ce străluce</div><div>Cu-ai săi luceferi reci</div><div>Uitaţi în depărtare.</div><div><br /></div><div><br /></div><div> Crăiasa din poveşti</div><div> </div><div> Motto: Răsare luna,-mi bate drept în faţă:</div><div> Un rai de basme văd printre pleoape</div><div> (Mihai Eminescu, Fiind băiet păduri cutreieram)</div><div><br /></div><div>În grădina casei mele</div><div>Sunt mulţimi de floricele</div><div>Tufănele, clopoţei, crizanteme, tot ce vrei.</div><div>Într-un colţ stă o sulfină</div><div>Supărată pe-o vecină,</div><div>Iar bujorii îi spun îndată:</div><div>“Nu fi, soro, supărată!”</div><div>Este floarea-soarelui,</div><div>Preferata Domnului.</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div> Copii eram noi amândoi…</div><div><br /></div><div> Motto: De ce doreşti singurătate/ Şi glasul tainic de izvor? </div><div> (Mihai Eminescu, Diana)</div><div><br /></div><div><br /></div><div>Copii eram pe strada mea</div><div>Cu fete şi băieţi,</div><div>La şcoală-n fiecare zi</div><div>Mergeam perechi-perechi.</div><div>Unii de teme povesteau,</div><div>Iar alţii despre joacă,</div><div>Cum se scăldau în lacuri reci</div><div>În mijloc de pădure</div><div>Cu păsările ciripind,</div><div>Iar eu şi sora mea</div><div>Cum culegeam ades</div><div>Găleţi pline cu mure.</div><div>Copii eram noi amândoi</div><div>Eu şi cu tine,</div><div>Când ajungeam ferice acas’</div><div>Şi totul mergea bine.</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>„Mai departe, mai departe”</div><div><br /></div><div>Eminescu, poet nemuritor</div><div><br /></div><div>Eminescu, poet nemuritor</div><div>De-atât amar de vreme, încălecat pe-un nor.</div><div>Priveşti printre raze poporu-ţi smerit.</div><div>Un altul ca tine nu a zămislit.</div><div>Ilene Cosânzene şi zmei urâcioşi</div><div>Şi cotoroanţe strâmbe şi Feţii Frumoşi</div><div>Au adormit odată cu tine.</div><div>Lumea celor mici e aproape pustie</div><div>Călin nebunul şi tânăra fecioară.</div><div>Cu dragostea ce-n suflet uşor ţi se strecoară</div><div>Şi somnoroase păsări ce aţipesc pe ram</div><div> Şi florile de gheaţă ce se lipesc de geam.</div><div>Codri bătrâni ce fluieră şi gem</div><div>Sara pe deal, pe tine te chem</div><div>Izvorul ce n-ar mai avea să curgă</div><div>Şi printre picături, numele tău strigă</div><div>Şi revedere, n-ai apucat să îţi iei</div><div>De la măicuţa şi bătrânu-ţi tei,</div><div>Dar ţi-ai lăsat amprenta unei gândiri sacre</div><div>La mine-n casă. Pe-o valoroasă carte.</div><div> „Mai departe, mai departe”</div><div><br /></div><div>ACROSTIH</div><div><br /></div><div>M ihai Eminescu, eşti poetul tuturor</div><div>Iar la român, sufletu-I plin de dor</div><div>Haide-ţi cu toţii să sărbătorim</div><div>Acum şi-n veci să-l preţuim</div><div>Iar noi de El mândri să fim.</div><div><br /></div><div>E ziua ta. E mare sărbătoare.</div><div>Mamă, dulce mamă, şi toate câte sunt</div><div>Izvorul îţi poartă dorul pe acest pământ,</div><div>Neliniştea înainte de amurg.</div><div>Eşti în sufletele noastre şi vei fi</div><div>Stăpân pe poezie cât omul va trăi,</div><div>Căci ne mândrim că avem parte de</div><div>Un Eminescu şi o preţioasă carte.</div><div> „Mai departe, mai departe”</div><div><br /></div><div><br /></div><div>NIMIC</div><div><br /></div><div>Astăzi m-am gândit un pic:</div><div>Ce e omul pentru lume? Un nimic!</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>Motto: Vezi, rândunelele se duc</div><div><br /></div><div>Dor de Eminescu</div><div><br /></div><div><br /></div><div> Deodată un om spune:</div><div>„Oare exista un om minune?”</div><div> Răspunsul primit e „Nu”,</div><div>„Da, răspunse un alt om.</div><div> Eminescu a fost un domn.”</div><div>„Eminescu ?Cine-i ăsta?”</div><div>„Mare poet, din ţara ta, România!</div><div> Iscusit şi nu glumesc,</div><div> N-are pereche pe tot globul pământesc!</div><div> Eminovici, îl chema înainte...”</div><div> „Stai puţin! Îmi aduc aminte!</div><div> Cum am putut uita,</div><div> Un om minune, ca acesta?”</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>Omul </div><div><br /></div><div><br /></div><div>Natura e surprinzătoare.</div><div>Dar ştim tot despre ea, oare?</div><div>Omul nu ştie totul,</div><div>Cum nu simte nici robotul.</div><div>El nu are sentimente,</div><div>Bucurie, veselie nu simte.</div><div>Omul e o fiinţă vie,</div><div>Dar pe toate nu le ştie.</div><div>Unii spun ca „Da!”,</div><div>Chiar daca nu-i aşa.</div><div>Unii mint, alţii spun adevărul,</div><div>Dar chiar nimic nu e ca omul.</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>Păsărica</div><div><br /></div><div>Într-o zi o păsărică,</div><div>Parc- a fost o rândunică,</div><div>Tot aşa de cenuşie,</div><div>În cameră a vrut să vie.</div><div><br /></div><div>Pe pervaz s-a aşezat</div><div>Şi s-a apucat de cântat.</div><div>Am deschis geamul încet,</div><div>De pe pervaz, pe parchet</div><div>Ea a zburat</div><div>Şi iar a cântat.</div><div><br /></div><div>Era un cântec minunat</div><div>Şi nu te-ai fi aşteptat</div><div>Ca o păsărică mică</div><div>Să cânte aşa muzică.</div><div><br /></div><div>După ce a terminat,</div><div>Şi-a desfăcut aripile şi-a zburat.</div><div>Am închis geamul în urma ei,</div><div>A păsării cu ochi negri mititei.</div><div><br /></div><div>Niciodată n-am uitat</div><div>Acel cântec minunat.</div><div>Şi-n toată această viaţă</div><div>O să-mi amintesc de păsărica cea drăguţă.</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>Splendoarea naturii</div><div><br /></div><div>„Iubind în taină am păstrat tăcere”</div><div><br /></div><div>Măreaţă natură, cu ale tale frumuseţi,</div><div>Iubirea înfloreşte atunci când mă priveşti.</div><div>Hai şi mă iubeşte cu dragoste şi foc!</div><div>Azi să fim împreună, precum într-un joc,</div><div>Iar de-acum înainte lângă mine să fii.</div><div><br /></div><div>Etern împreună cu pomi şi câmpii,</div><div>Micuţul nostru soare să ne păzească mereu,</div><div>Izvorul să curgă, ducând dorul meu.</div><div>Nimeni şi nimica să nu ne despartă,</div><div>Eşti cu mine... cum n-ai fost niciodată.</div><div>Surâsul nevinovat al unor copii</div><div>Cred că-ţi aduce numai bucurii-</div><div>Un dulce cânt demult uitat. </div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>Tablou de toamnă</div><div><br /></div><div>„Iubind în taină am păstrat tăcere”</div><div><br /></div><div><br /></div><div>Vântul şi ploile reci</div><div>Dezbracă pomii din livezi</div><div>De frunze galben-aurii.</div><div>Bruma groasă, ca să vezi!</div><div>Florile le-a vestejit,</div><div>Iar natura a adormit.</div><div><br /></div><div>Păsările călătoare</div><div>S-au încolonat în grabă</div><div>Ca să plece-n ţara caldă,</div><div>Luând cu ele şi lumina</div><div>Zilelor fierbinţi de vară,</div><div>Invitând toamna s-apară.</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>Blânda iarnă </div><div><br /></div><div>„Iubind în taină am păstrat tăcere”</div><div><br /></div><div><br /></div><div>A venit iarna tiptil,</div><div>Într-o zi, de după-masă,</div><div>Zăpada lucea pe casă,</div><div>Eu mă bucur că-s copil!</div><div><br /></div><div>Afară s-a făcut grămadă,</div><div>Sunt nămeţii de zăpadă,</div><div>Totul e frumos acum,</div><div>Nu e casa, doar firul de fum.</div><div><br /></div><div>Dar ninsoarea nu-ncetează,</div><div>Străluceşte şi dezmiardă</div><div>Blânda iarna cea pufoasă,</div><div>Ce-a venit la noi în casă.</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>MOTTO:Când amintirile…</div><div><br /></div><div><br /></div><div>Veşnicul dor</div><div><br /></div><div>Din trecut apare</div><div>O fantasmă-n zare</div><div>Ridicată peste mare.</div><div><br /></div><div>Doar spre noi plutește</div><div>Ea ne amintește:</div><div><br /></div><div>Eminescu n-a murit,</div><div>Mihai trebuie-auzit!</div><div>I-acum lângă noi,</div><div>Ne-aduce iubire șuvoi,</div><div>Emană tristețe mereu, </div><div>Se-aseamănă unui zeu…</div><div>Cu-al său nimb de glorie</div><div>Unic rămâne-n istorie!</div><div> </div><div>Steagul amintirilor</div><div><br /></div><div>Steagul amintirilor, frunză verde de uitare,</div><div>Stea albastră, minunată splendoare.</div><div>Steagul amintirilor, dor demult pierdut…</div><div>Întuneric şi lumină, drum fără-nceput…</div><div><br /></div><div>Steagul amintirilor - gând şi vorbe-n vânt</div><div>Dureros mă-neacă pe acest pământ.</div><div>Steagul amintirilor, uitare, neuitare…</div><div>Lumea de-acum trăieşte-n nepăsare.</div><div><br /></div><div>Steagul amintirilor, apă curgătoare,</div><div>Dorinţa-n viaţă e trecătoare…</div><div>Steagul amintirilor, apă stătătoare,</div><div>Gândul meu – o simplă visare.</div><div><br /></div><div>Steagul amintirilor, nor acoperind furtuna,</div><div>Speranţa mea, frumoasă ca luna.</div><div>Steagul amintirilor, un albastru oceanic,</div><div>Un licurici dulce şi mult prea darnic.</div><div><br /></div><div>Steagul amintirilor, floare mult prea parfumată.</div><div>Lume mea acum e colorată!</div><div>Steagul amintirilor, amintiri pe-un steag</div><div>Totu-i dulce, ca un animal pribeag…</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>Pe dor de gene… </div><div> </div><div>Câtă bucurie pierdută pe pământ </div><div>Câtă iubire risipită-n vânt </div><div>Câtă fericire dusă-n uitare </div><div>Oare lumea asta o să mai aibă vreodată culoare ?...</div><div><br /></div><div>Câtă răutate-n ochi tăi cei trişti </div><div>Câtă minciună într-un singur vis </div><div>Câtă dragoste poţi să rişti </div><div>Oare vom ajunge toţi în acelaşi abis ?... </div><div> </div><div>De ce pe jos nu poate să fie scrum? </div><div>De ce oraşul ne face să trişăm ? </div><div>De ce nu mai ştim să visăm ? </div><div>De ce pe cer sunt nori duium ?... </div><div> </div><div>Doar din fum, nu poate ieşi scrum,</div><div>Trişăm din frică …</div><div>Nu visăm, ceva ne-mpiedică …</div><div>Oare către adevăr este doar un singur drum ?.... </div><div> </div><div>Când o să găsim necunoscutul ? </div><div>Când o să aflăm sărutul ? </div><div>Când o să învăţ să nu mă mai port ca un nebun ? </div><div>De ce nu mă-nveţi tu care-i drumul bun ?.... </div><div> </div><div>Undeva ştiu că exişti,</div><div>Undeva văd că mă minţi,</div><div>Undeva vreau să te ştiu !</div><div>De ce undeva şi nu cândva ?... </div><div> </div><div>De ce noaptea nu este soare ? </div><div>De ce ziua nu sunt stele ? </div><div>De ce toamna este răcoare ? </div><div>De ce iarna nu cresc floricele ?... </div><div> </div><div>De ce-i roşu sângele vărsat? </div><div>Din ce cauză eşti tu disperat ? </div><div>De ce-n expoziţia mea de scoici albe-negre </div><div>Se află şi perle de culoarea verde ?... </div><div> </div><div>Cum să învăţ să trăiesc ? </div><div>Cum să învăţ să zâmbesc ? </div><div>De ce o să murim ca frunzele toamna, duse-n amurg ? </div><div>De ce o să plângem, şi lacrimile curg ?... </div><div> </div><div>Acum, când ştiu, ce mi-am dorit să aflu </div><div>Incerc să uit şi să visez din nou la cerul albastru </div><div>Să-mi reamintesc să suflu </div><div>Pe genele mele, cu un dor aspru…</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>MOTTO: ”Unde esti, copilarie, / Cu padurea ta cu tot?”</div><div>Mihai Eminescu</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>Multe-n lume se petrec,</div><div>Iar clipele si anii trec.</div><div>Hoinarind pe tot pamantul,</div><div>Anii tai se duc ca vantul.</div><div>Incercand sa te supui</div><div>Esti ca robul timpului</div><div>Mai gresind cate putin</div><div>Iti traiesti viata din plin.</div><div>Nu mai stii nici sa iubesti</div><div>Esti om si nu stii sa traiesti.</div><div>Sa nu lasi timpul sa treaca</div><div>Caci timpul trece</div><div>Uitand sa se intoarca.</div><div> COPILARIA</div><div>Copilaria este un lucru pretios,</div><div>Darnic si frumos.</div><div>Este copilaria mea,</div><div>Si cu drag ma bucur de ea.</div><div><br /></div><div>Ea ma asteapta in prag,</div><div>Cu un pupic si cu mult drag.</div><div>Cu tine eu calatoresc</div><div>Si foarte mult eu te iubesc.</div><div><br /></div><div>Copilaria mea iubita,</div><div>De mine primita,</div><div>De Dumnezeu trimisa,</div><div>In al meu suflet aprinsa.</div><div><br /></div><div>Ne iubeste ne-ncetat,</div><div>Eu din multe am aflat</div><div>Ne pazeste zi si noapte, </div><div>Langa noi mereu e-aproape.</div><div><br /></div><div>Copilaria nu e rea</div><div>Nu vorbeste fara ea.</div><div>Este mereu zambareata</div><div>Si neschimbata la fata.</div><div> PRIETENIA</div><div><br /></div><div>Frumoasa-i prietenia</div><div>Sa nu o lasi sa piara</div><div>Caci este un vis frumos</div><div>Al anilor de scoala.</div><div><br /></div><div>Prietenia-i o floare rara</div><div>Sa fii prieten e un mare dar</div><div>Asa descoperi pentru prima oara</div><div>Ca mana ce-o intanzi nu-i in zadar.</div><div> </div><div>Sa inseninezi o frunte obosita</div><div>Usor sa mangai tamplele ce ard,</div><div>Sa strangi la piept fiinta ostenita,</div><div>Sa-i fii alaturi cu un suflet cald.</div><div><br /></div><div>Si sa-l ajuti sa-nfrunte supararea,</div><div>Cu-o vorba buna sa-i alini durerea</div><div>Dar si atunci cand are bucurii:</div><div>Prieten adevarat mereu sa-i fii.</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>“Iată vine-un sol de pace c-o năframă-n vârf de băţ”</div><div><br /></div><div>DOR DE EMINESCU</div><div><br /></div><div>Dacă iubirea nu ar exista</div><div>Oare cum va mai răbda</div><div>Rămânând fără iubire?</div><div><br /></div><div>De câte ori i-aş fi văzut</div><div>Eu aş fi crezut că</div><div><br /></div><div>El o iubea atât de mult…</div><div>Micle Veronica era amica sa.</div><div>Ieşind în natură o aştepta cu dor</div><div>N-ar fi fost decât o noapte de amor.</div><div>Eminul meu iubit,</div><div>Scria ea în scrisorile</div><div>Ce le trimitea în serile în care</div><div>Undeva, în suflet, îşi ascundea iubirea.</div><div> “Iată vine-un sol de pace c-o năframă-n vârf de băţ”</div><div><br /></div><div><br /></div><div>IUBIRE</div><div><br /></div><div><br /></div><div>Iubirea e pe pământ</div><div>Umblă şi nu te aştepţi când apare.</div><div>Buimăceală îţi dă deodată.</div><div>Iubirea cea binecuvântată</div><div>Rămâne veşnic călătoare.</div><div>E la tot omul oare?</div><div> “Iată vine-un sol de pace c-o năframă-n vârf de băţ”</div><div><br /></div><div><br /></div><div>COPILĂRIA</div><div><br /></div><div>Copilăria niciodată n-o uita</div><div>O, nu te mai întâlneşti cu ea.</div><div>Pământul întreg cu nori şi vânt</div><div>I se supune copilăriei prin cuvânt.</div><div>Lanţul vieţii noastre</div><div>Aşa stă înşirat.</div><div>Rămâi doar amintire.</div><div>Iar tot ce-a fost atunci va deveni</div><div>A fost odat’…</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div> PRIETENIE DOINA</div><div> Motto: Motto:</div><div> ,,Şi ca un înger dintre oameni ,,Şi ca un înger dintre oameni</div><div> În calea vieţii mele ieşi ‘’ În calea vieţii mele ieşi’’</div><div><br /></div><div><br /></div><div>Prietenia e o floare rară Cântecul cel strămoşesc,</div><div>Ce nu înfloreşte doar în primăvară Raiul nostru românesc</div><div>Şi nici din pământul reavăn nu se –ntinde. Este apă de izvor,</div><div>Ea înfloreşte doar la tine-n minte. Apa noastră a tuturor.</div><div> Ţara cu el se mândreşte</div><div>În mintea ta şi a altcuiva Inima îţi înfloreşte.</div><div>Pe care nu-l vei uita,toată viaţa ta. E lumina zorilor</div><div>Un prieten bun,un apropiat Şi cântecul fetelor</div><div>Şi fii sigur că nici el nu te-a uitat. Inul în camp înfloreşte </div><div> Când cântecul se porneşte</div><div>Cu el tu râzi,cu el tu plângi Râurile o iau la vale,</div><div>Cu el tu amintiri mai strângi. Este zi de sărbătoare.</div><div>Şi anii trec ,dar nu vei putea uita Aerul se-mprospătează,</div><div>Ce-a fost frumos cândva. Tot poporu-n jur dansează.</div><div> Obiceiul de-a cânta</div><div> Renaşte-n inima mea.</div><div> </div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div> SUNT IUBIREA…</div><div> Motto:</div><div> </div><div> ,,Şi ca un înger dintre oameni </div><div> În calea vieţii mele ieşi’’</div><div> </div><div> Sunt iubirea,cuvântul ce are</div><div> Mărime şi formă şi gust şi culoare.</div><div> Sunt ghiocelul argintat</div><div> Pe câmpul împrimăvărat.</div><div> Laleaua roşie mai sunt</div><div> Şi-ntinsul,verdele pământ.</div><div> Şi norul alb şi trecător</div><div> Şi soarele strălucitor.</div><div> <span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Rotundul măr,gustos din pom.</div><div> Am strai ales de sărbători</div><div> Pe unde trec eu semăn flori.</div><div> Şi pot să fiu tot ce-ţi doreşti</div><div> Doar dacă ştii cum să iubeşti.</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div> MAMA ÎN LUMEA BASMELOR</div><div> Motto : Motto:</div><div>,,O,mamă,dulce mamă,</div><div>din negură de vremi…’’ ,,O,mamă,dulce mamă,</div><div> din negură de vremi’’</div><div>Prietena mea cea mai bună </div><div>E mama,fiinţa dragă şi frumoasă. Cred în basme şi poveşti</div><div>Întodeauna te învaţă Regreţi că nu le citeşti?</div><div>Tot ce e corect în viaţă. Ele sunt raze de lumină</div><div> Ale lunii care este plină.</div><div>Înainte de a se culca Ţi-e bine când le citeşti?</div><div>Se roagă pentru soarta ta. În ele te regăseşti.</div><div>Să ai noroc şi sănătate, Ele întotdeauna te înviorează</div><div>Bucurii nenumărate. Şi mereu te-mprospătează.</div><div> Inele ale frumuseţii,</div><div>Întodeauna te va iubi Cercei ai tinereţii.</div><div>Şi de rău te va feri. Ridică-i în palma ta </div><div>Să ştii că ea ,ca o bună amică Ei spun povestea mea.</div><div>În primejdii te va scăpa de frică. A tuturor pe care îi iubesc</div><div> Toţi cei ce chipul mi-l înveselesc</div><div>Când răul te pândeşte, O poveste rar întâlnită</div><div>Şi mereu te bântuieşte, Regăsită într-o carte prăfuită.</div><div>Împreună veţi învinge,</div><div>Căci prietenia nu se stinge.</div><div><br /></div><div><br /></div><div> TABLOU DE IARNĂ</div><div> Motto:</div><div> ,,O,mamă,dulce mamă,</div><div> din negură de vremi’’</div><div><br /></div><div> Sculată ca dintr-un vis</div><div> Am văzut pe geam că a nins.</div><div> Totul e alb ca-ntr-un tablou.</div><div> Peste tot se aude un ecou.</div><div><br /></div><div> E vocea crivăţului aprig,</div><div> Încolăcit ca un cârlig.</div><div> E ger cumplit,</div><div> Şi iarna, iarăşi a venit!</div><div><br /></div><div> Pe derdeluş e tot o săniuţă.</div><div> O pânză albă,imaculată,</div><div> Îmi acoperă faţa luminată</div><div> Cu nişte fulgi în formă de steluţă.</div><div><br /></div><div><br /></div><div>DOR DE EMINESCU RĂMÂI,RĂMÂI…</div><div> Motto: Motto:</div><div>,,Fiind băiet ,păduri cutreieram ‘’ ,,Fiind băiet ,păduri cutreieram’’</div><div> </div><div><br /></div><div>Dorul meu acum mi-l alină Zilele copilăriei sunt de neuitat</div><div>O poezie străină. Atunci iubim făr-de păcat.</div><div>Reevocându-mi amintiri Iubirea vine dintr-o câmpie</div><div>Despre copilărie şi iubiri. Întinsă şi aurie.</div><div>Eminescu,dragul meu,</div><div>Este-n viaţă atât de greu ! Ea vine pe aripă de viitor</div><div>Mihai de ce nu eşti aici Printre minunatele vise ca un </div><div>Iubirea să ne-o dedici ? călător.</div><div>Nostalgii şi amintiri , Copilărie ,tu când vei pleca,</div><div>Evocări şi povestiri Visul se va spulbera.</div><div>Sunt greu de uitat</div><div>Cu ele de te-ai încărcat . Când amintirile din trecut</div><div>Uitarea e de neimaginat. Încearcă să mă cheme,</div><div> Aş vrea să vin ,dar nu mai pot.</div><div> Rămâi,rămâi cu bine!</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div> VISURI TRECUTE</div><div><br /></div><div> Motto:</div><div> ,,Fiind băiet ,păduri cutreieram…’’</div><div><br /></div><div><br /></div><div> Degeaba mai întorci capul acum</div><div> Şi-ţi pare rău</div><div> Că ai plecat pe un alt drum.</div><div> Nu îmi zâmbi,ştiu că regreţi.</div><div> E prea târziu greşeala s-o repeţi.</div><div> Şi îţi întorci privirea iarăşi.</div><div> Va trece timpul şi-o să creşti</div><div> Vei înţelege atunci ,ori niciodată,</div><div> Că ai ţinut în palmă </div><div> O DRAGOSTE ADEVĂRATĂ.</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>Moto: „A fost odată ca-n poveşti...”</div><div>Vis cu Eminescu</div><div> -acrostih-<span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span></div><div><br /></div><div>Mi-ar place să zbor</div><div>În lumea cu stele.</div><div>Hoinară, din ele</div><div>Aripi largi să-mi fac,</div><div>Iar apoi să mă înalţ </div><div>şi... să tac.</div><div>Eternă să fiu,</div><div>Mergând pe aer viu,</div><div>Învăţând să plutesc.</div><div>Nu vreau să mă trezesc.</div><div>Eu ...cred că este un vis</div><div>Să zbor în paradis</div><div>Cu Eminescu de mână,</div><div>Umblând prin cer împreună.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span></div><div><br /></div><div> Moto: „A fost odată ca-n poveşti...”</div><div><br /></div><div>Extemporal de vară<span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span></div><div><br /></div><div>Scoateţi o foaie albă de hârtie!<span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span></div><div>Astăzi dăm extemporal </div><div>cu tema : ˝Cine ştie</div><div>de unde vine vara şi încotro se duce...˝</div><div>(sau unde este a anotimpurilor răscruce...).</div><div><br /></div><div>Unii zic că vara izvorăşte</div><div>din adânc de suflet de copii</div><div>care-şi doresc cercei mari din cireşe</div><div>visând la flori, fluturi, </div><div>soare, iarbă verde şi jucării.</div><div><br /></div><div>Mai spun că este frumoasă tare</div><div>(când or fi văzut-o oare?) </div><div>Că poartă o rochie verde,</div><div>tivită cu puf alb de păpădie, </div><div>că îi place să umble</div><div>desculţă prin vie.</div><div><br /></div><div>Iar când trece plutind uşor</div><div>pe lângă struguri, mere, caise </div><div>sau tufe de soc</div><div>atingându-le cu buzele roşii, de foc</div><div>se-aude cum fiecare strigă:</div><div> “ Mă coooc! Mă cooooc!” </div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span></div><div>Alţii spun că vara vine, negreşit,</div><div>alunecând pe curcubee zâmbitoare</div><div>după ploile parfumate de flori, <span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span></div><div>dându-ţi fiori</div><div>de cald, de frumuseţe, de culoare.</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>Îţi lasă-n prag , pe înserat</div><div>coşuri cu globuri aromate, lucitoare</div><div>pe care să le-nşiri neapărat</div><div>pe raze aurii de soare,</div><div>să-ntinzi ghirlande roşii peste sat . </div><div><br /></div><div>Cu miros de fân proaspăt cosit</div><div>îţi intră în casă, la umbră să şadă,</div><div>fără să ştii, cu ea ai aţipit</div><div><br /></div><div> Moto: „A fost odată ca-n poveşti...”</div><div><br /></div><div><br /></div><div>în dulcea greierilor baladă.</div><div>Unii... nu ştiu ce să răspundă</div><div>la această întrebare.</div><div>Zic, că poate, a venit din soare,</div><div>de aceea soarele este aşa de luminos,</div><div>de cald cu fiecare.<span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span></div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span></div><div>Iar alţii, agasaţi de această dilemă,</div><div>(care-au uitat, probabil </div><div>să mai fie copii)</div><div>au spus că ei sunt plictisiţi deja</div><div>de această temă.</div><div>Nu vor să se gândească </div><div>la această întrebare.</div><div><br /></div><div>Şi... transpiraţi sub bila de foc</div><div>(căreia noi îi zicem soare)</div><div>îşi şterg chipul înroşit </div><div>cu o bucată moale, catifelată</div><div>de apă curată şi zic:</div><div>˝Vom răspunde... altădată !˝ </div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div> Moto: „A fost odată ca-n poveşti...”</div><div>Inimă de copil</div><div><br /></div><div>Am rugat, cândva,</div><div>câţiva oameni de pe strada mea</div><div>să-mi descrie poetic</div><div>cum cred ei că arată inima.</div><div>O inimă de copil.</div><div>Iar ei mi-au răspuns aşa:</div><div><br /></div><div>“Inima poate fi ca o floare,</div><div>ca un boboc ce aşteaptă</div><div>o rază caldă de soare</div><div>care să-l încălzescă,</div><div>iar el să înflorească frumos.”</div><div><br /></div><div>“Inima poate fi ca un nor</div><div>pufos, azuriu, prietenos,</div><div>care împarte stropi de iubire</div><div>celor ce-i ies în cale</div><div>şi-i zâmbesc... frumos.”</div><div><br /></div><div>“Inima poate fi o cupă de crin</div><div>în care se adună cuvinte</div><div>de dor, de iubire, de drag,</div><div>de pe oriunde... din raiul divin,</div><div>pe care le-aşteptăm în prag...”</div><div><br /></div><div>Cum crezi că arată inima ta, copile?</div><div>“Inima mea este</div><div>un boboc mic de floare,</div><div>care mereu aşteaptă</div><div>raza caldă de soare</div><div>să-l înconjoare;</div><div>ploaia unui nor</div><div>să-l răcorească</div><div>cu stropi de mărgăritare</div><div>şi să dea tuturor</div><div>curcubee de culoare.”</div><div><br /></div><div>O poveste?</div><div>Motto: Si eu pot! </div><div>Născut a fost un scriitor</div><div>În vremuri de demult,</div><div>Faimos ajuns în viitor</div><div>Cum nimeni n-a crezut.</div><div><br /></div><div>Acest copil sărac era</div><div>Şi Emonovici se chema,</div><div>Dar mare scriitor El a ajuns</div><div>Pe toată lumea a învins.</div><div><br /></div><div>Mai la un timp îndepărtat</div><div>A studiat, a învăţat</div><div>Cu pana-n mână, foaia-n faţă,</div><div>Dar viaţa-i atârna de-un fir de aţă...</div><div><br /></div><div>Acum, noi ne-aducem aminte cu plăcere</div><div>De scriitorul ce-a trăit în tăcere</div><div>Şi dacă viaţa lui nu mai este</div><div>El a rămas totuşi o poveste.</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>El şi ...noi</div><div>Motto: Si eu pot!</div><div><br /></div><div>Iubitul nostru scriitor</div><div>Din vremuri de demult uitat</div><div>În cărţi acum noi l-am citat</div><div>Şi l-am făcut nemuritor.</div><div><br /></div><div>La Botoşani El s-a născut</div><div>Şi mult a învăţat,</div><div>La Viena şi Belin a studiat</div><div>Şi lumea-ntreagă a cunoscut.</div><div><br /></div><div>La umbra Teiului bătrân</div><div>A fost înmormântat</div><div>Şi –n fiecare an, acum</div><div>El este omagiat.</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>Lumina</div><div>Motto: Si eu pot!</div><div>M-am decis să merg în lumină,</div><div>Intrând în lumea cuvintelor,</div><div>Harta sa părea fără vină,</div><div>Arborii erau din consoane </div><div>Iar slovele haina lor.</div><div>Ecoul în mintea mea s-a transformat,</div><div>Mai aproape de sufletul meu a cântat…</div><div>In codrul cuvintelor mi-s, </div><div>Neştiind ce-mi este permis. </div><div>Eroul din mine îmi spune</div><div>Să-nvârt roata cuvintelor în lume.</div><div>Căci numai aşa se va face</div><div>Unicul Luceafăr să ne dea lumină.</div><div><br /></div><div>Iarna dintre noi</div><div>” E uşor a scrie versuri </div><div>Când nimic nu ai a spune, </div><div>Înşirând cuvinte goale </div><div>Ce din coadă au să sune.”</div><div><br /></div><div><br /></div><div>Mâna care ieri atingea flori şi ploi stacojii, viciate de priviri umane</div><div>Iluzie de-un moment, de răsfrântă luciditate, s-a stins şi ai închis-o-n ochii tăi</div><div>Haotică închipuire mi te-a desenat purtând surâsul cu frânturi de cer;</div><div>Acasă te aşteaptau, îmbrăcate în trecut, paharele goale din care să guşti,</div><div>Invitaţia de a te aşeza la geam şi de a trece dincolo de noi.</div><div><br /></div><div>E atât de frig încât ferestrele te urmăresc zbătându-te-n în gândurile mele</div><div>Mărsurile fulgilor aliniaţi, în veşminte de predare, cad de lumină răpuşi,</div><div>Iar timpul simt cum tot creşte în urma mea, în universul teluric al îmbrăţişlării</div><div>Narcotic şi flămând, rămânând doar cerul cu palma lipită de a mea.</div><div>E vremea să te întorci în devenirea din care ai plecat</div><div>Succint să împrăştii fărâme din laconica privire</div><div>Cu praful crinilor de gheaţă spulberaţi în noi, păşind</div><div>Unde nimeni şi nimic nu te va mai şterge din cartea scrisă pentru tine. </div><div><br /></div><div><br /></div><div>Şoapte nerostite</div><div>” E uşor a scrie versuri </div><div>Când nimic nu ai a spune, </div><div>Înşirând cuvinte goale </div><div>Ce din coadă au să sune.”</div><div><br /></div><div><br /></div><div>Mi-ai cerut să nu mai fiu eu</div><div>şi în clipa aceea </div><div>însângerată, pustie</div><div>nu am putut renunţa la mine</div><div>şi am decis să plec.</div><div>Ce m-a ţinut oare atâta timp aici?</div><div>Ce am înţeles eu</div><div>din şoapte nerostite?</div><div>Unde am putut s-ascund în mine</div><div>atâta nedumerire?</div><div>Mi-ai promis o fericire oarbă oare..?</div><div>De ce m-ai amăgit?</div><div>Ştiai ceea ce vreau.</div><div>Unde să alerg acum.departe</div><div>de cuvintele tale?</div><div>De unde să tot smulg</div><div>Lacrimi-mprăştiate</div><div>menite să trezească ceea ce ai ucis</div><div>fărâme din oglinda spartă</div><div>a sufletului meu?</div><div>Cum să răsfrâng spre viaţă</div><div>ochii ca două abisuri</div><div>scufundaţi în tine</div><div>doar am iubit destul, zadarnic,</div><div>Şoapte nerostite.</div><div>Şi să găsesc cumva, ascunsă pentru mine,</div><div>lumea negândită </div><div>şi neimaginată</div><div>din inima-ţi cerându-mi</div><div>să fiu ceea ce vrei. </div><div>Confuzia mă-neacă şi nu te înţeleg.</div><div>Eu nu sunt nicăieri</div><div>Deşi mă vrei cu tine</div><div>Şi totul se dărâmă doar fiindcă ai sădit</div><div>Şoapte nerostite, aici, numai în mine. </div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>Despărţirea amurgului</div><div>” E uşor a scrie versuri </div><div>Când nimic nu ai a spune, </div><div>Înşirând cuvinte goale </div><div>Ce din coadă au să sune.”</div><div><br /></div><div>După ce soarele va apune diseară</div><div>Târziu, când nu va mai fi lumină,</div><div>Mă voi plimba stingheră pe strada aceea rece</div><div>Şi nu-mi voi aminti</div><div>Decât de mine.</div><div>În umbre îmi voi regăsi trecutul</div><div>Plângând să mă întorc din nou la el</div><div>Dar voi fugi, sperând ceva mai bun</div><div>Şi nu voi întâlni în viitor decât numai umbre</div><div>Ale trecutului meu.</div><div>Mă voi lovi atunci mai crud şi voi distruge iarăşi</div><div>Ultima floare din grădina-n zori de zi,</div><div>Ştiind că nu-i a mea suflarea ce mă frânge</div><div>Ci numai mâinile ostenite</div><div>Cu care mă ucid.</div><div>Atunci te voi mustra cu sufletu-n tăcere:</div><div>“Atâţia ani, atâta timp zdrobit,</div><div>Lângă o inimă ce am crezut că mă iubeşte,</div><div>Cu flacăra de gheaţă tot aprinsă,</div><div>Ce greu îmi e să văd că m-a distrus!</div><div>Nu vezi că am pierdut orice nădejde?</div><div>Nu vezi cum totul a pălit?</div><div>Bucură-te acum de floarea ce se stinge,</div><div>Petelale-i căzute, toate amestecându-se</div><div>Cu frunzele-n pământ.”</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>Mihai Eminescu</div><div>“Mai am un singur dor: </div><div>în liniştea sării </div><div>Să mă lăsaţi să mor </div><div>La marginea mării”</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>Mare iubitor de lună,</div><div>Inimă de dor nebună,</div><div>Hrană pentru mintea noastră</div><div>A adus noaptea albastră.</div><div>Inorog pe plai de dor,</div><div>Eminescu -visător.</div><div>Marea l-a iubit cu unda,</div><div>Infinitul cu secunda,</div><div>Natura l-a ocrotit,</div><div>Esenţe i-a dăruit,</div><div>Sufletul i l-a-nzestrat</div><div>Cu talent nemăsurat,</div><div>Unic, de neegalat.</div><div><br /></div><div><br /></div><div>Nocturnă</div><div><br /></div><div>“Mai am un singur dor: </div><div>în liniştea sării </div><div>Să mă lăsaţi să mor </div><div>La marginea mării”</div><div><br /></div><div><br /></div><div>Miezul nopţii</div><div>se prăbuşea peste răsuflarea frântă şi vijelioasă</div><div>a valurilor celor mai adânci</div><div>izbind de dincolo de oboseala dulce</div><div>a mării ce vuieşte printre stânci.</div><div> </div><div>Candelabre-aprinse în făclii pe cer,</div><div>- O, de-aş putea cândva ajunge</div><div>să le-ating arzând! -</div><div>pe-obrazu-nvineţit al apei lin valsează</div><div>cu orice scânteiere-a unui gând.</div><div> </div><div>Miezul nopţii</div><div>cuprinde în îmbrăţişarea-i calmă şi-austeră</div><div>marea străvezie-n oarba ei dorinţă</div><div>şi printre valuri, se amestecă-n mistere</div><div>cu-ntinderea avidă de fiinţă </div><div> </div><div>ŞOAPTELE MĂRII</div><div><br /></div><div>“Mai am un singur dor: </div><div>în liniştea sării </div><div>Să mă lăsaţi să mor </div><div>La marginea mării”</div><div> Căldură de aur topit,</div><div> Catarg cu pânze de argint</div><div> Suspină necontenit,</div><div> Abia legănate de-al nopţii-asfinţit.</div><div><br /></div><div> Nisipul sub vrajă rămâne</div><div> Cu suflet de flăcări răpit;</div><div> De briză lăsat făr‘ de urme</div><div> Doar cu lacrimi de topaze-ndulcit.</div><div><br /></div><div> Ca o orga colosală,</div><div> Marea-şi deschide imperiul</div><div> Pe când sub troiene imense,</div><div> Zace valul pierzându-şi ţelul</div><div><br /></div><div> Abisuri albastre, sunet selenar,</div><div> Toată zarea-mi pare un viu mărgăritar!</div><div> Şi uite, acolo, după un următor val...</div><div> Apare-un giuvaer mişcător, avatar,</div><div> Ce joacă-n raza luminoasă a electricului far.</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>LUI MIHAI EMINESCU</div><div>” Mijeşte orizonul cu raze depărtate, </div><div>Iar marea-n mii de valuri a ei singurătate </div><div>Spre zarea-i luminoasă porneşte să-şi unească </div><div>Eterna-i neodihnă cu liniştea cerească.”</div><div><br /></div><div>Mă uit spre bolta înstelată</div><div>Iar stelele parcă-mi vorbesc.</div><div>Hyperion însuşi tresaltă,</div><div>Ale tale versuri îl trezesc.</div><div>Iar la ordinu-i ceresc</div><div>El, luceafărul, coboară</div><div>Mai aproape de pământ</div><div>Iarăşi chipul lui de ceară</div><div>Ne priveşte tremurând.</div><div>Eminescu sau Luceafăr?</div><div>Sunt una şi aceeaşi făptură</div><div>Cu chipul palid ca de nufăr,</div><div>Universul i se închină.</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>TÂLCUL LUCRURILOR</div><div><br /></div><div>” Mijeşte orizonul cu raze depărtate, </div><div>Iar marea-n mii de valuri a ei singurătate </div><div>Spre zarea-i luminoasă porneşte să-şi unească </div><div>Eterna-i neodihnă cu liniştea cerească.”</div><div><br /></div><div>Tâlcul focului nu-i căldura,</div><div>Tâlcul pământului nu-i cultura,</div><div>Tâlcul apei nu-i potopul,</div><div>Tâlcul banului nu-i puterea, </div><div>Tâlcul morţii nu-i pierirea.</div><div>Tâlcul tăcerii nu-i prostia.</div><div>Dar al vieţii e ştiinţă</div><div>Tâlcul aerului este zborul</div><div>Libertate, năzuinţă.</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>POEZIA MĂRII</div><div>” Mijeşte orizonul cu raze depărtate, </div><div>Iar marea-n mii de valuri a ei singurătate </div><div>Spre zarea-i luminoasă porneşte să-şi unească </div><div>Eterna-i neodihnă cu liniştea cerească.”</div><div>Mare, imensitate albă,</div><div>Cu talazuri-crini regali,</div><div>Şopteşti tainic poezia ta,</div><div>Bătută de gânduri, străbătută de om...</div><div><br /></div><div>Imperiu făr de legi şi graniţe,</div><div>Tu, cânţi apoi doineşti şi înfloreşti</div><div>Poveşti marinăreşti, legende,</div><div>Ca o matroană a cercului Kalende!</div><div><br /></div><div>Din unda dai semnale de potoape fără bărci,</div><div>Şi valurile se-ntrec precum</div><div>Herghelii de cai albi</div><div>Cu coamele-n vânt.</div><div><br /></div><div>Marea, hău în care se războiesc</div><div>Amestecul apelor divine,</div><div>În stihuri frământate spui</div><div>Povestea oricui ştie să te-asculte.</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>Moto: „Vreme trece, vreme vine…”</div><div>Eminescu </div><div>Eminescu </div><div>Misterios, sensibil</div><div>Visând, gândind, aplicând, scriind</div><div>Universul e luceafăr acum</div><div>Priveşte!</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>Moto: „Vreme trece, vreme vine…”</div><div><br /></div><div><br /></div><div>Lacul meu</div><div>Lângă lacul somnoros</div><div>Bate lin vântul duios,</div><div>La o margine de mal</div><div>Stau şi ascult un susur cald.</div><div> Luna îmi zâmbeşte dulce,</div><div>Ea nu merge să se culce.</div><div>Stă cu mine aici, acu’</div><div>Ne gândim la Eminescu.</div><div><br /></div><div>Moto: „Vreme trece, vreme vine…”</div><div><br /></div><div>Iubitor</div><div>Iubi, iubire, iubitor</div><div>Dori, dorinţe doritor</div><div>Iubirea naşte…bucurii</div><div>A bucura e…a iubi</div><div>Din braţe întinse şi aprinse</div><div>S-or naşte iarăşi vise</div><div>„Dorinţa” este „O, rămâi!”</div><div>„Pe lângă plopii fără soţ”</div><div>„Sara pe deal”</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>MOTTO: </div><div>Lun-atunci din codri iese,</div><div>Noaptea toată stă s-o vadă,</div><div>Zugrăveşte umbre negre</div><div>Pe câmp alb ca de zăpadă.</div><div><br /></div><div><br /></div><div>(Mihai Eminescu, Făt-Frumos din tei)</div><div><br /></div><div>DE DORUL TĂU </div><div><br /></div><div>Marea-i duce dorul veşnic,</div><div>Iar izvorul-l plânge-ntruna,</div><div>Haos e în codrul falnic,</div><div>Ape-l caută ,iar luna</div><div>Imn îi cântă.</div><div><br /></div><div><br /></div><div>Eul liricilor tainic</div><div>Munţi întreabă, teiul sfânt, </div><div>Inima ori gând năvalnic, </div><div>Nuferi galbeni, lacul blând,</div><div>Este încă?</div><div>Stele pălesc rânduri-rânduri</div><div>Ca să-nalţe-n patru vânturi</div><div>Universul lui de gânduri.</div><div> Povestea bradului de Crăciun </div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span></div><div>În fiecare pom e o poveste</div><div>Ce-o murmură prin frunze şi prin flori.</div><div>Dar de Crăciun doar bradul străluceşte</div><div>În basmul spus de globuri în culori.</div><div><br /></div><div>Din doruri şi din drag el se născuse</div><div>Din mama luna şi din tatăl soare.</div><div>În munţi, în vremuri de poveste ninse,</div><div>Fiinţa lui părea nemuritoare.</div><div><br /></div><div>Şi iernile, şi verile-l căliră,</div><div>Visa, cu fruntea să atingă cerul,</div><div>Verdeaţa, semeţia-i cuceriră</div><div>Cocoşi de munte, căprioare, jderul.</div><div><br /></div><div>Aşa, preabunul Moş Crăciun aflase</div><div>De mândrul care munţii îi încântă</div><div>Şi-l invită în vizită prin case</div><div>Ca dar pentru copii în noaptea sfântă.</div><div><br /></div><div>De-atunci e vestitor de sărbătoare</div><div>Şi se îmbracă-n globuri şi beteală,</div><div>Să bucure-ochişori şi inimioare </div><div>Ce cred în Moş Crăciun fără-ndoială.</div><div><br /></div><div><br /></div><div> Mantaua</div><div><br /></div><div>Biciuiţi de vânt şi ploi</div><div>Îşi îmbracă pomii goi</div><div>Mantaua de zăpadă.</div><div>Par troiene-n depărtări</div><div>Rătăcite-n patru zări</div><div>Fantome la paradă.</div><div><br /></div><div>Bucurie-i sub manta</div><div>În păduri albe de nea</div><div>Că muguri noi se leagă.</div><div>Ea, mantaua, bucură</div><div>Şi-obrăjori de purpură</div><div>Ce-n sănii se aleargă.</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>Moto: Cum mângâie dulce, alină uşor/Speranţa pe toţi muritorii!</div><div><br /></div><div>DORIT AICI ŞI DINCOLO</div><div><br /></div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Dorul nostru e pe veci!</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Oare vom scăpa de el?!</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Rar, noi mai uităm,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Dar dorul nu-ncetează…</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Era un mare om,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Era poetul din popor!</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Mihai Eminescu,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Idolul românilor,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Nu era un oarecare om,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Era un om cu inimă de aur!</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Sunt multe poezii, pentru iubirea lui,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Cu bucurie, îi recita</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Un mic poet!</div><div><br /></div><div>Moto: Cum mângâie dulce, alină uşor/Speranţa pe toţi muritorii!</div><div><br /></div><div>IUBIREA TRIUMFĂ</div><div><br /></div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Raze sprintene</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Îmi ating obrazul,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Plin de iubire şi suspin,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>De ură şi de bucurie,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Dar tot iubirea triumfă!</div><div><br /></div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Un vânt îmi ia alinarea</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Şi o ia departe,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>De iubire şi suspine,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Dar eu, cu forţă, îmi revin,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Din nou iubirea triumfă!</div><div><br /></div><div>Moto: Cum mângâie dulce, alină uşor/Speranţa pe toţi muritorii!</div><div> HAINE DE IARNĂ</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Un fulg micuţ a căzut,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Pe-obrazul îngheţat,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>În sus m-am uitat</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Şi mii de fulgi veneau,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Fără teamă de copilărie.</div><div><br /></div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Şi iar mă uit în sus,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Veneau, veneau şi nu se mai opreau</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Şi nu-mi venea să cred,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Veneau şi tot veneau</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Şi chiar nu se mai opreau.</div><div><br /></div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Şi pomi au îmbrăcat</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Haine albe, de iarnă,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Pământul a pus pe el</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>O haină împărătească</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Şi lacurile au îngheţat.</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>Moto: Împărat slăvit e codrul.</div><div>EFECTE</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Efect narcotic, de-nceput de toamnă,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Frunze zboară ca inimi de cerneală,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Mai sus, mai sus, pe pagini sau pe cer,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Căci vara a murit mult prea efemer.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Cenuşa din cer se sparge-n arămiu,</div><div>În mii de frunze, ce strigă în pustiu</div><div>Şi în acea picătură golaşă,</div><div>S-a strecurat prin nori şi a căzut gingaşă</div><div>Pe chipul tău, al meu sau al oricui.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Era aşa păcat să nu arate nimănui,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Cum un trecător prin viaţă, anonim,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>I-a pus mâna la ochi şi a capturat-o în denim.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Tu vezi absent cum degetele vântului</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Ating clapele pământului.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Simt cum vocea ta îmi inundă auzul,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Mă iei de mână, îmi diseci văzul.</div><div><br /></div><div>Moto: Împărat slăvit e codrul.</div><div><br /></div><div>EŞECURI</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Artişti grăbiţi sau pseudoartişti</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Încearcă să-şi păstreze faţa printre măşti,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Să-şi injecteze disperaţi talent în morfină,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Când mimează replica-n surdină.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Lacrimi late se scurg pe buze coapte,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Într-un zâmbet cât de fals se poate.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>De ce vrei să convingi că trăieşti şi simţi,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Când cuvintele îţi mor printre dinţi?</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Înţeleg că visezi o scenă pe sticlă,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Tu crezi că ai talent, cum să îl laşi în pâclă,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Dar ce poţi face când chiar nu ai reflexie</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Şi tot ce laşi în urmă sunt puncte de suspensie?</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>Moto: Împărat slăvit e codrul.</div><div><br /></div><div>CODRUL LUI EMINESCU</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Mergem prin pădure,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Inima-i zdrobită…</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Hai cu noi la joacă,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Azi e sărbătoare!</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Imediat se cântă, oh,</div><div><br /></div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>E sărbătoare astăzi, prin pădure!</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Moare şi tot moare,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Inegal se face,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Neştiind se-ntoarce,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Este ursul ce se-ascunde,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Se scaldă-n marea albastră,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Cu-a lui coadă stufoasă,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Unde-o fi vulpea cea proastă? </div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>“Iară voi, voi epigonii...”</div><div>IARNA</div><div><br /></div><div><br /></div><div>Regină albă, magnifică şi frumoasă</div><div>De fiecare dată tu vii la noi acasă</div><div>Şi ne pui la fereastră</div><div>Fulgi de zăpadă-n glastră</div><div><br /></div><div>Tu regina mea frumoasă</div><div>Aduci bucurie-n casă</div><div>Bunica stă lângă foc</div><div>Pisicuţa-ncurcă tot.</div><div><br /></div><div>Copiii în zăpadă se joacă</div><div>Mama pâine vrea să facă</div><div>Tata taie lemne</div><div>Bunicul făină cerne.</div><div><br /></div><div>Iarna e zână frumoasă </div><div>Pune un strat de nea groasă</div><div>Iarna e împărăteasă mare</div><div>Chiar dacă nu ne dă raze. </div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>POEZIA</div><div><br /></div><div>Poezia e o artă</div><div>Ce nu trebuie ignorată.</div><div>Scriitorii ne prezintă</div><div>Indirect, fără să mintă.</div><div>Întâmplări din viaţa lor</div><div>Când iubesc, când simt că mor</div><div>Pentru unii o poezie</div><div>E absurdă-i, o prostie</div><div>Dar eu cred că niciodată</div><div>N-au simţit că lumea toată</div><div>Poate fi ca-ntr-o poveste</div><div>Acela sigur nu gândeşte</div><div>Pentru mine să se ştie</div><div>Viaţa toată-i o poezie.</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>ALFABETUL</div><div><br /></div><div>A, B, C, D, E, F, G.</div><div>Cine? Cum? Unde? Şi Ce?</div><div>Complement de timp, de loc.</div><div>Ce se-ntâmplă? Spune-ţi! Stop!</div><div>Ce atâtea întrebări?</div><div>Litere, analizări.</div><div>Ei, şi ce? Nu pot citi!</div><div>Însă vezi eu pot vorbi.</div><div>La ce-mi trebui’ sinonime?</div><div>Trebuie doar să mă simt bine.</div><div>Profesoara ce mai spune?</div><div>Neinteresant! Pe bune!</div><div>Totul este doar o glumă. </div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>Mihai Eminescu</div><div><br /></div><div><br /></div><div>Mihai e un nume special</div><div>I-al poetului nostru national</div><div>Hristos l-a inzestrat cu-n dar</div><div>A muncit din greu la bucurie si amar.</div><div><br /></div><div>Iubire, singuratata, har,</div><div>Eminescu-i pe buzele tuturor</div><div>Mort fiind dansul nu stie</div><div>Ianuarie-i luna in care pentru noi invie.</div><div><br /></div><div>Noi il iubim pe veci si trebuie sa stie</div><div>El este o comoara pe vecie.</div><div>Scumpii mei! Frati! Mihai e o comoara!</div><div>Credeti in el sau altfel o sa piara!</div><div><br /></div><div>Un stop din el cu siguranta n-o sa moara!</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>Moto: Căci e vis al nefiinţii universul cel himeric. </div><div><br /></div><div>FANTEZII</div><div><br /></div><div><br /></div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Cad din cer mărgăritare…</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Rar, dar totuşi, din ce în ce mai des…</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Emoţiile se simt intens.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Abia acum soarele răsare,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Ţintind, spre abisul nesfârşit, </div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Imensul orizont nemărginit.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>E o imagine încântătoare,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Şiraguri de perle zburătoare,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Iubesc şi-admir miraculosul dans,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Ce mă ţine-ntr-un plăcut suspans.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Reveria ce m-a cuprins,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Eliberând un ţipăt surd,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Atunci când soarele a stins</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Teluricul vis absurd.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Orânduiala este în legea firii,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Realitatea este ghidul fericirii.</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>Moto: Căci e vis al nefiinţii universul cel himeric. </div><div><br /></div><div>AN DE AN…</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Astăzi, omul de zăpadă</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Stă pe gânduri, o zi-ntreagă,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Căci agenda-i este plină,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>N-are loc nicio albină.</div><div><br /></div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Face planuri, se gândeşte,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Soarele se-ntrezăreşte.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>-Hai mai iute! strigă gerul,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>În curând, ne luăm transferul!</div><div><br /></div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Ca un ecou, </div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Ghiocelul alb şi nou</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Îl caută pe Năică,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Căci grădina e prea mică!</div><div><br /></div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Câtă insistenţă!</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Vreau puţină indulgenţă!</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Încă aştept diligenţa,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Să-mi ispăşesc penitenţa!</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>Moto: Căci e vis al nefiinţii universul cel himeric. </div><div><br /></div><div>PRIETENIA</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Prietenia e o floare rară,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Cu dulcele miros de scorţişoară.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Când ai un prieten aproape de tine,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Uiţi de ce e rău şi te gândeşti la bine.</div><div><br /></div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Te-apropii cu paşi lini, ca o felină,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Şi îmi pătrunzi în suflet cu tărie,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Atunci îmi pare viaţa mai senină,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Nu eşti iluzie, eşti prietenie!</div><div><br /></div><div>MOTTO: “Lacul codrilor albastru”</div><div><br /></div><div>În natură</div><div>În mijlocul codrului, deasupra izvorului</div><div>Soarele străluceşte şi deloc nu se opreşte.</div><div>Vântul şuieră prin tei,</div><div>Şi eu adorm lângă ei.</div><div><br /></div><div>Norii zâmbesc către soare,</div><div>Păsările ciripesc,</div><div>Nufărul pluteşte,</div><div>Şi natura ne zâmbeşte!</div><div><br /></div><div>Anii copilăriei</div><div>C ând eram un prichindel,</div><div>În vacanţă la bunici,</div><div>În fagi mă cocoţam</div><div>Şi sub soare mă scăldam.<span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span></div><div>Beam de la izvor apă,</div><div>Şi apoi fugeam la joacă</div><div>Sus, în codrul roditor</div><div>Sub cerul cel zâmbitor!</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>Dor de Eminescu</div><div>Din al nostru codru</div><div>O rază de lumină</div><div>Reuşea să învioreze</div><div>Dimineţile şi nopţile</div><div>Erau acum şi ele vesele.</div><div>Munţii sunt frumoşi şi ei</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Izvorul alb zâmbeşte</div><div>Noi ne bucurăm de soare</div><div>Este fericire peste tot</div><div>Şi suntem cu toţi la un loc!</div><div>Codrul spune fericit,</div><div>Un cântec pentru că ne-am înveselit!</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span></div><div>Motto</div><div> ,,O, rămâi, rămâi la mine..”...</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>Anii frumoşi ai copilăriei</div><div><br /></div><div><br /></div><div>Câte taine nepătrunse</div><div>Vor rămâne tot aşa,</div><div>Deşi slovele ascunse</div><div>A le găsi vom încerca...</div><div><br /></div><div>Şi vor trece anii şcolii</div><div>Mari vom fi, şi învăţaţi,</div><div>Dar secretul tinereţii</div><div>E în suflet nu în cărţi!</div><div><br /></div><div><br /></div><div> În codru</div><div><br /></div><div>Peste verdele codrului,</div><div>Jucăuşa rază a soarelui</div><div>În cântecul primăverii străluceşte,</div><div>Când zborul cocorului îl urmăreşte.</div><div><br /></div><div>Adie vântul printre ramuri</div><div>Legănând cuiburi de păsări.</div><div>Timid, un nour dă să vază,</div><div>Un pui ce raza vie îl veghează. </div><div><br /></div><div><br /></div><div>Acrostih</div><div><br /></div><div>De-ar fi să ştiu</div><div>Ori să ghicesc</div><div>Rime să potrivesc,</div><div> </div><div>De-acum un ceas </div><div>Eu aş fi rămas </div><div><br /></div><div>Eliberată!</div><div>Mai am un singur dor,</div><div>In liniştea serii,</div><div>Numai un somn uşor.</div><div>Enunţuri şi impresii</div><div>Să le lăsăm pe mâine</div><div>Căci s-a făcut târziu…</div><div>Un vers, … nici nu mai ştiu.</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>LACUL CODRILOR ALBASTRU</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>Întunecarea</div><div><br /></div><div> </div><div> </div><div>Măritul codru-i liniştit. </div><div>Izvorul e nervos, </div><div>Hotărât amestecând, </div><div>Apa-n spumă preschimbând. </div><div>Iar’ animalele se-ascund, </div><div>Eu stau lângă stejar, </div><div>Măria sa e bătrân. </div><div>Iar coroana îi arată nobleţea. </div><div>Noaptea vine-ncetişor , </div><div>E din ce-n ce mai întunecos. </div><div>Stelele or să apară, </div><div>Cu ele aducând, </div><div>Uimitoarea lună.</div><div> LACUL CODRILOR ALBASTRU</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>Anii copilăriei</div><div> </div><div> </div><div> </div><div>Tânjesc după anii copilăriei, </div><div>Când griji nu aveam, </div><div>Vesel şi liber eram </div><div>Şi codrul cutreieram. </div><div> </div><div> </div><div>Îmi imaginam, </div><div>Cum cu teiul vorbeam. </div><div>Lângă izvor mă culcam </div><div>Şi murmul i-l ascultam. </div><div> </div><div> </div><div>Acum din păcate, </div><div>Nu mai pot privi </div><div>Toate aceste lucruri </div><div>Aşa cum o făceam. </div><div> </div><div> </div><div>Basmul luminos </div><div>Acum e-ntunecos. </div><div>Clipele copilăriei </div><div>Au rămas doar amintiri.</div><div>LACUL CODRILOR ALBASTRU</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>Noapte în codru</div><div> </div><div><br /></div><div><br /></div><div>În zare amurgul moare, </div><div>Şi-n pace codrul cade. </div><div>În întuneric el adoarme </div><div>Lăsând stele să-l lumineze. </div><div> </div><div> </div><div> </div><div> </div><div>Doar izvorul rupe liniştea </div><div>Agitând nervos apa, </div><div>Spălând pietrele cu spuma </div><div>Albă ca lâna. </div><div> </div><div> </div><div> </div><div> </div><div> </div><div>Lupii urlă-n depărtare. </div><div>Codrul aşteaptă ziua cu nerăbdare. </div><div>Luna a nu mai scânteia, </div><div>Soarele iar va veghea.</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>Motto: E uşor a scrie versuri</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>Mihai Eminescu</div><div><br /></div><div>Mai avea un dor, un dor...</div><div>Iubea să cutreiere pădurea,</div><div>Hai-hui trecea pe lângă plopii fără soţ...</div><div>Ascuns sub frunzele ce-adăposteau somnoroasele păsărele</div><div>Izvorului îi asculta povestea.</div><div><br /></div><div>El despre trecutul glorios al neamului a scris.</div><div>Mândru a fost că era român,</div><div>Iubea nespus ţărişoara-i, dulcea Românie.</div><div>Neamului i-a ascultat poezia,</div><div>Era fermecat de melodia ei...</div><div>Scris-a basmele povestite de neîntrecuţii povestitori ţărani.</div><div>Creangă i-a fost bun prieten.</div><div>Urmaşilor lui, nouă, o operă nepieritoare ne-a lăsat.</div><div><br /></div><div><br /></div><div>Ultima zi de vară</div><div><br /></div><div>E-o seară de vară rece</div><div>O doamnă pe lângă mine trece</div><div>Şi-aşa mă-ntreabă ea:</div><div>- Când va veni toamna?</div><div><br /></div><div>- Va veni cândva şi ea </div><div>De mâine vara va pleca</div><div>Eu aşa simt...că a obosit deja.</div><div><br /></div><div>- Nu fi supărat, nu te-ntrista</div><div>Vara este sora mea,</div><div>Iar eu locul ei îl voi lua...</div><div><br /></div><div>Şi uite-aşa-m descoperit</div><div>Că eu cu mândra Toamnă,</div><div>Frumoasa doamnă,</div><div>Eu în acea seară am vorbit.</div><div><br /></div><div><br /></div><div>Spirite de toamnă</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>Miez de toamnă-nmiresmată</div><div>A cuprins natura toată</div><div>Câmp şi deal, livezi şi vie</div><div>Poartă haină arămie.</div><div><br /></div><div>Codrul cel însufleţit</div><div>A rămas pustiu, golit.</div><div>Se aud misterios</div><div>Şuiere ce tainic vin, </div><div>Să ne sperie puţin...</div><div><br /></div><div>Spirite de toamnă grie</div><div>Faceţi lumea cenuşie</div><div>Dar eu nu mă tem de voi</div><div>Că lăsaţi copacii goi.</div><div>Voi pădurea desfrunziţi,</div><div>Vânt şi ploi pe plai goniţi.</div><div><br /></div><div>Chiar de rece gbate vântul,</div><div>Haină caldă ia pământul, </div><div>Cerul cel întunecos</div><div>Va fi iarăşi luminos!</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>MOTTO:</div><div><br /></div><div>Oricât de mult am suferit</div><div>În lunga-nstrăinare,</div><div>Pururi în visu-mi te-am zărit</div><div>Cu luna, pe valuri de mare.</div><div>(Mihai Eminescu, Oricât de mult am suferit)</div><div><br /></div><div><br /></div><div>DE-A COPILĂRIA</div><div><br /></div><div><br /></div><div>Joaca în copilărie</div><div>Este-o mare bucurie</div><div>Noi cu mingea ne jucăm </div><div>În timp ce ne şi distrăm. </div><div><br /></div><div>Universul meu imens </div><div>Plin de jocuri şi copii </div><div>Folosit cu un alt sens </div><div>E o lume-n bucurii.</div><div><br /></div><div>Iar în şcoală când intrăm</div><div>Trebuie să învăţăm </div><div>Clasa să o decorăm </div><div>De profesori s-ascultăm.</div><div>Cu un pix şi un creion</div><div>Orele trec mai uşor.</div><div><br /></div><div>Voi ajunge campion</div><div>Cu efort mai multişor</div><div>E trofeul anului:</div><div>Şcoala – şansa elevului.</div><div><br /></div><div> </div><div>DURERE </div><div><br /></div><div>Când durerea mă apasă,</div><div>C-un suspin şi-o lacrimă</div><div>Inima mi-o liniştesc.</div><div>Dar iubirea e un chin</div><div>Lacrimile mele-apar </div><div>Sentimentele-mpietresc.</div><div>De aceea, eu suspin,</div><div>Pentru că sufăr din plin</div><div>De al dragostei venin.</div><div>Plânsul nu pot să-l opresc,</div><div>Plec departe, să te uit</div><div>Şi să nu-mi mai amintesc</div><div>Cât de mult eu te iubesc.</div><div><br /></div><div><br /></div><div>VISE </div><div><br /></div><div>Multe vise eu am strâns</div><div>Iată este coşul plin,</div><div>Hai cu toţi să căutăm</div><div>Alte vise s-adunăm.</div><div>Iar când toamna va sfârşi</div><div><br /></div><div>Este iar pustiu în vii,</div><div>Mie-mi pare tare rău,</div><div>Iar când plouă la fereşti,</div><div>Norii suri îşi poartă plumbul</div><div>Este-o toamnă întunecată,</div><div>Singurică, rătăcită…</div><div>Cu-o mantie de catifea</div><div>Umbre reci s-aştern pe ea.</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>Moto: Toate-s praf…Lumea-i cum este şi ca dânsa suntem noi.</div><div><br /></div><div>MULŢUMIRE</div><div><br /></div><div><br /></div><div> </div><div><br /></div><div><br /></div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Fără izbândă, sufletu-mi era</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Şi să mă speli, Tu, Doamne, aş vrea!</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Pentru greşeli, aş vrea ca să mă cerţi,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Tu, Doamne, Te rog ca să mă ierţi!</div><div><br /></div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Pentru că văd, aud şi merg,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Eu, Doamne, Ţie Îţi mulţumesc!</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Păcatul mi-e-nainte, nu îl şterg,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Tu, Doamne, iartă că greşesc!</div><div><br /></div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Pentru că am un suflet şi port glas,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Eu, Doamne, Ţie Îţi mulţumesc!</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Pentru ce-a fost şi-n urmă las,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Iartă-mă, Doamne, că greşesc!</div><div><br /></div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Pentru că râd sau plâng, trăiesc,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Eu, Ţie, Doamne-Ţi mulţumesc!</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Şi pentru ieri şi pentru azi, Tu să mă cerţi,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Tu, Doamne, Te rog ca să mă ierţi!</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>Moto: Toate-s praf…Lumea-i cum este şi ca dânsa suntem noi.</div><div><br /></div><div>CASTANUL</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Şi când castanii, toţi, s-au ofilit</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Şi numai teii au înflorit</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Şi când iubirea mea s-a înecat,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Adio iar, vis sfărâmat!</div><div><br /></div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Şi când aleea de castani e goală</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Şi numai frunze-ncet coboară</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Şi când iubirea mea s-a pierdut,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Adio iar, vis de demult!</div><div><br /></div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Şi când o bancă sub castani e solitară</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Şi numai teii o-nconjoară</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Şi când iubirea mea s-a stins,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Adio iar, vis neatins!</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>Moto: Toate-s praf…Lumea-i cum este şi ca dânsa suntem noi.</div><div><br /></div><div>VIS DE IARNĂ</div><div> </div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Mi-am dorit dintotdeauna,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Iarnă să fie întruna,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Haină şi rece e,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Astă vreme mi-ar plăce!</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Iar de vouă nu vă place,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Ei! Vă puneţi voi cojoace.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Mie, aşa mi-ar plăcea,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Iarna este vremea mea!</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Nicolae, moş străbun,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>El aduce la copii</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Sacul plin cu jucării,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Cu desaga încărcată,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Umblă pe la lumea toată.</div><div>MOTTO: ”Eu îmi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul.”</div><div><br /></div><div>Omniprezentul</div><div><br /></div><div>Călătoresc ca un nebun</div><div>Rămas fără vreo amintire!</div><div>Eternitatea-mi este singur bun</div><div>Acum, mergând spre nemurire.</div><div>Ţin minte-un singur drum,</div><div>Iniţial sau poate ultim.</div><div>E calea celui din urmă glas,</div><div>Ştiind că poate am rămas</div><div>Îtipărit în amintirea nimănui.</div><div>Cred totuşi că încă mai dăinui</div><div>Refugiat pe+o piatră de mormânt</div><div>El se gândeşte-nmărmurat:</div><div>Acum este aici,cu mine,</div><div>Totuşi nu-l simt prin vine.</div><div>Odată apărut,</div><div>Rămâi şi cunoscut.</div><div><br /></div><div><br /></div><div>Ninsoare </div><div><br /></div><div>E ger aşa cum n-am văzut</div><div>Şi neaua ninge ne-ncetat.</div><div>Eu, primul fulg l-am cunoscut</div><div>Că el m-a anunţat.</div><div><br /></div><div>Ninsoarea curge-ncet de sus</div><div>Ca un dar ce e adus</div><div>D-un bătrân cu barba albă</div><div>Pe care Crăciun îl cheamă.</div><div><br /></div><div>El apare la ferestre</div><div>Şi împarte la copii,</div><div>Daruri multe, jucării</div><div>Ce le-aduc doar fericire.</div><div><br /></div><div>Este iarna mult dorită</div><div>De toţi copiii îndrăgită</div><div>Când colindătorii vin</div><div>Să ne scape de venin.</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>Nu muri</div><div><br /></div><div>Sunt un fluture venit din amintire</div><div>Măscut dintr-o flacără de dor,</div><div>Te rog, nu mă lăsa să mor.</div><div><br /></div><div>Nu închide pleoapa ta cea grea,</div><div>Te rog, nu strivi aura mea.</div><div><br /></div><div>Vin dintr-un colţ de rai</div><div>Să-ţi aduc ceea ce n-ai.</div><div>Să-ţi aduc pe-o frunză verde</div><div>Dragoste ce nu se pierde.</div><div>Să-ţi aduc pe o petală</div><div>Un strop de iubire-amară.</div><div><br /></div><div>Ţi-am adus pe-o rămurică,</div><div>Împletită de-o furnică,</div><div>Avuţia ce nu piere,</div><div>Dorul vieţii efemere.</div><div><br /></div><div>MOTTO: „Vreme trece, vreme vine…”</div><div>DOR DE EMINESCU</div><div><br /></div><div><br /></div><div>Deşi s-au scurs atâția ani,</div><div>Oricând de tine poporul își va aminti,</div><div>Românule, ce-ai scris versul dulce.</div><div><br /></div><div>Domnule, a cărui poezie faimă ne aduce,</div><div>Eterna-ți amintire în veci ne va însufleți.</div><div><br /></div><div>Eminescule de ieri, de azi, de fiecare zi,</div><div>Mare luceafăr, al poeziei împărat,</div><div>Iată o comoară neprețuită ne-ai lăsat,</div><div>Norii din suflete ni i-ai alungat.</div><div>Eminescule, cel cu sufletul de codru legat,</div><div>Se zice că azi în lumea poeziei domnești,</div><div>Că asemenea unei stele de pe cer strălucești,</div><div>Uimitu-ne-ai cu versul tău și încă ne uimești!</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>CREAȚIE</div><div><br /></div><div>Creat-a și a dăruit poezii multe</div><div>Românilor spre a le a citi,</div><div>Eminescu, poetul darnic,</div><div>Al nostru luceafăr, ce-n veci va străluci.</div><div>Țintind spre codru, spre iubire,</div><div>Inimile noastre umplându-le de bucurie,</div><div>Eminescu, om sensibil și învățat,</div><div>De noi creații mereu preocupat,</div><div>Imagini poetice de neuitat ne-a lăsat,</div><div>Cu realitatea tot timpul s-a jucat.</div><div>Reunind pe hârtie multe idei,</div><div>Eminescu a creat o poezie a tristeții și a bucuriei,</div><div>A pătruns și în lumea celor mititei,</div><div>Toate basmele fiind scrise pentru ei.</div><div>Ocolul pământului poeziile sale l-au făcut,</div><div>Românilor, pe zi ce trece, Luceafărul strălucește tot mai mult!</div><div><br /></div><div>MIHAI EMINESCU – CREATOR</div><div><br /></div><div>Mii de strofe și de versuri</div><div>Iubitul nostru poet a creat,</div><div>Hotarul țării cu mintea l-a străbătut în lung și-n lat.</div><div>Amintirea lui de zeu al codrului, numele de astru ceresc,</div><div>Imaginea lui vor rămâne întipărite în întregul univers.</div><div>El, poetul, în orice lucru găsea ceva fermecat</div><div>Mihai Eminescu, al nostru poet de neuitat.</div><div>Ideile lui nenumărate vieți au bucurat,</div><div>Nemărginită dragoste de codru ne-au insuflat,</div><div>Esența poeziei românești ele au reprezentat.</div><div>Soarele și luna Eminescu în versuri le-a vestit,</div><div>Cu stelele și cu tânărul codru el a vorbit,</div><div>Universul în frânturi de vers lumii l-a dăruit.</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>Moto: „La steaua care-a răsărit”</div><div> </div><div> </div><div> </div><div>PEISAJ </div><div><br /></div><div><br /></div><div>Frunzele plâng.</div><div>Le-a atins, cu săgeţile, toamna.</div><div>Pe dealuri pestriţe,</div><div>Copiii aleargă să-i ducă ofrandă:</div><div>Un pumn de joacă,</div><div>O felie mare de zâmbet,</div><div>Nişte crâmpeie de suflet</div><div>Şi ceva cântec,</div><div>Să aibă până în iarnă.</div><div>S-a risipit, sfios, curcubeul.</div><div>Copacii au ramuri ce ştiu</div><div>Să mângâie, să cuprindă.</div><div>Ştiu să adoarmă, </div><div>Să mintă lumina,</div><div>Iar sus, de bun rămas,</div><div>Păsările rotesc ultimul dans…</div><div> </div><div>Iubire </div><div> Și timpul crește-n urma mea...</div><div>Iubirea e lumina vieţii, </div><div>E simbolul vieţii, </div><div>E bucuria de a trăi </div><div>Şi bucuria de a muri. </div><div>Poate omorî şi poate naşte, </div><div>Îţi dă viaţa, îţi schimbă faţa, </div><div>E periculoasă, </div><div>Dar frumoasă. </div><div>E magia existenţei, </div><div>Provocarea violenţei </div><div>Mama trăirii, </div><div>Învelişul firii. </div><div>E bătaia inimii, </div><div>Drumul fericirii. </div><div> </div><div>Cere sacrificii, </div><div>Suferinţă mare. </div><div>E cât lumina unui licurici </div><div>Şi cât lumina măreţului soare.. </div><div>E neagră şi albă </div><div>Sensibilă, dalbă. </div><div>E un superb somn </div><div>Şi-al cerului azur. </div><div>E mai rece ca Pluton </div><div>Şi mai caldă ca Mercur. </div><div>E prima creaţie lui Dumnezeu, </div><div>Al universului trofeu. </div><div>Haosul face, </div><div>Iar apoi – pace. </div><div> </div><div>E dimineaţă de vară </div><div>Şi noaptea de iarnă. </div><div>E speranţă şi durere </div><div>E ridicare şi cădere.. </div><div>Înseamnă vitalitate </div><div>Şi cere fidelitate. </div><div> </div><div>E ca o apă curgătoare </div><div>Care nu ştie unde </div><div>Va urma a curge mai departe, </div><div>Va pătrunde. </div><div>E a bucuriei boare, </div><div>Destinul cavalerului călare, </div><div>E deschiderea sufletului </div><div>Şi-a inimii-ncântare, </div><div>E tinereţea sufletului </div><div>La maturitatea trupului. </div><div>E vocea fiecărei păsări </div><div>Şi-a fiecărui cântec reluare. </div><div> </div><div>E nemărginită, </div><div>N-are graniţe, e nesfârşită. </div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>Hulubii pierduţi în timp </div><div> Și timpul crește-n urma mea...</div><div>Corăbioare de hârtie </div><div>Cu câte-un alb şi fin catarg </div><div>Purtând în ele bucurie </div><div>În al nopţii negrul larg, </div><div> </div><div>Ale nuferilor petale </div><div>Împrăştiate în văzduh </div><div>De o mână visătoare, </div><div>De al fericirii duh, </div><div> </div><div>Ceşcuţe de porţelan </div><div>Ce cad de sus şi nu se sparg </div><div>Sub luciul regelui bălan, </div><div>Sub luciul mândrului monarh, </div><div> </div><div>Pe catifeaua de-ntuneric </div><div>Sunt o dantelă vie, zboară. </div><div>În foşnitor balet, feeric </div><div>Lumea nopţii înfăşoară. </div><div> </div><div>Hulubii luminoşi se pierd in vânt </div><div>Cu palpitări dezordonate, </div><div>Şi-n chip frenetic aplaudând </div><div>Cu mâini în alb înmănuşate. </div><div> </div><div>Dar osteniţi de-atât zburdat, </div><div>Sub lumina unui felinar, </div><div>Pe-o alee din grădină încet s-au aşezat. </div><div>Îmi par </div><div>Un şir înghesuit de copilaşi </div><div>Îmbrăcaţi în cămeşuţe lungi de noapte, </div><div>Un şir de-omăt de îngeraşi </div><div>Cântând un irmos în şoaptă, </div><div>Îngenunchind, împreunând mânuţele, la cer uitându-se, </div><div>Închinându-se. </div><div> </div><div><br /></div><div><br /></div><div>Şi se roagă un moment, </div><div>Momentul e un veac, </div><div>Veacul cade leneş, lent </div><div>În al vremii sarcofag. </div><div> </div><div><br /></div><div>Ani se roagă păsările, </div><div>Ani se roagă sute, </div><div>Ani se roagă, secole, </div><div>Secolele-s minute. </div><div> </div><div>Aripile se deschid – </div><div>Hulubii se ridică. </div><div>Străbat cerul, a norilor zid </div><div>Spre mingea nopţii, albă, mică. </div><div> </div><div>Se depărtează-n depărtare, </div><div>Se înalţă-n înălţime, </div><div>Se pierd dezordonat în zare, </div><div>Şi iar apar printre-a norilor rime. </div><div> </div><div>Zboară într-un neştiut mit, </div><div>Zboară nesfârşit până-n vârf necunoscut de munte, </div><div>Zboară, zboară către infinit...</div><div> </div><div>Credința în cuvânt</div><div>Și timpul crește-n urma mea...</div><div><br /></div><div>Credința în cuvânt</div><div>Rămâne legământ!</div><div>Eminescu o păstrează,</div><div>Al său har o-ntrupează.</div><div>Tuturor le amintește,</div><div>Ivirea lumii istorisește,</div><div>Eternitatea viu zugrăvește.</div><div><br /></div><div>Și-acum a lui gândire</div><div>I-aduce lumii viețuire.</div><div><br /></div><div>Credința în iubire</div><div>Rămâne doar amăgire.</div><div>Etern este amorul,</div><div>Al lui puternic dorul,</div><div>Totdeauna ignorat,</div><div>O! trăiește dezolat</div><div>Rănit, uitat, neconsolat.</div><div><br /></div><div><br /></div><div>Motto: „Mai mândră decât orice stea”</div><div> De ce nu-mi vii? (M. Eminescu)</div><div> </div><div><br /></div><div> </div><div>Eternul Luceafăr</div><div><br /></div><div><br /></div><div>Din rude mari, împărăteşti</div><div>O prea frumoasă fată</div><div>Răsări-ntre astrele cereşti</div><div>Divină, minunată!</div><div>Ea inima i-a săgetat,</div><div>Eternului Luceafăr,</div><div>Mândru pe cerul înstelat,</div><div>Iradiind.</div><div>Nemărginirea nopţii</div><div>El o străbate-ntins</div><div>Şi coboară, alunecând uşor</div><div>Cătălinei apare în vis</div><div>Un magnific zburător.</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>Aşteptare</div><div><br /></div><div><br /></div><div>Sufletul meu tresaltă de dor,</div><div>Aştept să vii iubita mea,</div><div>Gândul la tine vine în zbor,</div><div>Lângă lacul cu nuferi ne vom vedea.</div><div><br /></div><div>Uşor alunecă al tău pas</div><div>Ca vântul parcă adiind.</div><div>Eu te privesc şi fără glas</div><div>În braţe te cuprind.</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>Dor </div><div><br /></div><div><br /></div><div>Timpul aleargă nebun</div><div>Şi tu nu eşti cu mine</div><div>Trimit o carte ca să-ţi spun</div><div>Că voi veni spre tine.</div><div><br /></div><div>Luna pe cer ne va veghea</div><div>Ca martor al iubirii</div><div>Frumoasă eşti crăiasa mea,</div><div>Simbol al fericirii. </div><div><br /></div><div> Motto: “Între ziduri, printre arbori ce se scutura de floare, </div><div> Cum revarsa luna plina linistita ei splendoare!”</div><div> Mihai Eminescu- “ Scrisoarea I”</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>UN VIS</div><div><br /></div><div>Din cetina-i înaltă</div><div>O mică turturică</div><div>Ridică-se încet, spre-a</div><div>Deveni al lumii drag poet;</div><div>E clipa despărţirii şi este tot mai greu</div><div>E spaimă şi e crudă dorinţa de</div><div>Migrare, dar n-ai ce face că,</div><div>Iubirea-i tot mai mare!</div><div>Noaptea coboară peste sat</div><div>E mai răcoare şi-afară s-a-noptat;</div><div>Stele una câte una s-au aprins,</div><div>Cu luminiţe mii şi mii, a fost numai…..</div><div>Un vis.</div><div><br /></div><div><br /></div><div>ÎN NATURĂ</div><div><br /></div><div><br /></div><div>În nopţile de vară,</div><div>Când eu dormeam afară,</div><div>Sub cerul înstelat</div><div>O stea m-a sărutat.</div><div><br /></div><div>Când vântul adia</div><div>Şi mândra bufniţă cânta,</div><div>Un râu ce susura-mi zâmbea,</div><div>Cu ale sale buze dulci.</div><div><br /></div><div>Şi-un cârd de licurici</div><div>Zbura pe lângă mine,</div><div>E veşnică natura</div><div>Ce va rămâne vie.</div><div><br /></div><div>Căci omu-i trecător,</div><div>Dar floare înfloreşte;</div><div>Din an în an , mereu</div><div>C-aşa vrea Dumnezeu.</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>COPILĂRIA</div><div><br /></div><div>Un vis ce-a fost şi a trecut</div><div>Dar parcă nici nu l-am vazut.</div><div>Un vis ce l-am avut</div><div>Dar a trecut purtându-mă pe valurile vieţii.</div><div><br /></div><div>Aş vrea să fiu iarăşi copil,</div><div>Şi pe părinţi să-i am alături;</div><div>Aş retrăi cu drag un vis.</div><div>Un vis al tinereţii.</div><div><br /></div><div>Dar viaţa e nedreaptă</div><div>Te lasă să alegi,</div><div>Copilăria toată</div><div>Sau raiul cel de veci.</div><div><br /></div><div>Tu vrei să faci un bine</div><div>Dar îl primeşti în rău,</div><div>Nu-i nimeni lângă tine,să-ţi spună</div><div>Noapte bună, doar bunul Dumnezeu.</div><div><br /></div><div>Când tu erai copil, vedeai</div><div>Cu alţi ochi lumea,</div><div>Regatul ce-aştepta să se deschidă,</div><div>Şi-acum îţi pare rău, că n-ai trăit</div><div> Din plin, copilăria.</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>Motto: “Si te-ai dus, dulce minune”</div><div><br /></div><div>Mihai Eminescu</div><div><br /></div><div>Minunea sufletului de român,</div><div>Iubirea fără pată</div><div>Hristosul nostru cel pagân</div><div>Ardoarea - truchipata</div><div>Icoana vesnica ne esti</div><div> </div><div>Etern vei fi ca steaua!</div><div>Mereu vei lumina</div><div>Iubiri si deznadejdi</div><div>Neantul nu-i in calea ta</div><div>Esti demon si esti inger,</div><div>Senina si incruntata ti-i privirea</div><div>Ca fulgerul ce cade din eter,</div><div>Uitata nicipdata amintirea!</div><div><br /></div><div><br /></div><div>EMINESCIANĂ</div><div><br /></div><div>Natura ta mă-infioara</div><div>M-ademeneste...mă-ncălzeşte...</div><div>Ma urcă-n cerurile –nalte</div><div>Si printre vise mă coboară.</div><div><br /></div><div>Ştiu de ce curg apele-nspumate,</div><div>De ce izvoarele suspină,</div><div>Şi am aflat de ce şi vântul bate</div><div>Şi cum se răsare luna cea rece şi senină...</div><div><br /></div><div>Ştiu povestea codrilor bătrani,</div><div>Şi pe cea a florilor plăpânde,</div><div>Cunosc lacul cufundat in noapte,</div><div>Şi aud glasul cornului la munte</div><div><br /></div><div>Natura, luna, plopii fără sot...</div><div>Iarba de-omat şi florile de tei...</div><div>Vazduhul tămâiet şi -mbietor, </div><div>Toate mă fac să uit că-s muritor!</div><div><br /></div><div>ADES </div><div><br /></div><div>Mi-e dor de soare,</div><div>Dar vreau vântul…</div><div>Să simt cum mângâie pământul</div><div>Şi picurii cum cad ades,</div><div>Mi-e dor de soare şi pământuri,</div><div>De frunzi uscate şi de gânduri</div><div>Şi de priviri şi de ninsoare…</div><div>Mi-e dor de tine…mai ales !</div><div><br /></div><div><br /></div><div>Mi-e dor de soare,</div><div>Şi de toamnă…</div><div>Mi-e dor adesea de iubire</div><div>Mi-e dor de mult prea multe fire,</div><div>De locul nostru neştiut</div><div>Pe care-odată l-am văzut.</div><div>Mi-e dor de galbenul cules…</div><div>De tine mi-e dor …mai ales !</div><div><br /></div><div><br /></div><div>Motto: ” Iar în ochii ei albaştri</div><div>Toate basmele s-adună.”</div><div><br /></div><div><br /></div><div>Dor de Eminescu</div><div><br /></div><div>Daca Eminescu nu ar fi existat</div><div>Oare nu cumva am fi fost altfel,</div><div>Rai mai mult si mai saraci?</div><div> </div><div>Dar asa a fost sa fie:</div><div>Eminescu s-a nascut pe-un picior de plai</div><div> </div><div>Eternitatea lui ne-a facut sa fim eterni,</div><div>Miracolul lui este al natiei romane,</div><div>Iubirea lui este si iubirea noastra,</div><div>Nefericirea lui seamana cu a ta,cu a mea,</div><div>Eminescu seamna cu tine si cu mine,</div><div>Seamana cu noi toti</div><div>Cei care traim pe-o gura de rai</div><div>Uitand cateodata sa-l cinstim!</div><div><br /></div><div>Iubirea</div><div><br /></div><div>Cum să trăieşti fără iubire,</div><div>Cum să visezi, să umbli ori să zbori,</div><div>Cum să cuprinzi neliniştea din zori </div><div>Şi pacea din amurg doar c-o privire? </div><div><br /></div><div>Cum să înoţi prin mările de flori,</div><div>Cum să te bucuri de întreaga fire, </div><div>Şi viaţa ta să-şi afle împlinire </div><div>Fără minunea care dă fiori?</div><div><br /></div><div>MI-E DOR…</div><div><br /></div><div>Mi-e dor de vară şi de soare</div><div>De-ntinsele lanuri cu maci</div><div>Acum e frig şi e răcoare</div><div>Iar vântul bate prin copaci.</div><div><br /></div><div>Mi-e dor de ciripit de păsărele,</div><div>De chipul dragei rândunici</div><div>Văd multe cuiburi singurele</div><div>Sub streşinile de pe-aici.</div><div><br /></div><div>Mi-e dor de valuri inspumate</div><div>Şi de nisipul auriu </div><div>De umbreluţe colorate</div><div>Iar malul mării e pustiu.</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>Motto: “Tu care treci prin lume strain si efemer, </div><div> Cu sufletu-n lumina, cu gândurile-n cer,”</div><div> Mihai Eminescu- “ Întunericul şi poetul”</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>NOAPTE PROFUNDĂ</div><div><br /></div><div>Doar noaptea se lasă</div><div>Odată cu luna,</div><div>Re-nvie natura</div><div>De dragoste nebună,</div><div>Emană tăcere, </div><div>Emană putere,</div><div>Mărgele de stele.</div><div>Inima-mi bate-a durere</div><div>Necazuri nefaste,</div><div>Enervând profund</div><div>S-ascund sub astre</div><div>Căzând în stropii unui lac,</div><div>Uitându-se la ai tăi ochi ce-mi plac.</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>DOAR TU</div><div><br /></div><div>Natura renaşte,</div><div>Când îţi vede privirea.</div><div>Luna s-apleacă să-ţi mângâie iubirea.</div><div>Stelele-ţi împodobesc trăirea</div><div>Plină de iubirea soarelui,</div><div>Ca dulceaţa fagului,</div><div>Luna, soarelui-i şopteşte</div><div>De-a ta trudire</div><div>Pentru-a sa iubire</div><div>Ce cu drag îţi zâmbeşte,</div><div>Inima-ţi păcăleşte.</div><div><br /></div><div><br /></div><div>DOR DE TINE, COPILĂRIE</div><div><br /></div><div>Copilărie, ce cuvânt frumos de dor</div><div>Este ceva liniştitor</div><div>Care te duce cu capul în nori</div><div>Gândindu-te la mieişori,</div><div>Care zburdă pe câmpie,</div><div>Iar tu îi priveai cu veselie;</div><div>Dar când soarele cădea,</div><div>Luna se ridica,</div><div>Somnul-ti aşternea</div><div>Pe perna ca de nea.</div><div>MOTTO:</div><div>O, dulce înger blând,</div><div>Cu ochi uimiţi de mari,</div><div>La ce mai reapari</div><div>Să-ngreui al meu gând?</div><div>(Mihai Eminescu, O, dulce înger blând…)</div><div><br /></div><div><br /></div><div>SPERANŢĂ (acrostih)</div><div><br /></div><div>Mai încolo, spre apus,</div><div>Iarba mare a crescut,</div><div>Harul său ni l-a adus,</div><div>Ani frumoşi am petrecut.</div><div>Începând mereu o zi,</div><div><br /></div><div>Educând frumos copii!</div><div>Mici au fost, dar au crescut</div><div>Iubind cerul din apus,</div><div>Nimeni nu-i descuraja</div><div>Ei făceau tot ce doreau</div><div>Suferind de dragoste</div><div>Cercând lumea s-o-nconjoare</div><div>Unde loc natura are!</div><div> </div><div> </div><div><br /></div><div>O IUBIRE CURATĂ</div><div><br /></div><div>De când erau copiii mici,</div><div>Locuiau cam pe aici,</div><div>Şi erau mai mulţi amici,</div><div>Acum nu mai sunt pitici!</div><div>Doi copii, dintre ei,</div><div>O fetiţă ş-un băiat,</div><div>Stau acum în alt oraş!</div><div>Dar tot amândoi au stat,</div><div>De copii s-au cunoscut,</div><div>Împreuna au crescut.</div><div>Se iubesc de când se ştiu,</div><div>Sentimentul e tot viu!</div><div>El făcuse primul pas,</div><div>Fata stătu în impas.</div><div>Îl iubea nespus de mult,</div><div>Deloc n-a recunoscut.</div><div>Dar acum a acceptat,</div><div>Sentimentul l-a arătat.</div><div>Nu mai ascundea nimic,</div><div>Iubea tot acel pitic!</div><div> </div><div><br /></div><div><br /></div><div>TRISTEŢE </div><div><br /></div><div>Mereu l-ai iubit pe el</div><div>Credeai că n-o să mai fii la fel,</div><div>Vedeai în mine ce voiai,</div><div>Tu singură te-amăgeai!</div><div>Viaţa merge înainte,</div><div>Lasă acele cuvinte!</div><div>Mereu va fi alt băiat,</div><div>O să-ţi fie minunat.</div><div>Pentru tine voi fi eu.</div><div>Te iubesc, îngerul meu!</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>Moto: Vom visa un vis ferice.</div><div><br /></div><div>RĂSĂRITUL </div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Soarele, de prin pădure,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Cu fineţea-i strălucită,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Reapare printre colţuri,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Cele ce-s descoperite.</div><div><br /></div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Din soarele cel fără milă,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Reapare un surâs.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Este el! strigăm cu toţii.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Este el, cel preamărit!</div><div><br /></div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Trec copiii să se joace,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Prin pădurea minunată,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Cu balauri şi cu zâne,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Din povestea fermecată.</div><div><br /></div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Să zbor e o minune,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>De Domnul dăruită,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Din cerul plin de stele,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Cu Feţi - Frumoşi şi Cosânzene.</div><div><br /></div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Preacuratul sânge,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Din pace plecător,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Al porumbelului nemuritor,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>E zborul plângător.</div><div><br /></div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Minunea-i arătată</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>De flori multicolore,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Izvorul plin de lacrimi </div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Suspină-nduioşat.</div><div><br /></div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Şi lacrimile sale,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Plângând în a sa cale</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Şi izvorând în vale,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Continuă ne-ncetat.</div><div><br /></div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Totul te vrăjeşte, parcă</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Eşti în lumea viselor.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Nu uita nicicând, copile,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Nu uita să treci pe-aici!</div><div><br /></div><div>Moto: Vom visa un vis ferice.</div><div><br /></div><div>VISUL</div><div><br /></div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>De când eram un copilaş,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Adesea mă jucam</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Şi mă gândeam că îmi doream</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Să fiu un muzicant.</div><div><br /></div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Iubeam să cânt şi să dansez,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Pe tonuri de chitară,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Ca draga mea bunică,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>De mult prea îndrăgită</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Şi prea frumos iubită.</div><div><br /></div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Dansam dansuri frumoase,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Coregrafii cochete</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Şi muzici pretenţioase,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Din cărţi spectaculoase,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Doar eu le cunoşteam.</div><div><br /></div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Doream să fiu artistă,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Să joc în mii de piese,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Să fac multe scenete</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Şi să vă-ncânt, aş vrea…</div><div><br /></div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Să fiu ca şi actorii,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Să mă distrez jucând.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Vreau chiar o minune,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>O vreau chiar acum!</div><div><br /></div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Acum trăiesc doar din…</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Amintirea clipelor străvechi,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Aştept un semn măcar,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Măcar un amănunt!</div><div><br /></div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Acum am renunţat</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Şi sunt un doctoraş,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>De copilaşi cuminţi,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Şi-mi place să vă zic!</div><div><br /></div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Că şi-acum, tot mai cânt</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>În inima mea blândă.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Şi copilaşilor ce vin,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Să-i ajut puţin!</div><div><br /></div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Că viaţa-i mai frumoasă</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Când o petreci cum vrei,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Când ştii că acasă,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Te-aşteaptă copilaşii tăi!</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>Moto: Vom visa un vis ferice.</div><div><br /></div><div>DOR DE EMINESCU</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Dispreţuiam, odată, </div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Operele sale,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Rar mi-aduc aminte,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>De dorul singuratic.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Etern, prea magic,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Este Eminescu!</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Minune de poet,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Inimi cucerite,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Nesfârşit iubite.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Este un mister!</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Scurse, iute parcă, </div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Clipele din stele, </div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Urgisite parcă, spun şi ele</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span> tot misterul!</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>Moto: -Blanca, ştii că din iubire/Făr' de lege te-ai născut.</div><div><br /></div><div>RĂSUNET</div><div><br /></div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Cu inima curată,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Răpită în adâncuri,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>E poet român,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Al limbii străbune.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Ţine inimile noastre,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Impresionate, fericite,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>E melancolic, dar tăcut</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Şi face totul, ca să pară</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Inert şi trecut.</div><div><br /></div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Creator de poezie,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Răsună peste tot,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>E numai mândrie,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Ascunsă în suflet.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Tot îi aparţine,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Oriunde ar fi,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Răsună Eminescu!</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>Moto: -Blanca, ştii că din iubire/Făr' de lege te-ai născut.</div><div><br /></div><div>MAMA</div><div><br /></div><div><br /></div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>O, mamă! Dragă mamă,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Cu ochii ca la cer,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Fiinţă umană,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Cu zâmbet efemer.</div><div><br /></div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Cu mâna ta cea blândă,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Tristeţea mi-o alini,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Cu mâna tremurândă,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Uşor tu te-nchini.</div><div><br /></div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Şi-mi iei alene dorul,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Bunici, fraţi, verişori,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Pe toţi i-a dus în cerul</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Cel fără ajutor.</div><div><br /></div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Tu stai la geam şi lăcrimezi</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Şi te fereşti de mine,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Tu ziua, atunci înseninezi,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Când ai în suflet fericire.</div><div><br /></div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Tu eşti frumoasă,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Ca o zână din poveşti,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Dumnezeu să te ferească</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>De răul ce mi-l povesteşti!</div><div><br /></div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Mă iei în braţe şi îmi zici:</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>-Nu te-ntrista!</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Şi-mi spui: Copile,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Totul stă în calea ta!</div><div><br /></div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>În clipa-ceea-mi trece dorul,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Te iau în braţe</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Şi sărutul </div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Se-apropie încet.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span></div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Tu m-ai făcut să cred în mine,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Să te iubesc pe tine,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Să nu mai plâng de dor,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Să plâng de fericire.</div><div><br /></div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Aş vrea să nu te pierd,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Să lupt pentru tine,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Dar nimeni nu-i nemuritor,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Îmi va fi dor de tine!</div><div><br /></div><div>Moto: -Blanca, ştii că din iubire/Făr' de lege te-ai născut.</div><div><br /></div><div>IARNA</div><div><br /></div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Fulgii argintii se ţes pe geamuri</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Şi un lan de diamante,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Ce scârţâie sub picioare.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Cine e?</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>E zăpada sclipitoare!</div><div><br /></div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Iarna răspândeşte flori,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Pe-ai ţării umeri cu fiori,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Fiori reci de gheaţă,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Care te învaţă.</div><div><br /></div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Căciulile albe ale munţilor</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Stârnesc atracţia oamenilor,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Iarna îşi arată adevărata faţă</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Şi vine-o mantie din ace de gheaţă.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Dar steluţele cele sclipitoare</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Au îngheţat oare?! </div><div>Dor de Eminescu</div><div><br /></div><div>„Ce-ţi lipseşte să fii înger- aripi lungi şi constelate.”</div><div><br /></div><div><br /></div><div>Dragostea eternă</div><div>Oare chiar există?</div><div>Răspunsul tu îl vei găsi.</div><div><br /></div><div>Dar oare este bine,</div><div>Etern ca să iubim?</div><div><br /></div><div>E magia nopţii,</div><div>Mireasma florilor,</div><div>Izvorul rece vara,</div><div>Necunoscuta sorţii.</div><div>E vraja culorilor,</div><div>Speranţa îndrăgostiţilor.</div><div>Ce poate fi mai bun?</div><div>Un simplu legământ.</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>Sfârşit de toamnă</div><div><br /></div><div>„Ce-ţi lipseşte să fii înger- aripi lungi şi constelate.”</div><div><br /></div><div><br /></div><div>Încet, încet natura toată</div><div>Se preface a fi moartă,</div><div>Soarele cel călduros</div><div>Nu mai este bucuros.</div><div><br /></div><div>Din pomi cade câte-o frunză</div><div>De felurite culori,</div><div>Toate-s triste şi-amăgite,</div><div>Nu mai au un viitor.</div><div><br /></div><div>Păsările din văzduh</div><div>Îşi iau zboru-n ţări străine</div><div>Şi aşteaptă ne-ncetat</div><div>Primăvara care vine.</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>Toamna cea tristă</div><div><br /></div><div>„Ce-ţi lipseşte să fii înger- aripi lungi şi constelate.”</div><div><br /></div><div><br /></div><div>A venit şi la noi toamna</div><div>Cu ochi umezi şi trişti,</div><div>Cu soare tăcut şi rece</div><div>Şi zile mult mai mici.</div><div><br /></div><div>Copiii sunt trişti pe-o parte</div><div>Că natura s-a schimbat,</div><div>Dar sunt fericiţi pe alta-</div><div>Vine iarna iar în sat.</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>Iubire </div><div> Și timpul crește-n urma mea...</div><div>Iubirea e lumina vieţii, </div><div>E simbolul vieţii, </div><div>E bucuria de a trăi </div><div>Şi bucuria de a muri. </div><div>Poate omorî şi poate naşte, </div><div>Îţi dă viaţa, îţi schimbă faţa, </div><div>E periculoasă, </div><div>Dar frumoasă. </div><div>E magia existenţei, </div><div>Provocarea violenţei </div><div>Mama trăirii, </div><div>Învelişul firii. </div><div>E bătaia inimii, </div><div>Drumul fericirii. </div><div> </div><div>Cere sacrificii, </div><div>Suferinţă mare. </div><div>E cât lumina unui licurici </div><div>Şi cât lumina măreţului soare.. </div><div>E neagră şi albă </div><div>Sensibilă, dalbă. </div><div>E un superb somn </div><div>Şi-al cerului azur. </div><div>E mai rece ca Pluton </div><div>Şi mai caldă ca Mercur. </div><div>E prima creaţie lui Dumnezeu, </div><div>Al universului trofeu. </div><div>Haosul face, </div><div>Iar apoi – pace. </div><div> </div><div>E dimineaţă de vară </div><div>Şi noaptea de iarnă. </div><div>E speranţă şi durere </div><div>E ridicare şi cădere.. </div><div>Înseamnă vitalitate </div><div>Şi cere fidelitate. </div><div> </div><div>E ca o apă curgătoare </div><div>Care nu ştie unde </div><div>Va urma a curge mai departe, </div><div>Va pătrunde. </div><div>E a bucuriei boare, </div><div>Destinul cavalerului călare, </div><div>E deschiderea sufletului </div><div>Şi-a inimii-ncântare, </div><div>E tinereţea sufletului </div><div>La maturitatea trupului. </div><div>E vocea fiecărei păsări </div><div>Şi-a fiecărui cântec reluare. </div><div> </div><div>E nemărginită, </div><div>N-are graniţe, e nesfârşită. </div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>Hulubii pierduţi în timp </div><div> Și timpul crește-n urma mea...</div><div>Corăbioare de hârtie </div><div>Cu câte-un alb şi fin catarg </div><div>Purtând în ele bucurie </div><div>În al nopţii negrul larg, </div><div> </div><div>Ale nuferilor petale </div><div>Împrăştiate în văzduh </div><div>De o mână visătoare, </div><div>De al fericirii duh, </div><div> </div><div>Ceşcuţe de porţelan </div><div>Ce cad de sus şi nu se sparg </div><div>Sub luciul regelui bălan, </div><div>Sub luciul mândrului monarh, </div><div> </div><div>Pe catifeaua de-ntuneric </div><div>Sunt o dantelă vie, zboară. </div><div>În foşnitor balet, feeric </div><div>Lumea nopţii înfăşoară. </div><div> </div><div>Hulubii luminoşi se pierd in vânt </div><div>Cu palpitări dezordonate, </div><div>Şi-n chip frenetic aplaudând </div><div>Cu mâini în alb înmănuşate. </div><div> </div><div>Dar osteniţi de-atât zburdat, </div><div>Sub lumina unui felinar, </div><div>Pe-o alee din grădină încet s-au aşezat. </div><div>Îmi par </div><div>Un şir înghesuit de copilaşi </div><div>Îmbrăcaţi în cămeşuţe lungi de noapte, </div><div>Un şir de-omăt de îngeraşi </div><div>Cântând un irmos în şoaptă, </div><div>Îngenunchind, împreunând mânuţele, la cer uitându-se, </div><div>Închinându-se. </div><div> </div><div><br /></div><div><br /></div><div>Şi se roagă un moment, </div><div>Momentul e un veac, </div><div>Veacul cade leneş, lent </div><div>În al vremii sarcofag. </div><div> </div><div><br /></div><div>Ani se roagă păsările, </div><div>Ani se roagă sute, </div><div>Ani se roagă, secole, </div><div>Secolele-s minute. </div><div> </div><div>Aripile se deschid – </div><div>Hulubii se ridică. </div><div>Străbat cerul, a norilor zid </div><div>Spre mingea nopţii, albă, mică. </div><div> </div><div>Se depărtează-n depărtare, </div><div>Se înalţă-n înălţime, </div><div>Se pierd dezordonat în zare, </div><div>Şi iar apar printre-a norilor rime. </div><div> </div><div>Zboară într-un neştiut mit, </div><div>Zboară nesfârşit până-n vârf necunoscut de munte, </div><div>Zboară, zboară către infinit...</div><div> </div><div>Credința în cuvânt</div><div>Și timpul crește-n urma mea...</div><div><br /></div><div>Credința în cuvânt</div><div>Rămâne legământ!</div><div>Eminescu o păstrează,</div><div>Al său har o-ntrupează.</div><div>Tuturor le amintește,</div><div>Ivirea lumii istorisește,</div><div>Eternitatea viu zugrăvește.</div><div><br /></div><div>Și-acum a lui gândire</div><div>I-aduce lumii viețuire.</div><div><br /></div><div>Credința în iubire</div><div>Rămâne doar amăgire.</div><div>Etern este amorul,</div><div>Al lui puternic dorul,</div><div>Totdeauna ignorat,</div><div>O! trăiește dezolat</div><div>Rănit, uitat, neconsolat.</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>MOTTO: Se zice că timpul trece. Timpul nu trece niciodată. Noi trecem prin timp.</div><div><br /></div><div>Marele nostru poet,</div><div>Inima ne tresaltă mereu!</div><div>Haideţi cu toţi să cinstim</div><div>Avem un mare poet, un luceafăr al poeziei</div><div>Imaginaţia lui atinge desăvârşirea în creaţii.</div><div><br /></div><div><br /></div><div>Eminescu este în cugete şi în simţiri</div><div>Mihai, un nume de rege al poeziei</div><div>Inepuizabilă comoară</div><div>Noi te cinstim şi iubim</div><div>Este tot ce simţim</div><div>Scumpe ne sunt versurile tale</div><div>Care ne sunt comori iar tu, poete drag, unicul,</div><div>Unul care străluceşte peste timp.</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>Minunea</div><div><br /></div><div><br /></div><div>Minunea lui ianuarie:</div><div>Se naşte un poet!</div><div>Este 15 ianuarie, poetul pare că-i cu noi.</div><div><br /></div><div>De peste tot,</div><div>Pe tot cuprinsul României, se aud versurile sale</div><div>Este Marele poet, poetul României,</div><div>Toţi românii îl cinstesc şi îl iubesc.</div><div><br /></div><div>Este marea sărbătoare a sfântului vers românesc,</div><div>Te plânge o ţară, te slăveşte un popor.</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>Mihai Eminescu</div><div><br /></div><div>A fost odată ca-n poveşti...</div><div>Nu, nu este un basm...</div><div>Este poetul nepereche ce a dat strălucire versurilor,</div><div>Este poetul etern, sunt versurile nemuritoare.</div><div><br /></div><div>Se aude în zări...</div><div>Ne e dor de Eminescu!</div><div>Tresaltă un popor.</div><div>Limba română se îmbracă în sărbătoare</div><div>În poeziile eminesciene.</div><div>Te cântă o ţară,</div><div>Te slăveşte un popor.</div><div>De tine, de neîntrecutele versuri</div><div>Ne e dor.</div><div>Este Mihai Eminescu poetul etern.</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>Moto: „La steaua care-a răsărit”</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>UN GÂND SPRE POET</div><div><br /></div><div><br /></div><div>De câte ori rătăcesc printre versuri,</div><div>Opresc gândul spre izvoare şi codri:</div><div>Rotund, domol, pierdut pe cărări.</div><div><br /></div><div>Dacă ridic ochii spre cer, văd, răsărită, steaua. </div><div>E acolo, gata să străbată mii de ani către noi.</div><div><br /></div><div>Eterna poveste se naşte şi-acum,</div><div>Mereu şi aceeaşi; pierdută-n iluzii,</div><div>Iubirea poetului creşte în zări,</div><div>Născută din cântec şi dor.</div><div>Ecoul pădurii l-aud tot mai clar,</div><div>Sunet duios de chemări nerostite.</div><div>Cu sufletul plin, arunc peste timp,</div><div>Un gând spre poet, spre Eminescu.</div><div><br /></div><div>Motto: „La steaua care-a răsărit”</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>VIS DE CRĂCIUN</div><div><br /></div><div><br /></div><div>Căluţule adus de vânt,</div><div>Căluţul meu chemat în gând,</div><div>Cu aripi albe, de mătasă,</div><div>Aşează-mă pe coama-ţi deasă !</div><div><br /></div><div>Aş vrea să zbor cu tine sus,</div><div>Spre răsărit şi spre apus,</div><div>Să mângâi stele, cer şi lună,</div><div>Să împletesc din ploi, cunună.</div><div><br /></div><div>Cu pasul blând, săltat, uşor,</div><div>Intrăm în dansul norilor.</div><div>Un pictor, parcă prea distrat,</div><div>A pus pe cer doar alb, dar a uitat</div><div><br /></div><div>Că visul nopţii de Crăciun</div><div>E mai adânc şi e mai bun.</div><div>Un înger blând, curat, bălai,</div><div>Mă poartă-n vis domol, pe cai. </div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>MOTTO : „…Unde eşti copilărie</div><div>Cu pădurea ta cu tot?”</div><div><br /></div><div>În fiecare iarnă</div><div><br /></div><div>Mai am un singur dor:</div><div>În fiecare iarnă,</div><div>Haina albă-ncetişor</div><div>Alene să se-aştearnă</div><div>Întinsă ca un nor.</div><div><br /></div><div>Ea să emane energie</div><div>Mereu, ca să învăluiască</div><div>Într-o lumină de magie,</div><div>Neaşteptată şi frumoasă,</div><div>Eternă şi misterioasă noapte;</div><div>Spre vârfuri să apară luna,</div><div>Cu –ale ei de-amor şoapte</div><div>Uşor să lunece pe cer.</div><div><br /></div><div><br /></div><div>Teiul</div><div><br /></div><div>În curtea casei fericit,</div><div>Privesc cum prinde viaţă,</div><div>Teiul meu drag şi înflorit,</div><div>Ce-l văd de dimineaţă.</div><div>Abia aştept soarele cald</div><div>Să-l mângâie duios,</div><div>Să crească până peste gard</div><div>Înalt şi mai frumos.</div><div>Eu vesel zburd pe iarba crudă,</div><div>Fluier şi cânt cu drag,</div><div>Natura-ntreagă să m-audă,</div><div>Din flori eu fac şirag.</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div> Să-ţi spun pădure ceva!</div><div> </div><div><br /></div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>-Să-ţi spun pădure ceva:</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>M-am întâlnit cu toamna</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Şi în spate - o povară avea</div><div>Mormane de frunze-arămii ea căra.</div><div><br /></div><div>-Să-ţi spun copile ceva:</div><div>Doar poalele mi le va scutura</div><div>Mai sus ea nu va putea urca</div><div>Stejarii şi fagii de puteri o vor usca.</div><div><br /></div><div>Şi să-ţi mai spun copile ceva:</div><div>Brazii mei falnici cu ace o vor întâmpina.</div><div>Verdeaţa lor o vor intimida, </div><div>Ea drumul îşi va continua.</div><div><br /></div><div>-Dar pădure, ce vei face cu iarna?</div><div>-Nici ea, nu mă va întrista.</div><div>-N-ai păsări, n-ai frunze, nici gâze...</div><div>-Ba multe vor fi de mine ascunse.</div><div><br /></div><div>Vor trece din iarnă cu bine</div><div>Ele ştiu că primăvara îndată vine,</div><div>Aduce cu ea şi cântec şi frunze</div><div>Şi pe trunchiuri mi se vor urca iar gâze.</div><div><br /></div><div>-Să-ţi spun pădure ceva:</div><div>Pictorii întotdeauna te vor picta,</div><div>Poeţii versuri frumoase îţi vor dedica</div><div>Iar noi, elevii, mereu te vom admira!</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>SUFLETUL SĂ-ŢI FIE CA GÂNDUL, GÂNDUL CA VORBA ŞI CA FAPTA</div><div>I SLAVICI</div><div><br /></div><div>EMINESCU MIHAI</div><div><br /></div><div><br /></div><div>E povestea teiului bătrân,</div><div>Miracolul fiinţei</div><div>Nepătrunsul relevant în versuri</div><div>Ecoul versurilor răzbate prin inimi</div><div>Scăldându-ne faţa în razele Soarelui</div><div>Cu faţa la Luceferi: gândim la Mihai Eminescu.</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>Mii şi mii de oameni te poartă în suflete</div><div>Inimi rtresaltă la versurile şi muzicalitatea lor</div><div>Haosul dobândeşte sens prin tine</div><div>Al nostru ambassador print imp.</div><div>Imensitatea şi valoarea te defineşte.</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>Codrul şi Eminescu</div><div><br /></div><div>Fiecare pas printre frunzele tale, bătrâne codru,</div><div>Îmi aduce aminte de Eminescu.</div><div>Fiecarec pasăre ce cântă îmi vorbeşte parcă,</div><div>Îmi spune despre muzicalitatea şi miracolul versurilor tale,</div><div>Fiecare cuvânt vechi despre tine, codrule,</div><div>Îmi aduce aminte de Eminescu.</div><div><br /></div><div>Eminescu şi limba română,</div><div>Eminescu şi poporul român,</div><div>Eminescu şi cartea nemuririi,</div><div>Eminescu şi eternitatea.</div><div>Ne regăsim în versurile eminesciene,</div><div>Iar inima noastră bate mai puternic.</div><div>Suntem fericiţi că te avem,</div><div>Îţi mulţumim când citim versurile eminesciene.</div><div>Te regăsim mereu alături de codru, de ape.</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>Dragă suflet, poezie</div><div><br /></div><div>Departe, departe de natură nu voi fi</div><div>Chiar dacă risipite sunt dealuri şi câmpii.</div><div>Voi zbura cu inima mea</div><div>Peste ani, trăind prin poezii.</div><div>Fulgerul străluceşte şi împrăştie spaima,</div><div>Poezia aduce cu ea fericirea.</div><div>Luna ne îndeamnă la visare,</div><div>Poezia este îngerul sufletului meu.</div><div>Te cânt în versuri pe tine, poezie a sufletului.</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>Pe nourii trecutului</div><div><br /></div><div> Vom visa un vis ferice</div><div><br /></div><div> </div><div>Mi-e dor de zilele trecutului,</div><div>De razele asfințitului.</div><div>Mi-e dor de vesela copilărie,</div><div>De ochii plini de bucurie</div><div> </div><div> </div><div>Vreau un strop din paharul plin,</div><div>Un fir din cămaşa de in.</div><div>Vreau clipele de când eram mici</div><div>Fără praful tristeţii de aici…</div><div> </div><div>De pe crestele munţilor tociţi ai vieţii</div><div>Să culeg vântul în plămânii tinereţii.</div><div>De pe spuma valurilor creţe</div><div>Sa iau sclipire și tandreţe</div><div> </div><div> </div><div> </div><div>Misterul etern</div><div><br /></div><div> Vom visa un vis ferice </div><div><br /></div><div>Din cer luna se lasă </div><div>Se simte o uşoară mireasmă…</div><div>Intr-un aşternut uşor </div><div>Era soarele, cel strălucitor.</div><div> </div><div> </div><div>Singuri pe lume, </div><div>învăluiţi în vise</div><div>într-un mister etern</div><div>în josul marelui infern…</div><div> </div><div> </div><div>Se oglindesc în mările înspumate</div><div>Luna printre stelele cărunte,</div><div>Soarele spulberând al lumii gând,</div><div>Unde fiecare trăieşte iubind.</div><div> </div><div> </div><div>Printre ceruri si nori,</div><div>Printre îngeri si noi </div><div>Spre cerul divin</div><div>în albastrul marin.</div><div> </div><div>Poetul</div><div> Vom visa un vis ferice</div><div> </div><div>Miracol veșnic viu,</div><div>Ieri, astăzi și oricând</div><div>Hoinar prin lume</div><div>Al nostru poet sfânt,</div><div>I-al poporului sacru legământ.</div><div><br /></div><div>Eminescu</div><div>Mereu în conștiința națională</div><div>I-aduce poporului fală.</div><div>Nemuritor prin veacuri,</div><div>E steaua luminoasă ce</div><div>Străbate timpul, spațiul</div><div>Cu forța, strălucirea</div><div>Unicului său har.</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>MOTTO: “Cobori în jos, Luceafăr blând…”</div><div><br /></div><div>Dor de Eminescu</div><div><br /></div><div>Departe, spre nesfârşite zări,</div><div>O rază a lunii, prin noapte,</div><div>Revine şi-aduce chemări.</div><div><br /></div><div>Dorinţe ea poartă şi şoapte;</div><div>E calea spre noi visări.</div><div><br /></div><div>Ecouri se-aud tot mai des,</div><div>Mă cheamă şi, visul mi-l ţes,</div><div>Inima mea uşor tresaltă,</div><div>Nebun e acel ce mereu o ascultă,</div><div>Etern credincios e iubirii.</div><div>Se scutură de flori şi teii</div><div>Când Cupidon trimite solii</div><div>Un pact să încheie firii.</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>Aş zbura</div><div><br /></div><div>Aş vrea să fiu o pasăre</div><div>Să pot cânta cât vreau</div><div>Şi vreau să zbor prin zare,</div><div>Nicicând nu vreau să stau.</div><div><br /></div><div>Să zbor fără oprire</div><div>Peste un cer întreg,</div><div>Să zbor, şi-ndepărtare</div><div>Încet să mă-înec...</div><div><br /></div><div>Din fluier cânt apoi cu dor,</div><div>Privesc în sus spre lună,</div><div>Şi-aş vrea uşor, uşor să zbor,</div><div>Ca ea poveşti să-mi spună.</div><div><br /></div><div>Aş vrea să am povestea mea,</div><div>Cu îngeri, demoni, curcubeu,</div><div>Să scriu şi eu pe foaia mea</div><div>Un vers, să fie-al meu.</div><div><br /></div><div>Privind spre Luceafăr</div><div><br /></div><div>Privesc liniştită spre cerul înstelat,</div><div>Cu mii de luminiţe pâlpâind,</div><div>Un fior de iubire vine din înalt,</div><div>Nevăzute braţe mă cuprind.</div><div><br /></div><div>Tresar uşor ca trezită din vis</div><div>Când gândul meu spre el se îndreaptă,</div><div>Luceafărul e sus şi-i de neatins,</div><div>Ne e spre el vreo treaptă.</div><div><br /></div><div>Aştept să trimită o rază spre mine,</div><div>De care cu drag să mă prind;</div><div>Iluziei numai dorul rămâne,</div><div>Spre cer eu privesc seri la rând.</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>Motto: “El singur zeu stătut-au nainte de-a fi zeii</div><div> Şi din noian de ape puteri au dat scânteii”</div><div><br /></div><div>Mihai Eminescu</div><div><br /></div><div> Mai priveşte-o dată-n urmă</div><div> Inima să-ţi bată iară , </div><div> Hai să vezi măreaţa umbră</div><div> A celui ce-odinioară</div><div> Iubea tot ce-l înconjoară.</div><div><br /></div><div> E un nume de renume</div><div> Mare pentru noi , românii!</div><div> Important precum drapelul</div><div> Nelipsit din noi , spun unii.</div><div> E luceafărul român</div><div> Sticlind printre naţiuni.</div><div> Cu magnifica lui rază</div><div> Un popor el luminează!</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>Să fii copil…</div><div><br /></div><div>Acum , când creşti , </div><div>Să nu eziţi înapoi să priveşti </div><div>La copilul ce-ai fost odat’</div><div>Şi să zâmbeşti!</div><div><br /></div><div>Şi aminteşte-ţi c-ai avut</div><div>Ce orice adult ar fi vrut:</div><div>Zburdai , râdeai şi te jucai , </div><div>Dar dintr-o data…a trecut!</div><div><br /></div><div>Poate eşti trist şi te gândeşti</div><div>Ce păcat e că nu mai eşti</div><div>Copil…dar stai! Poţi fi</div><div>Dacă te străduieşti!</div><div><br /></div><div>Închide ochii un minut , </div><div>Uită de primul tău sărut , </div><div>Gândeşte-n depărtare…</div><div>Şi hai cu mine în trecut!</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>Motto:</div><div>„Aşa marinarii pe mare îmblând,</div><div>Izbiţi de talzuri, furtune,</div><div>Izbiţi de orcanul gheţos si urlând,</div><div>Spernaţa îi face de uită de vânt...”</div><div><br /></div><div> [acrostih]</div><div>Mihai Eminescu</div><div><br /></div><div>Marea, pământul şi aerul,</div><div>Intr-o absolută armonie </div><div>Haina albastră-o-mbracă cerul</div><div>Apoi, c-o inedită măestrie </div><div>Incepe o poveste-ntreaga, a lui</div><div><br /></div><div>Eminescu, minunata poezie, ce</div><div>Mai dăinuie şi azi în lume</div><div>In cinstea lui, cu admiraţie,</div><div>Noi, poemele lui de renume,</div><div>Eminesciene opere, pe toate le slăvim</div><div>Si le citim cu-atâta dragoste şi profunzime, </div><div>Că toate se par o visare în neantul în care trăim,</div><div>Un poet adevărat, sau un peisaj minunat...</div><div><br /></div><div>Viaţa –i de gândac e grea?</div><div><br /></div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Poate-i o furnică rătăcită-n lume, </div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Poate e un flutur în culori divine,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Sau un greier cu-n cântec ce tremură în sine,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Sau o <span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>albinuţă harnică ce<span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span> n-are nume.</div><div><br /></div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Orice-ar fi în viaţă, cât de pitic, şi pricăjit,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Toţi trăiesc în lume şi au totuşi un rol,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Gingaşe şi mititele, au şi ele-un idol,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Pe Dumnezeu cel Mare, ce le-a creat negreşit<span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span></div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Pentru a-i arăta la om, </div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Că viaţa poate fi uşoară,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Şi că nu-i atât de acrişoară,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Nici de eşti micuţ, cât un atom...</div><div><br /></div><div> </div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span></div><div><br /></div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span></div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div> <span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Departe de casă...</div><div><br /></div><div>Plutind pe valurile vieţii,</div><div>Prin cotloanele-alandala,</div><div>Ale gândirilor răzleţe,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Totul pare-un vis frumos,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Dar devenit realitate,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Nimic nu mai e cum a fost.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span></div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Într-o lume fără şansă,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Nesfârşit, la infinit,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Gândul dorului de casă,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Zboară liber, neoprit,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Şi se-opreşte rar, un pic,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>La vizite pentru-n pupic…</div><div><br /></div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Casa părintească-i sfântă,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Şi de pleci din ea hai-hui, </div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Tare mult tu o sa suferi,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Fiindcă lumea asta-i crudă</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Şi, de pustie-i de prieteni,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Este tare greu departe,</div><div><br /></div><div> <span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Departe de casa ta…</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>“„Vreme trece, vreme vine, toate-s vechi şi nouă-s toate”</div><div>Copilarie</div><div><br /></div><div>Copilarie nu pleca</div><div>Tu esti, vei fi</div><div>Tot timpul viata mea</div><div>Chiar toata viata...</div><div><br /></div><div>In copilarie te distrezi mereu</div><div>Problemele toate nu-s de nasul tau</div><div>N-ai nici-o probema </div><div>Totul este o dilema</div><div><br /></div><div>Cand suntem copii</div><div>Sa ne facem mari asteptam</div><div>Dar dupa aceea </div><div>Foarte mult regretam...</div><div><br /></div><div><br /></div><div> Greierele</div><div><br /></div><div>Mergea pe strada intr-o zi</div><div>Iar dintr-o data strivi</div><div>Haiosul greier mititel</div><div>Al naturii baietel</div><div>Iar in acea clipa...</div><div><br /></div><div>El a fugit plangand</div><div>Mititelul la luat in brate</div><div>In suflet suspinand</div><div>Nu mai putea sa stea</div><div>El fara de-ajutor</div><div>Sa dea micutului greier </div><div>Cu inima din suflet</div><div>Un suflet calator... </div><div><br /></div><div> </div><div><br /></div><div> Pe o pala de vant</div><div><br /></div><div>Pe o pala de vant</div><div>Se leagana bland</div><div>Un stejar plangand</div><div>De durere urland</div><div><br /></div><div>Tineretea i-a pierit</div><div>Batranetea a venit</div><div>Iar el singur statea </div><div>Si la moarte se gandea...</div><div><br /></div><div>O pala de vant </div><div>A trecut atingand</div><div>O ramura de-a sa</div><div>Iar el tresarea</div><div><br /></div><div>Stejarul n-a mai putut</div><div>De dor a murit</div><div>Si intreaga padure</div><div>A ramas cu durere</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div> MOTTO: „E uşor a scrie versuri! ” </div><div> </div><div>Mihai Eminescu</div><div><br /></div><div> Mă-ncântă, mă soarbe, mă ceartă,</div><div> Iarna din mine-o alungă.</div><div> Hoinar şi dulceag mă-mpresoară,</div><div> Amorul găseşte şi-n cântec.</div><div> Icoană eşti tu, Demiurg!</div><div><br /></div><div> E gândul pribeag,</div><div> Măreaţă povaţă ce-mi poartă credinţa</div><div> Iubirea-o sădeşte şi-n sufletul sec</div><div> Născut să-mi aline fiinţa.</div><div> E îngerul,</div><div> Soarele,</div><div> Căinţa,</div><div> Umilul poet, Eminescu.</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div> MAMA SPERANTĂ</div><div><br /></div><div>Eşti focul ce arde în mine mereu, În gând haotice mişcări</div><div>Flacără vie în suflet pustiu, de arzătoare griji m-apasă. </div><div>O mică durere de-o am mi-o alină Un Dumnezeu de aur îl implor</div><div>Ce, Doamne, mă fac dacă pleci? necontenit să-mi dăruiască viaţă.</div><div><br /></div><div>Eşti lumina din fiece zi, Mă aflu din nou în acelaşi unghi</div><div>Şi seva mi-o iau de la tine. pe care deşi-l vreau altfel,</div><div>Aş vrea să te pot răsplăti e altfel!</div><div>Ce, Doamne, mă fac dacă pleci? O continuă decadenţă e în lume,</div><div> dar în mine a luminat ceva.</div><div> </div><div> O bucurie mă inundă...</div><div> E speranţa! </div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>MOTTO: „Ai noştri tineri la Paris învaţă </div><div>La gât cravata cum se leagă, nodul,</div><div> Ş'apoi ni vin de fericesc norodul </div><div>Cu chipul lor isteţ de oaie creaţă.”</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div> Copilaria </div><div><br /></div><div>Copilaria-i un dar dulce </div><div>Care niciodata nu e uitat ,</div><div>Cu bucuri si sperante multe</div><div>Si cu amintiri de ne-uitat .</div><div><br /></div><div>Mereu suradem si speram</div><div>Ca niciodata sa n-o uitam,</div><div>Ca pe un dar noi s-o tratam </div><div>Si totdeauna s-o iubim.</div><div><br /></div><div>Cu o vointa de leu </div><div>Noi inainte sa o luam ,</div><div>Si de la un timp , mereu</div><div>Sa ne-o amintim cu greu.</div><div><br /></div><div><br /></div><div> Eminescu</div><div><br /></div><div>Magicul moment din viată </div><div>Inceteaza să mai treacă ,</div><div>Harul lumii inteleaptă</div><div>Astazi sclipirea îngheată.</div><div>Ingerii mereu coboară</div><div><br /></div><div>Este-o adevarată minune ,</div><div>Marea schimbare cerească</div><div>Inteleaptă si marească.</div><div>Niciodată ne-ncetată</div><div>Este moartea împărătească,</div><div>Si niciodată uitată,</div><div>Cu frumoasele ofrande ,</div><div>Unele foarte frumoase.</div><div> </div><div> </div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div> Natura</div><div><br /></div><div>Muntii au falnice culmi </div><div>Care sunt pline de ape, </div><div>Cu copaci inalti ca ulmii </div><div>Si cu vesele-animale .</div><div><br /></div><div>Muntii nostril valorosi </div><div>Cu speranta si cu teama </div><div>De oameni rai si nemilosi </div><div>Care-i distrug si ii taie…</div><div> </div><div>Natura-n treaga rade,</div><div>Danseaza si se pregateste-n data ,</div><div>De-o iarna rece…</div><div>Care aduce frigu-n data .</div><div> </div><div>Totul e rece si-n ghetat </div><div>Numai un brad mai surade ,</div><div>Si toate par atat de disperate </div><div>De veri frumoase si-n sorite.</div><div><br /></div><div><br /></div><div>ACROSTIH</div><div>Motto: ,,Lacul codrilor albastru..”</div><div><br /></div><div>Marea de lacrimi te îmbie,</div><div>Iubirea îţi dă viaţă.</div><div>Hai să vedem cum o să fie </div><div>Alături de versurile lui o viaţă!</div><div>Iar tu, călcând suav din baltă-n baltă</div><div><br /></div><div><br /></div><div>Eşti un Luceafăr cu renume,</div><div>Marea, codrul te îngână, </div><div>Inimi frânte de iubire</div><div>Numai versul tău le-alină.</div><div>Eşti o rază de gândire</div><div>Singura ce-mi dă speranţa</div><div>Că există o soartă-n lume</div><div>Unde eşti? Te rog revino!</div><div><br /></div><div><br /></div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>Iubirea</div><div><br /></div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Motto: ,,Lacul codrilor albastru..”</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>Ce-s sentimentele?</div><div>Ce-i iubirea?</div><div>Ce-i poezia?</div><div>Îndrăgostitul cântă fericirea,</div><div>Poetul o eternizează-n cuvinte.</div><div>De n-ar fi ele cuvintele,</div><div>Lumea nu şi-ar deschide sufletele!</div><div>Spre tărâmul iubirii?</div><div>Mergem către el.</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>Iarna</div><div><br /></div><div><br /></div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Motto: ,,Lacul codrilor albastru..”</div><div><br /></div><div><br /></div><div>Mii de fulgi pufoşi şi moi,</div><div>Au venit iarăşi la noi.</div><div>Copacii ieri desfrunziţi</div><div>Astăzi sunt văruiţi.</div><div><br /></div><div>Multe glasuri de copii,</div><div>Se aud printre sănii</div><div>Fac alarmă, zgomot mare,</div><div>Pun satul în picioare.</div><div><br /></div><div>Dar deodat’, nu ştiu cine a schimbat</div><div>Albul în negru mat!</div><div>Oare ce s-o fi întâmplat?</div><div>Cred că seara s-a lăsat…..</div><div><br /></div><div>Nu mai e nimic pe drum,</div><div>Totul s-a ascuns acum.</div><div>Casele cu căciuli albe,</div><div>Aşteaptă ,, Florile dalbe”. </div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>Motto: Tu aşează-te deoparte,</div><div> Regăsindu-te pe tine,</div><div> Cand cu zgomote deşarte</div><div> Vreme trece, vreme vine.</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div> Creaţie şi creator</div><div>Acrostih:</div><div>Cerul, lumină pură si divină… </div><div>R ândunica cu planarea lină...</div><div>Eclipsa, lumină, întuneric şi eternă nemurire.</div><div>Armonia dintre ele este tot ce pot cere.</div><div>Ţara, patrie, Românie, nici nu ştii cu ce mândrie, </div><div>Imnul ei, cu bucurie, ţi-l cântăm noi ţie...</div><div>Este lumea, spusa în poezie si cu datorie…</div><div><br /></div><div>Şaua vietii am încalecat mai repede decat m-am aşteptat</div><div>Inimile ranite, târziu devenite bucurie cu adevărat.</div><div><br /></div><div>Codrul, iubire şi teamă, teamă şi iubire</div><div>Reunirea lor, explozie de fericire…</div><div>Elanul- sânge pur si coarne falnice</div><div>Armatură de curaj, rapiditate si măiestrie…</div><div>Trandafirul, simbolul romantismului şi de veşnicie.</div><div>Odă unei domnişoare pure, cu buclele în vânt, purtând o albă ie...</div><div>Restul e poezie, căci aici natura o descrie…(tot in poezie)</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div> Insula copilăriei</div><div>Fronturile colorate,</div><div>Ne aşteaptă încarcate!</div><div>Vise, teamă, bucurii</div><div>Toate sunt însemnate,</div><div>Acolo de copii,</div><div>Ca să nu fie uitate</div><div>Când ei nu vor mai fi,</div><div>Copii.</div><div><br /></div><div>Mai departe în pădure,</div><div>Ursuleţii dupa mure.</div><div>R âuri, râuri ciocolata</div><div>Aşteapta sa fie dată gata toată,</div><div>De copiii cei hazli ,</div><div>Printre frunze ruginii,</div><div>Cu obrajii roşiori,</div><div>Visători.</div><div><br /></div><div><br /></div><div>Şi prin norii zaharoşi,</div><div>Se afla copii dinţoşi,</div><div>Care papă într-o râna si apoi spun noapte buna!</div><div>Dar de unde cuminţei?</div><div>Ei sunt rauţei!</div><div>Ţipa, zbiară, se agita, </div><div>Obosită?</div><div><br /></div><div><br /></div><div> Imaginaţie</div><div><br /></div><div>Mâna...este doar un ajutor...</div><div>Mintea...ce daca nu e un motor?</div><div>Nu contează, nu-i aşa?</div><div>Dar nu e bine...</div><div>Gândeste: „ Depinde de mine’’</div><div>Şi atunci vei realiza...</div><div>Mâna, mintea – creator</div><div>Sunt mai mult – nu un motor!</div><div>Nici în cele mai adânci,</div><div>Nici în cele mai profunde</div><div>Gânduri ale tale</div><div>Nu ai dat crezare?</div><div>Şi tu esti creator,</div><div>Nu creaţie, nu motor!</div><div>Şi tu ai sentimente,</div><div>Minte – complimente!</div><div>Ce ai putut crea</div><div>Când ai putut visa?</div><div>Creator? Eşti tu şi lumea-ntreaga!</div><div>Poate n-ai aflat , dar bagă în desagă,</div><div>Cunoştinţe, lucruri multe şi profunde,</div><div>Şi vei vedea</div><div>Ce bine poţi crea!</div><div>Lumină, umbre, </div><div>Sunete şi tumbe,</div><div>Poezii, replici furtunoase,</div><div>Tonuri blânde, tonuri joase</div><div>Şi culori, culori frumoase!</div><div>Toate din colţurile minţii tale,</div><div>Locul de creaţie, cel fară parale</div><div>Făra interese şi plin de prietenie,</div><div>Ce ţi- a fost dat ţie.</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>Eminescu</div><div><br /></div><div><br /></div><div> Motto: ,, Împărat slăvit e codrul..”</div><div><br /></div><div>Dar în lumina unei raze</div><div>O lume s-o înţelegi?</div><div>Ridică semne de-ntrebare!</div><div><br /></div><div>Doar urmărind cu ochii printre rânduri,</div><div>E viaţă-n spatele cuvintelor….</div><div>E un ocean de înţelesuri.</div><div>Mi se pare o iluzie</div><div>In pâlpâirea unei flăcări care nu se stinge….</div><div>Nouă ne aparţine versul…</div><div>Eternităţii!</div><div>Să simţi cum viaţa curge ca un vers,</div><div>Că-n totdeauna se-nnoieşte!</div><div>Uiţi că acesta se numeşte: Eminescu! </div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span></div><div><br /></div><div>Acolo………..</div><div><br /></div><div><br /></div><div>Motto: ,, Împărat slăvit e codrul..”</div><div><br /></div><div><br /></div><div>Acolo unde viaţa străbate timpuri grele,</div><div>Acolo unde vântul se-anină printre stele,</div><div>Acolo unde ziua şi noaptea se despart,</div><div>Acolo unde-s şoapte şoptite cu glas cald,</div><div>Acolo unde este lângă tine</div><div>Un bun prieten din vechime,</div><div>Acolo mă găseşti mereu pe mine.</div><div>Acolo prin izvoare limpezi şi comete,</div><div>Acolo printre stele şi planete,</div><div>Acolo străluceşte a visului chemare,</div><div>Acolo se aude a glasului filtrare,</div><div>Acolo-i satu-n care m-am născut,</div><div>Acolo-i raiul pe pământ.</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>A venit iarna……..</div><div><br /></div><div>Motto: ,, Împărat slăvit e codrul..”</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>Natura a-mbătrânit</div><div>Fiindcă iarna a venit….</div><div>Cu fulgi mari şi argintii,</div><div>Pentru noi, toţi copiii!</div><div><br /></div><div>Şi coboară-ncet, încet,</div><div>Ca să îi priveşti atent.</div><div>Ies afară şi ce văd….?</div><div>Iarna a venit de zor.</div><div><br /></div><div>Noi îl aşteptăm acum ,</div><div>Pe iubitul Moş Crăciun,</div><div>Care a plecat la drum </div><div>Să ne-aducă ceva bun!</div><div><br /></div>Rappy SVhttp://www.blogger.com/profile/01501453825456140832noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6549740183002296243.post-55866761919588001042010-01-03T05:29:00.000-08:002010-01-03T05:30:14.100-08:00Eseuri<div>Despre Eminescu....</div><div><br /></div><div>CENSOR</div><div> </div><div><br /></div><div> “ Într-un fel, Eminescu e sfântul preacurat al ghiersului românesc[...] Pentru pietatea noastră depăşită, dimensiunile lui trec peste noi, sus şi peste văzduhuri. Fiind foarte român, Eminescu e universal” ( Tudor Arghezi)</div><div> </div><div> Studiat chiar şi în literatura universală, elogiat de critici ca cel mai mare poet romantic al tuturor timpurilor, Eminescu nu a putut fi apreciat la adevărata sa valoare pe durata vieţii, iar de înţelegere nu a avut parte decât de la prea puţini dintre contemporanii săi.</div><div>Creaţia sa literară incomparabilă este cea care îi conferă nemurirea, deşi destinul i-a negat posibilitatea de a avea privilegiul unei vieţii lungi. ”Ars longa, vita brevis” căci în cazul lui Eminescu dictonul lui Hipocrat se potriveşte perfect. Statutul pe care l-a dobândit în literatură se datorează talentului său deosebit, dar şi vastelor sale cunoştiinţe din multiple domenii. Pasionat de filosofie, i-a studiat neobosit pe Shopenhauer si Kant la universităţiile din Viena si Berlin, a căror operă a citit-o pe nerăsuflate. </div><div> Economia politică, ştiinţele, artele şi istoria sunt doar o parte din domeniile aprofundate. Dobândeşte cunoştiinţe remarcabile din literaturile clasice, devenind specializat în operele marilor scriitori latini. Cel mai mult îl apeciază pe Horatiu, iar Ovidiu - marele poet latin exilat la Tomis - are o influenţă importantă asupra artei sale poetice. Eminescu citeşte întreaga operă ovidiană, descoperind valoarea inestimabilă a ”Tristelor”şi “Ponticelor”, a elegiilor scrise de ”Poetul iubirii” pe parcursul exilului său pe tărâmurile Dobrogei de azi.</div><div>Alături de studiul aprofundat al literaturii latine, Eminescu cunoştea în cel mai mic amănunt şi operele marilor scriitori greci. Îl admira pe Homer, poetul orb care a cântat în versurile sale războiul troian şi ispraviile neînfricatului Ulise, lăsând posterităţii adevărate comori literare în epopeile sale “Iliada”şi”Odisea”, atât din punct de vedere literar, cât şi istoric. Aceste două opere reprezentative pentru cultura elină ne furnizează singurele informaţii despre intervalul cunoscut în istorie sub denumirea de “perioada anilor întunecaţi” despre care nu avem alte informaţii. Operele marilor tragici greci şi a filosofilor elini sunt studiate de poet chiar în original, cunoscând limba greacă şi preferând să nu recurgă la traducere. ”Oricare traducător este un trădător”, fiind una dintre devizele sale în aprofundarea literaturii. Din literatura universală, pentru marele romantic, literatura germană rămâne o mare pasiune. Pe perioada studiilor făcute la Berlin Eminescu este de-a dreptul fascinat de Schiller şi Goethe. Le citeşte operele pe nerăsuflate, iar pretutindeni în creaţia sa se pot găsi conexiuni între literatuta germană şi operele eminesciene.</div><div> Gemanofil încă din anii adolescenţei, poetul va aprecia cultura germană chiar din vremea petrecută la Ipoteşti şi Cernăuţi. Trăind într-un mediu germanic, va învăţa cu uşurinţă limba a cărei muzicalitate îl atrăgea încă din anii copilăriei. Există dovezi clare, printre care şi scrisorile tatălui său, conform cărora în familie se folosea această limbă. Copil fiind, micuţul Mihai citea literatură fantastică şi sentimentală fără mare valoare artistică, dobândind vaste cunoştiinţe de limba germană, ce îi vor fi de mare folos la Berlin, unde va fi mult mai apreciat datorită cunoaşterii limbii oficiale. Fiind familiarizat cu universul şi cultura germană, Eminescu va fi acceptat mult mai repede decât alţi studenţi străini şi se va acomoda mai uşor. Studiul literaturii germane şi cunoaşterea culturii nemţeşti îi vor influenţa universul poetic, aşezându-i opera pe o treaptă superioară comparativ cu a altor poeţi, dar influenţa germanică nu a reuşit să îi schimbe structura poetică. Eminescu va rămâne acelaşi romantic, etenul îndrăgostit de ideea de a fi îndrăgostit. Mereu predomină în opera sa peisaje nocturne, dominate de razele lunii nelipsite dintr-un cadru feeric. La Eminescu întotdeauna frumuseţea naturii se îmbină cu dragostea neîmplinită. </div><div> Din literatura germană împrumută motivul florii albastre, simbolizând dorul nemărginit. Preia şi valorificarea folclorului, pentru care demonstrează o adevărată stimă. Încă din vremea copilăriei, era fascinat de basmele auzite la bătrânii satului, poveşti cu Feţi-Frumoşi şi Ilene Cosânzene care I-au îndulcit cei mai frumoşi ani, când era vrăjit de farmecul basmelor şi jocurilor copilăriei. Aproape toate poeziile sale au motive şi influenţe populare, dovedindu-se şi un pasionat culegător de texte populare. Pasiunea pentru valoarea inestimabilă a folclorului îl va duce la conceperea unor opere de excepţie, precum”Călin-file din poveste”ce are la bază basmul popular “Călin Nebunul”cules de însuşi Eminescu. Pe parcursul studiilor sale de la Viena şi Berlin şi nu numai, ”luceafărul poeziei româneţi” îşi va descoperi o altă mare pasiune, alături de literatură: filosofia care reprezintă o influenţă atât asupra operei sale, atât asupra artei sale poetice, dar mai ales asupra stilului universitaţiile din Viena si Berlin, a căror operă o citeşte pe nerăsuflate. Economia politică putea cuprinde totalitatea învăţăturii, totalitatea ştiinţei de pe pământ.</div><div> Asemenea „Sărmanului Dionis”, care nu reprezintă altceva decât un alter ego al geniului neînţeles, Eminescu suferă amar pentru că o viaţă omenească este mult prea scurtă pentru</div><div>a putea asimila întreaga înţelepciune a lumii, pentru a putea citi totalitatea cărţilor existente în bibliotecile lumii. Deşi studiază neobosit zi şi noapte, adevărata sa cultură se datorează lungilor lecturi. Există mărturii ale contemporanilor săi care îşi amintesc despre marele poet şi despre pasiunea sa pentru înţelepciunea ce se poate găsi doar în plăcerea adusă de citirea unei cărţi. Pe parcursul studiilor din străinătate, îndată ce primea bani din ţară, de la tatăl său, primul lucru pe care se grăbea să îl facă era să-şi cumpere cărţi. Le citea pe nerăsuflate, nemaiavând nevoie nici de mâncare, nici de apă. Cunoscuţii săi afirmă că după ce primea banii şi cumpăra cărţile, Eminescu nu mai putea fi văzut nicăieri. Nu mai iesea nicăieri, nu îl mai întâlnea nimeni.Citea încontinuu, fără să îi mai pese de nimic altceva, iar când le termina şi rămânea fără resurse monetare, le revindea la anticariate. </div><div> Lectura a reprezentat o mare pasiune încă din vremea adolescenţei. Biblioteca lui Aron Pumnul, profesor de limba română şi îndrumătorul său spiritual, era cunoscută în întregime, Eminescu citind toate cărţiile mentorului său. Pedagog şi om de litere deosebit, Aron Pumnul va avea o influenţă remarcabilă asupra marelui poet .Descoperindu-i talentul inconfundabil, îi încurajează să scrie versuri şi să se afirme în literatură. Eminescu va rămâne chiar în gazdă la el pe durata studiilor. Îl admiră foarte mult, dar Aron Pumnul nu va putea fi multă vreme alături de el, acesta suferind de o boală incurabilă. Eminescu va deplânge moartea îndrumătorului său, compunând elegia ”La mormântul lui Aron Pumnul”. Un mentor la fel de important pentru activitatea sa literară este şi Titu Maiorescu, preşedintele „Junimii”, omul din umbră care coordona întreaga viaţa a scriitorilor. Pentru Eminescu, reprezintă, în primul rând, un foarte bun prieten care îl va ajuta să se afirme în „Convorbiri literare”, iar apoi să facă parte din „Junimea”. Este alături de poet şi îl apără împotriva ofensivelor lansate de contemporanii săi. Mărturisirea lui Titu Maiorescu cu privire la Eminescu trebuie luată, în primul rând, ca un omagiu, cel mai mare care i s-ar putea aduce poetului român. Maiorescu intuieşte faptul că Eminescu este un geniu pentru că semnele caracteristice, versificate prin personalitatea poetului, sunt ale geniului. Un element esenţial pentru menirea vârstei geniului este acela de a răspunde nu unei sorţi particulare, ci sorţii omenirii în general. Referindu-se la puternica personalitate eminesciană, Petre Ţuţea l-a numit pe Eminescu „sumă lirică de mari voievozi”. Numele lui răsună până unde sufletul îngheaţă şi fiinţa se sfarmă. El a recuperat fiinţa identităţii noastre. El n-a uitat, în primul rând, niciodată biserica neamului său. </div><div> La conacul Eminovicilor de la Ipoteşti sărbătorile erau ţinute cu mare sfinţenie. Orice zi care aminteşte de Eminescu, aminteşte de sufletul românului, de limba română, de noi în faţa noastră şi în faţa lumii întregi. El a dat suflare unui nou timp al poeziei, a dăruit cuvântului intimitate, a aşteptat mereu noul, Învierea noului neam, răsfoim în poezia eminesciană urmele scripturilor bătrâne, un sensibil joc de cuvinte. Îl regăsim pe Eminescu un vindecător, prin poezie şi un inovator, prin credinţă. </div><div> Despre influenţa „luceafărului” asupra contemporanilor, se poate afirma cu</div><div>certitudine că Eminescu, prin talentul său literar şi vastele sale cunoştiinţe, i-a eclipsat pe</div><div>mulţi alţi poeţi, care nu au putut fi apreciaţi fără a fi comparaţi cu el. Un bun exemplu în acest sens este Vasile Alecsandri. Poet deosebit, rămas cumoscut şi apreciat ca un mare pastelist, capabil să zugrăvească în cuvinte peisaje feerice, a rămas mereu în umbra </div><div>marelui poet pe care nu a putut să îl egaleze. Pastelurile sale sunt mereu comparate cu idilele lui Eminescu.</div><div> Aceeaşi influenţă asupra contemporanilor se va continua şi după moartea sa, urmând ca şi viitorii poeţi să fie mereu apreciaţi în comparaţie cu Eminescu. Dar oare va putea cineva vreodată reuşi să creeze o operă superioară celei eminesciene? Doar timpul are răspunsul la această întrebare, dar „pentru tot ce-i etern,timpul nu există”. Eminescu n-a fost în America! Pe vremea aceea ,America era departe de noi din toate punctele de vedere, dar în bibliotecile americane, Eminescu se afla în traduceri făcute de români şi nu numai atât. La începutul mileniului al treilea, Eminescu se recită la Detroit, la simpozioane importante de la Michigan University şi în multe alte părţi pe planetă, de la Bucureşti la Tokio, de la Berlin, Paris, la Buenos Aires. Eminescu n-a fost în Uniunea Europeană! Dar ne place, nouă, românilor, să-l auzim rostit în atâtea limbi ale Europei, de la tinerele generaţii, tot mai doritoare de schimbări şi frumuseţi. Deşi, pentru noi, romănii, fie vorba, în nici o limbă Eminescu nu sună ca în româneşte. </div><div> Să sperăm că într-o zi, un Eminescu tot atât de melodios va suna şi în engleză şi în daneză şi în franceză. Cu cât Eminescu va fi al tuturora, va fi mai mult al nostru, şi mai mare, şi mai mare. ”The greatest Romanian poet”, cum scria pe afişele celor două simpozioane americane. Un geniu nu are hotare. El se scrie în inimi. El se scrijelează în suflete. Spre nemurire. Spre neuitare…</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>INSPIRAȚIA LUI EMINESCU</div><div><br /></div><div>CRY GIRL</div><div><br /></div><div> “Eminescu[…] a fost și va rămâne cea mai copleșitoare mărturie despre forma inegalabilă pe care o poate atinge geniul creator românesc atunci când se alimentează din adâncimile fertile și insondabile ale unui font autentic”, Dupa părerea mea Eminescu este și a fost o mare personalitate a poeziei românesti , care a devenit prin talentul lui si pasiunea sa pentru natură și știinta iubirii, Luceafarul poeziei românești.</div><div> Lirica erotică eminesciană cuprinde două faze distincte ale creației privind exprimarea sentimentelor de dragoste. O prima fază, așa zisa naturistă, ilustrează momentele fericite care se asociază unui cadru natural, aflat în deplină armonie cu stările sufleteşti ale poetului („Dorinţa”, „Lacul”, „Sara pe deal”). A doua etapă a liricii erotice se defineşte prin profunzimea filosofică a sentimentului de iubire, ceea ce dă creaţiilor din această perioadă fericire, melancolie, provocate de dezamăgirea poetului, aflat mereu în căutarea idealului de iubire. Deși sunt aproape inseparabile, fiecare dintre aceste două teme (natura şi iubirea) comportă o suită de motive, semnificaţii şi ipostaze proprii. Cultivarea cu predilecţie a simbolurilor iubirii şi naturii este unul dintre elementele decisive în integrarea liricii eminesciene în curentul romantic literar.</div><div> În primul rând pasiunea lui pentru poezie este în mare parte datorată iubirii vieții lui Veronica Micle. El s-a inspirat foarte mult din viața personală și în oarecare parte din suferința provocată de iubire si poate de dragostea familială. </div><div> Cu toate că nu a fost un elev excepțional, Eminescu, fire ușor impresionabilă a reușit sa devină ceea ce și-a propus , a intrat în clasa a-II-a avându-l profesor de catedră pe Aron Pumnul, care și acesta a avut o mare influență asupra lui și a talentului acestuia, sfătuindu-l și încurajândul, fiindu-i chiar un tată adoptiv tânărului poet. Lui Aron Pumnul i-a fost dedicată o poezie după moarte, La mormântul lui Aron Pumnul.</div><div> Dragostea pentru Veronica Micle , pentru ceea ce îl înconjura, peisajele și amintirile care le avea cu natura, codrul și spațiul natural, toate au reprezentat sursele lui Eminescu de inspirație și totodată au reprezentat personajele în creațiile lui.</div><div> În mare majoritate a operelor , marele poet a fost influențat și îndragostit de spațiul natural, descriind natura pe foaie așa cum o vedea și o simțea el…Opere ale lui Mihai Eminescu care sunt cunoscute și celebre , “Ce te legeni codrule” ,”Floare albastră” , “La mijloc de codru des”, toate descriu natura mult iubită cu elementele ei mirifice, codrul-preferatul poetului, loc în care îi plăcea să stea încă de copil să asculte susurul apei și să privescă cerul.</div><div> Marele Eminescu a avut într-adevăr un fond autentic de inspirație continuu. Când nu era natura, o avea pe Veronica, fata mult cunoscută ca o sursă de inspirație și un sprijin nu numai moral. Marele poet a combinat cele două elemente,dragostea de oameni și cea pentru natură într-un întreg. A introdus un element în preajma celuilalt dovedind că pentru el amândouă elementele contează și că fiecare își are continuarea doar în preajma altuia.</div><div> Cum se știe bine o importantă sursă de inspirație a fost Veronica Micle care a pătruns în sufletul lui Mihai Eminescu ca o mare iubire. Veronica l-a influențat cel mai mult pe Mihai Eminescu ca să scrie poezii. Toate poeziile de dragoste care le-a scris le-a dedicat Veronicăi. Cele mai cunoscute opere ale lui sunt: ”De cate ori,iubito”, “S-a dus amorul”, “Când amintirile”, “Pe lângă plopii fără soț”.</div><div> “ Pe lângă plopii fără soț” e o poezie a tristeții, a determinării iubirii, a pierderii speranțelor în dragoste ca sentiment inălțător. Un adevărat artist, nu poate fi intotdeauna înțeles așa cum ar fi un om simplu. Dorința marilor poeți și aspirațiile lor sunt mai presus de înțelegerea oamenilor de rând.</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>Mihai Eminescu la Lugoj</div><div><br /></div><div> FANTASIO</div><div><br /></div><div> “ Într-un fel, Eminescu e sfântul preacurat al ghiersului românesc[...] Pentru pietatea noastră depăşită, dimensiunile lui trec peste noi, sus şi peste văzduhuri. Fiind foarte român, Eminescu e universal” (Tudor Arghezi)</div><div><br /></div><div> Printre personalităţile proeminente care au poposit pentru o vreme în municipiul Lugoj, alături de poetul şi filozoful Lucian Blaga, de compozitorul şi dirijorul George Enescu, de domnitorul Alexandru Ioan Cuza şi mulţi alţii, marele poet Mihai Eminescu a făcut cu prezenţa sa la Lugoj, alături de trupa de teatru a lui Mihai Pascaly, în perioada 4 – 26 (28) iulie 1868 (la doar 18 ani), o deosebită onoare lugojenilor, oraşului de pe Timiş; în 2008, se împlinesc 140 de ani de la acest deosebit eveniment din viaţa Lugojului. Lugoj sau “În oraşul celor mai înflăcăraţi iubitori de teatru”: acesta este oraşul Lugoj în viziunea lui Gellu Dorian şi a lui Emil Iordache, autorii volumului PAŞII POETULUI (Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1989) – o carte despre locurile unde a poposit Mihai Eminescu cu trupa de teatru a lui Pascaly; aceasta este, poate, cea mai frumoasă şi mai potrivită caracterizare a lugojenilor iubitori de frumos. În acest sens, autorii subliniază: </div><div> “Dorinţa de a avea o trupă de teatru în oraşul lor măcar pentru câteva zile, lugojenii şi-o manifestă printr-un apel de dincolo încă din 1865; cereau, cu toată simţirea lor sufletească, ca trupele de teatru să vină şi în oraşul lor. Nu există nici un document care să ateste sosirea în Lugoj a unei trupe dramatice mai curând de vara anului 1868. Ceea ce înseamnă că Pascaly a ţinut seama de apelul locuitorilor de pe malul Timişului. Şi, mult doritori de spectacole în limba română, acei bănăţeni de mare suflet au făcut eforturi deosebite pentru a-i primi cum se cuvine pe actorii trupei lui Pascaly, printre care se număra şi Eminescu. […] Prezenţa actorilor la Lugoj era aşteptată cu dragoste […]. În aceste condiţii, bucurându-se de o atât de bună primire, trupa românească îşi prelungeşte contractul de şase spectacole, dând până la urmă zece. La care dintre fruntaşii oraşului va fi stat Eminescu, nu se mai ştie, dar casa respectivului lugojean se bănuie a fi pe undeva pe lângă Hotelul “Dacia”, fostul “Vulturul negru”, în actualul Centru vechi. […] Rămânând în Lugoj de la 4 iulie până la 28 (26) iulie 1868, actorii români şi-au rulat cam întreg repertoriul […]. Din locul său de sub avanscenă, Poetul Mihai Eminescu asculta freamătul entuziast al spectatorilor, se simţea şi el părtaş la bucuria actorilor asupra cărora se revărsau talazuri de aplauze şi flori. […] Încheindu-şi seria de spectacole […], trupa se îndreaptă spre Timişoara, după ce strătuse 25 de zile în oraşul de pe malul râului Timiş. […] Eminescu nu avea să mai revadă aceste locuri…”. Aceasta este mărturia impresionantă a autorilor volumului PAŞII POETULUI. La Lugoj, spectacolele trupei de teatru a lui Pascaly, din vara anului 1868, au avut loc în vechea clădire a Teatrului Orăşenesc (clădirea dintre Biserica Romano – Catolică “Sfânta Treime” şi fosta Cofetărie “Liliacul”, apoi “Elmaflor”), de pe Str. Bucegi. În semn de mare preţuire şi admiraţie faţă de marele poet Mihai Eminescu, lugojenii au marcat la Lugoj importanţa şi ineditul evenimentului din 1868 prin dezvelirea unei Plăci Comemorative “Mihai Eminescu”, din marmură albă, aşezată pe faţada clădirii fostului Teatru Orăşenesc, pe care scrie: “Omagiul luceafărului poeziei româneşti MIHAI EMINESCU care a poposit în Lugoj în perioada 4 – 26 iulie 1868 cu trupa de teatru a lui Pascaly.” Tot ca un omagiu al lugojenilor adus poetului Mihai Eminescu, în anul 1993 s-a dezvelit la Lugoj, între Biserica Ortodoxă “Adormirea Maicii Domnului” şi Colegiul Naţional “Iulia Hasdeu” din Lugoj, pe Str. 20 Decembrie 1989, în mijlocul unui mic parc înconjurat de brazi şi arbori ornamentali, Bustul lui Mihai Eminescu (1850 - 1889). </div><div> Turnat în bronz, aşezat pe un soclu înalt de aproximativ 2 metri şi placat cu gresie de culoare gri, Bustul lui Mihai Eminescu este opera sculptorului aromân Pasima; această lucrare trebuia să fie expusă la Viena, dar, cu sprijinul fostului ministru al culturii Andrei Pleşu şi al fostului primar Virgil Turcan, Bustul lui Mihai Eminescu a fost amplasat în Lugoj. </div><div> Mai mult decât atât, o stradă din Lugoj poartă numele Poetului: Str. Mihai Eminescu leagă Spl. Coriolan Brediceanu de Str. Bucegi, lângă Teatrul Municipal “Traian Grozăvescu” şi Casa Cultural - Expoziţională a Personalităţilor. Prin aceste modeste simboluri, dar de mare valoare spirituală şi mare preţuire, trecerea marelui poet Mihai Eminescu prin Lugoj va rămâne în nemurire, în conştiinţa şi în sufletul lugojenilor. </div><div> Pornind de la această perioadă a existenţei lui Mihai Eminescu, anul 1868, anul în care, alături de trupa de teatru a lui Pascaly, a poposit la Lugoj, mă voi referi la creaţia poetică a lui Mihai Eminescu, în evoluţia ei, din care transpare ideea nemuririi. </div><div> La doar 18 ani, în 1868, Mihai Eminescu scrie poezia Numai poetul, intuind puterea sufletului de a deveni nemuritor prin poezie, prin artă: </div><div><br /></div><div>“Lumea toată-i trecătoare.</div><div>Oamenii se trec şi mor</div><div>Ca şi miile de unde,</div><div>Ce un suflet le pătrunde,</div><div>Treierând necontenit</div><div>Sânul mărei infinit.</div><div><br /></div><div>Numai poetul,</div><div>Ca pasări ce zboară</div><div>Deasupra valurilor,</div><div>Trece peste nemărginirea timpului […].”</div><div><br /></div><div>Mai târziu, Mihai Eminescu reia ideea nemuririi sufletului în una din variantele poeziei Scrisoarea I, intitulată Moarte, tu îmi pari…: </div><div><br /></div><div>“[…] Spre-a pricepe-a tale visuri omul mic se întreţine,</div><div>Nesimţind c-a lui viaţă e-orologiu pentru tine. […]</div><div>Orce pas îl face-n lume, e un pas înspre mormânt.</div><div><br /></div><div>Dar în noi este un ceva, care-adânc samănă ţie,</div><div>Ca şi tine a lui spaţiu se întinde-n vecinicie</div><div>Şi în marginile noastre el icoană este – a ta –</div><div>Sufletul. El ne consumă în folosul tău şi ţie</div><div>El îţi arde gata vecinic de-a lăsa a lui chilie –</div><div>Numai spre a te-nţelege, se coboară-n noi câtva.</div><div><br /></div><div>[…] Când ca o pană în aer, ne simţim suspinşi în timp –</div><div>Îndărăt o veşnicie şi-nainte-o veşnicie […].”</div><div> După 15 ani de la poezia Numai poetul, 1868 - 1883, Mihai Eminescu, trăindu-şi propria experienţă sufletească, scrie poezia Odă – în metru antic – (varianta finală), care este, mai mult decât oricare dintre poeziile eminesciene, o odă a suferinţei, dar o odă către propriul său spirit, înţeles ca spirit poetic, pentru că moartea lui este doar o aparenţă, iar destinul lui este nemurirea. </div><div>În propriul său destin Mihai Eminescu se cunoaşte doar prin poezie, artă sau iubire, doar prin creaţie sau prin dăruire, dar se cunoaşte doar în măsura în care “învaţă” să moară (vers care este de o rară profunzime): </div><div><br /></div><div>“Nu credeam să-nvăţ a muri vrodată;” </div><div><br /></div><div>Elegia Odă – în metru antic – este oda fiinţei, a risipirii propriei fiinţe în timp, dar mai ales o rugăciune pentru reîntregirea fiinţei prin moarte şi, asemeni destinului Păsării Phoenix, o eliberare prin suferinţă a existentului, o eliberare a spiritului de trup prin purificare:</div><div><br /></div><div>“Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flacări… </div><div>Pot să mai renviu luminos din el ca </div><div>Pasărea Phoenix ?”</div><div> </div><div> Văzută ca expresie a condiţiei umane, ideea din Odă – în metru antic – este o treaptă prin care sufletul pornit în lume trebuie să treacă, înainte de a redeveni pur, de a se regăsi pe sine în identitatea din începuturile lui; este o reîntoarcere a spiritului în sine, o refacere a eului risipit în lume:</div><div><br /></div><div>“Ca să pot muri liniştit, pe mine</div><div>Mie redă-mă !”</div><div><br /></div><div> La Mihai Eminescu, sentimentul nemuririi sufletului, în toate poeziile în care se regăseşte, s-a născut din sentimentul negaţiei clipei, din sentimentul celor care rămân veşnice: nemurirea din care s-a întrupat sufletul este nemurirea la care poetul a aspirat să se întoarcă şi la care s-a şi întors prin toată creaţia sa.</div><div><br /></div><div><br /></div><div>(Bibliografie:</div><div>Gellu Dorian şi Emil Iordache, PAŞII POETULUI, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1989.)</div><div><br /></div><div>Noi, Eminescu şi Unirea</div><div><br /></div><div>ARISTARC</div><div><br /></div><div> « Eminescu […] a fost şi va rămâne cea mai copleşitoare mărturie despre forma inegalabilă pe care o poate atinge geniul creator românesc , atunci când se alimentează din adâncimile fertile şi insondabile ale unui fond autentic. » (Ştefan Augustin-Doinaş)</div><div><br /></div><div> Ninge în sufletul meu cu fulgi de lumină. Ei vin să mă armonizeze cu gândurile din apele eternităţii, reflectate în lumea noastră prin constelaţia Vărsătorului. Clipa fizică repetă de 145 de ani naşterea naţiunii române într-un stat unic. Armonie (AR-MON-I-E) este o uniune, căci adevărul unu ( mono)- ie; doar aşa pacea şi liniştea se pot aşterne, când contradicţiile îşi găsesc locul într-un singur adevăr. Apele s-au învolburat sub torentul cuvintelor răutăcioase din Republica Moldova. Ele reflectă poate teama celor care le-au rostit, căci ei ştiu că în vâltoarea vremurilor, vârtejul unirii atrage, nu aruncă părţi din el.</div><div> Undeva, o frază a sunat poate ciudat, dar poate nu-i aşa: "În al şaptelea an al noii ere casa se va reuni". Unii tot vorbesc de era Vărsătorului; or fi basme sau speranţe?... Viaţa ni le va lămuri. Acum, uniţi în cuget şi simţiri, ca în clipele realizării unirii, înţelegem forţa evenimentelor derulate sub forţa cuvântului, ce poate avea multe simboluri - aşa cum se prezintă şi în Biblie. </div><div> Dumnezeu ne-a hotărât destinul (Psalmul 139); tot aşa Unirea din 24 ianuarie 1859 ne-a fost predestinată. De la prima unire cunoscută din vremea lui Burebista, evenimentul a fost revitalizat prin urmaşii săi cei mai de seamă care au rămas vii în conştiinţa neamului. Ştefan cel Mare şi Sfânt, Vlad Ţepeş, Mihai Viteazu şi Alexandru Ioan Cuza, în viziunea mea formează o adevărată Cruce a neamului. Aşa cum lumina şi întunericul, ziua şi noaptea, femeia şi bărbatul, formează un întreg, tot aşa crucea - prin cele două axe (vertical şi orizontal) formează o unitate. Crucea apare pe vase (cele mai reprezentative fiind la Cucuteni) cel puţin din neolitic (mileniul şase-cinci îHr). "Crucea este specifică cusăturilor", ca punct şi motiv popular românesc; ea ne transmite din perioada arhaică sensurile magico-religioase, cu care erau încărcate iile lucrate de femei - în care gândurile şi sentimentele de iubire şi protecţie pentru fiu sau bărbat se impregnau în material. Prin aceasta, în acele epoci, bărbaţii erau protejaţi şi aveau curaj în faţa duşmanului. Gândul este o forţă; de aceea religia ne avertizează să nu greşim nici cu gândul.</div><div> În acest context crucea are şi sensul de finalizare, de a pune punct, de a pecetlui. Toate popoarele au creat mituri pentru fii lor cei mai viteji. Marele poet Mihai Eminescu, înţelegând puterea cuvântului şi gândului a folosit invocarea pentru întărirea forţei spirituale a celor doi eroi şi strămoşi ai neamului, Ştefan cel Mare şi Sfânt, respectiv Vlad Ţepeş. </div><div> Şi sufletul nostru se încarcă de simţămintele lor atunci când îi invocăm. </div><div><br /></div><div>Ştefane Măria Ta,</div><div>Tu la Putna nu mai sta...</div><div>Cum nu vii tu, Ţepeş-Doamne, ca punând mâna pe ei,</div><div>Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei.</div><div>De-i suna a treia oară</div><div>Toţi duşmanii or să piară.</div><div><br /></div><div> Până şi "grafic" cele două poezii (Doina şi Scrisoarea a III), prin lungimea versului pot forma, ca şi domnitorii invocaţi, o cruce - prin axul puterii de a apăra ţara, Ştefan, şi prin balanţa dreptăţii din mâna lui Vlad (primul care a întronat dreptatea şi cinstea rămase în amintirea poporului - prin cana de aur de la făntâna publică pe care nimeni nu cuteza s-o fure). </div><div> Teritoriile Moldovei se întind mai mult pe direcţia Nord-Sud , iar ale Valahiei de la Vest la Est. Mihai Viteazu, apărător şi unificator al neamului, se alătură lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, iar Alexandru Ioan Cuza, ca domn al României, bun legislatori rămas în conştiinţa neamului prin sintagma "Ocaua lui Cuza" se alătură lui Vlad Ţepeş în lupta pentru ordine şi dreptate.</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>GENIU-ROMANTIC-NAŢIONAL</div><div>ÎN CREAŢIA EMINESCIANĂ</div><div><br /></div><div>FLOARE ALBASTRĂ</div><div><br /></div><div><br /></div><div>Eminescu […] a fost şi va rămâne cea mai copleşitoare mărturie despre forma inegalabilă pe care o poate atinge geniul creator românesc, atunci când se alimentează din adâncimile fertile şi insondabile ale unui fond autentic.</div><div><br /></div><div><br /></div><div>Pornind de la afirmaţia critică de mai sus, două sunt aspectele pe care ni le propunem în eseul nostru: tema geniului, respectiv izvoarele de inspiraţie în lirica eminesciană. Tema geniului nu poate fi însă discutată în afara curentului al cărui manifest a fost semnat de V. Hugo, iar caracterul naţional nu poate fi apreciat corect fără o proiectare în universalitate. Vom folosi pentru ilustrare poemul epico-liric, Luceafărul.</div><div>O mare apariţie în istoria creaţiei artistice sau a gândirii, departe de a fi o piesă izolată, întruchipează termenul unei relaţii, ce-şi încrucişează firele pe un câmp magnetic mai extins. De aceea, oricât de acută s-ar dovedi exclusiva pătrundere intrinsecă a unui poet, ea nu dispune totuşi de elementele necesare pentru a-şi spune şi ultimul cuvânt asupra valorii sale. Numai din conexarea cu anumite implicaţii venite din afară se proiectează o operă de artă în reala ei pondere axiologică. Ea rezultă, cu alte cuvinte, din întregul câmp de relaţii unde autorul ei se situează ca simplu termen. Într-o asemenea configuraţie mai extinsă, valoarea sa se precizează progresiv pe două trepte deosebite: prima se opreşte la stabilirea locului său în contextul culturii naţionale (Scrisoarea III – influenţe istorice naţionale), iar a doua merge mai departe, către aflarea sediului pe care-l ocupă în panteonul universal. Stabilirea poziţiei poetului în cultura sa naţională descoperă, într-adevăr, o imagine mai precisă a valorii sale, dar numai dintr-un unghi parţial şi, de aceea, relativ. Doar aflarea locului său în cucerirea următoare, adică aflarea locului său în universalitate poate pronunţa cu adevărat ultimul cuvânt în această privinţă. Este singura cale de privire sigură a valorii sale absolute. </div><div> <span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>În studiul Poezia lui Eminescu, Edgar Papu apreciază că ideea universalităţii nu trebuie confundată cu problema difuzării sau a succesului său peste hotare. În continuare, criticul subliniază că unele dintre marile expresii lirice universale, de la străvechea serie a Vedelor până la Verlaine şi încă mai departe până la anumiţi reprezentanţi ai poeziei mai noi îşi află unele trăsături anticipate în opera eminesciană. Mai mult decât atât, un poet reuşeşte să se integreze în câmpul valorilor universale pe trei căi distincte.</div><div>Atinge prima treaptă îmbogăţind şi aducând la ultima perfecţiune (încă nerealizată până atunci) unele expresii dinainte existente, însă mai nedesăvârşit exprimate.</div><div>În secunda treaptă, poetul devine universal atunci când, prin elementele noi şi valabile creaţiei sale, contribuie substanţial la întregirea celor mai reprezentative trăsături ale momentului pe care-l trăieşte.</div><div>În final (treapta a treia), el poate cuceri universalitatea dacă opera sa cuprinde anumiţi germeni care anunţă viitorul. Eminescu străbate cu strălucire toate aceste căi! El n-a mai apucat, însă, să alcătuiască o mare sinteză din multiplele sale contribuţii, aşa cum intervalul de activitate artistică a permis unui Dante, unui Shakespeare, unui Goethe. </div><div>În etapa iniţială, Eminescu îmbogăţeşte romantismul şi îl înalţă până la ultima treaptă a desăvârşirii.</div><div>În al doilea rând, perspectiva marilor depărtări, unde se fixează antologic poetul, îşi descoperă unul din punctele de plecare tot în romantism, aşa cum a ilustrat, printre altele, precendentul lui Novalis. Eminescu depăşeşte nu numai raza romantică, ci şi toate celelalte antecedente cunoscute.</div><div> <span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Probabil cea mai romantică temă, în sensul că a fost pentru prima dată introdusă în literatura de romantici, este cea a omului de geniu. Cel care a consacrat-o şi care a definit în fapt prototipul geniului nu este altul decât Byron. Acest model uman se caracterizează desigur prin posedarea unor însuşiri neobişnuite, cum ar fi memoria excepţională, inteligenţa covârşitoare, pasiunea pentru studiul de orice fel, seninătatea abstractă, dezinteresul faţă de tot ceea ce este lumesc şi bineînţeles o viaţă pasională plină de aventuri. </div><div>S-a spus şi s-a repetat de multe ori că la Eminescu conştiinţa universală se suprapune şi se contopeşte cu prealabila conştiinţă naţională, germinată într-însul. Cu cât rădăcinile se află mai adânc înfipte-n pământul naţional – cu atât coroana arborelui devine mai rotundă şi mai umbroasă extinzându-se pe plan universal. Aceste două feluri de conştiinţe nu se pot despărţi niciodată, şi cu atât mai intens conlucrează la ele autorul Luceafărului.</div><div>În ceea ce priveşte universalitatea – naţionalitatea lui Eminescu, Edgar Papu observă în capitolul Glosse eminesciene – Naţional şi universal că pe plan naţional, Eminescu se dovedeşte un exponent nedezminţit al pământului nostru, mai întâi prin limbă şi apoi prin stil sau curentul stilistic pe care îl ilustrează.</div><div>O componentă şi mai importantă a conştiintei sale naţionale se arată, însă, a fi stilul sau curentul din care face parte. S-a spus, astfel, că Eminescu ar fi un romantic întârziat, formulă greşită. Romantismul n-a fost un fenomen exploziv, apărut o singură dată, ci s-a desfăşurat în valuri succesive timp de 100 de ani, de la sfârşitul secolului al XVIII-lea până la sfârşitul secolului al XIX-lea.</div><div>Pentru Eminescu, Oamenii se împart în două categorii: unii caută şi nu găsesc, alţii găsesc şi nu se mulţumesc. Este greu de spus unde se încadrează oamenii de geniu. Se poate spune că ei fac parte din ambele categorii, căci caută mereu ceva ce nu poate fi găsit, şi atunci când găsesc cel mai apropiat echivalent pământesc al dorinţelor sale, îl dispreţuiesc. Există însă şi un miraj al atingerii idealului, căruia romanticii îi datorează tot zbuciumul şi suferinţa vieţii lor, pentru că, aşa cum spune şi Goethe‚ Niciodată nu suntem mai îndepărtaţi de scopul dorinţelor noastre, decât atunci când ne închipuim că-l posedăm. Pentru Eminescu, oamenii în general, dar mai ales cei superiori, cei geniali, sunt probleme pe care şi le pune universul, iar vieţile lor încercări de dezlegări. Este fără îndoială o definiţie cât se poate de originală, în care viaţa omului este conceptualizată ca o frumoasă, dar eternă îndoială şi enigmă. </div><div>Schopenhauer susţine că geniul este inadaptabil, nefericit, strivit de o lume prozaică, brutală, mercantilă, egoistă, dăruită răului. Vede în geniu singura forţa aptă de a se opune voinţei de a trăi, spiritul poate scăpa şi prin atarxie (renunţare, retragere, resemnare), prin contemplare...</div><div>Geniul, spirit inadaptabil, superior prin gândirea atotcuprinzătoare, trăieşte nemulţumirea (în raport cu planul existenţial) convertită în amara resemnare, fiindcă are conştiinţa lucidă a deşertăciunii.</div><div>Una dintre cele mai importante însuşiri ale unui geniu este dinamismul, faptul că el nu vrea să se supună sorţii şi societăţii în care trăieşte, de aici derivând şi marea sa dramă. Această conştientizare parţială a luptei pe care o reprezintă viaţa unui om de geniu o întâlnim la mai toţi poeţii romantici: la Hugo, care afirmă: Trăiesc cu-adevărat doar cei ce luptă, iar pentru Goethe, a fi un om înseamnă a fi un luptător! Schiller va fi însă cel care va da o definiţie totalizatoare a ceea ce ar trebui să fie viaţa pentru orice om, şi deci cu atât mai mult pentru un geniu: Munca este condiţia vieţii, scopul îi este înţelepciunea şi fericirea, răsplata. Se înţelege astfel că pentru un geniu soarta nu poate fi decât nemiloasă, plină de deziluzii şi suferinţă, dar superioritatea sa faţă de ceilalţi oameni constă tocmai în capacitatea lui de a se ridica deasupra a tot ceea ce este omenesc şi pământesc, capacitate transpusă mai ales în opera sa genială.</div><div> Geniul este o temă care l-a preocupat în mod deosebit pe Eminescu, şi care este fără îndoială punctul de sprinjin al capodoperei sale lirice Luceafărul (mitul Zburătorului) şi al celei mai celebre şi interesante nuvele eminesciene, Sărmanul Dionis. Sunt foarte puţine poeziile ce nu conţin şi această temă profund romantică, Floare albastră, Mai am un singur dor, dar toate vorbesc despre zbuciumul şi neajunsurile vieţii omului de geniu şi despre speranţa în izbăvirea morţii.</div><div>Poetul şi-a recunoscut genialitatea în câteva rânduri, începând încă de la 18 ani: Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor precum soarbe soarele un nor din marea lui de amar şi tot la acea vreme scria în poezia Replici – Eu sunt un geniu,/ Tu o problemă. </div><div> Întrebarea care constituie cheia însăşi a înţelegerii sensului dat de Eminescu Luceafărului, priveşte definirea geniului. Această definire, prin care, de fapt, Eminescu s-a explicat pe sine, se afla în postuma Poveste magului călător în stele. În acest vast poem se afirmă că geniul este un străin într-o lume străină. Este o lume în lume, şi anume, gândire pură, o conştiiţa martor transmundană coborâtă în trupul cel urât şi dublată de un eu intramundan, eul de serviciu în lumea empirică. Geniul este atât de străin acestei lumi, încât Dumnezeu însuşi se împiedică în cifrul său, pentru că sunt scrieri străine; geniul este o entitate care nu face parte din planul Creaţiei. </div><div>Se mai spune că geniul nu are nicio stea, adică o stea cu noroc, aşa cum au pământenii, norocul intrând în definiţia destinului uman, indisolubil legat însă de perisabilitate, aşa cum precizează Demiurgul vorbind despre oameni: Ei au doar stele cu noroc / Şi prigoniri de soarte./ …Noi nu cunoaştem moarte. Există deci o ireductibilă antinomie: noroc şi moarte pentru om, nenoroc şi nemurire pentru Hyperion. </div><div> Prin Hyperion, Eminescu creează un adevărat mit poetic. Personaj romantic de mare complexitate, Luceafărul este stea fixă, făptură de lumină, întruchipare a geniului şi daimon, entitate mediatoare între planuri opuse; el este şi titanul răzvrătit împotriva unei ordini imuabile şi spirit pur din aceeaşi substanţă cu Demiurgul; este suflet răvăşit de patima iubirii, Zburător, înger şi demon. Este un mit. Alături de el, celelalte personaje pot fi considerate ipostaze ale alteritătii, măşti ale eului liric, voci ale poetului şi simboluri ale sinelui abisal. „Eminescu nu se identifică numai cu Hyperion - afirmă N. Manolescu -, ci şi sub alte raporturi cu toate «personajele» poemului. În orice clipă «personajului» care vorbeşte i se poate substitui poetul, căci Cătălin, Cătălina, nu în mai mică măsură decât Demiurgul, sunt voci ale poetului. Pătrunzând în adâncul ultim şi misterios al poemului, nu ne aflăm faţă în fată cu nişte personaje concrete care joacă o poveste de dragoste, nici cu nişte simboluri abstracte, filosofice ori teologice, doar cu aceste voci extraordinare, al căror timbru ne este cunoscut, căci l-am auzit de atâtea ori, în poezia erotică sau filosofică a lui Eminescu." Desăvârşit prin formă (ritm iambic, măsură de 7-8 silabe, rimă încrucişată) şi prin viziunea poetică în care sunt închise tulburătoare înţelesuri filosofice, poemul eminescian oglindeşte „lumea însăşi a poeziei ca tristeţe cosmică şi ca sărbătoare a verbului. O lume devenită cântec în sine, lui singur dezlegare şi lege" (Petru Creţia).</div><div> Despre Luceafărul, însuşi Eminescu a declarat că intenţia lui a fost să înfăţişeze o dramă a geniului însingurat şi nefericit. Pentru aceasta el a asimilat şi transformat în simboluri lirice următoarele antinomii din filozofia lui Schopenhauer în legătură cu geniul şi omul comun, aflaţi în sfere diferite. </div><div>Aşadar, întreaga creaţie eminesciană justifică aprecierea lui Nicolae Iorga, care consideră următoarele: “Eminescu-expresie integrală a naţiunii române” .</div><div><br /></div><div>Bibliografie : </div><div>Papu, Edgar- Poezia lui Eminescu, 1970</div><div>Eminescu, Mihai- Cugetări, Editura Albatros, 1979</div><div><br /></div><div><br /></div><div>Sub raza Luceafărului</div><div>POETA EMINENS(CU)</div><div> Într-un fel Eminescu e sfântul preacurat al ghiersului românesc[…[ Pentru pietatea noastră depăşită, dimensiunile lui trec peste noi, sus şi peste văzduhuri. Fiind foarte român, Eminescu e universal. (Tudor Arghezi)</div><div> </div><div> A vorbi despre Eminescu înseamnă a vorbi despre un om de o valoare excepţională.</div><div> Într-o viaţă scurtă, Eminescu a creat o operă monumentală, care învinge timpul şi spaţiul.</div><div> Pentru că versurile sale au adunat toată simţirea acestui popor, tot ce are mai frumos limba românească, poetul ocupă loc de frunte nu numai în literatura noastră, ci şi în literatura universală.</div><div> Eminescu este asemenea porţii deschise spre Paradis, este poarta pătrunderii noastre în universalitate.</div><div> Metafora „sfântul preacurat” are în vedere puritatea celui ales de Dumnezeu să fie fără pereche în lumea fascinantă a versului. Poetul însuşi era conştient de „dărnicia” Celui Atotputernic când afirma: Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor cum soarbe soarele un nour de aur din marea de amor.</div><div> Eminescu n-ar fi putut străluci pe cerul literaturii atât de viu, de intens, dacă n-ar fi depus aşa multă migală în căutarea formei perfecte în care să-i „încapă” ideile. Cuvintele devin stropi de aur sub pana mişcată de gândurile-i geniale.</div><div> Ce păcat că viaţa lui a fost atât de scurtă! A trăit treizeci şi nouă de ani. A trecut prin această lume ca un meteor, dar a rămas „neclintit” pentru posteritate ca un luceafăr pe cerul poeziei româneşti.</div><div> Mă întreb cât timp îi va trebui acestui pământ românesc să-şi unească sevele ca să trimită spre lumină un alt vlăstar de tăria celui al lui Eminescu?</div><div> Prin inteligenţă, memorie şi cultură şi-a uimit contemporanii şi a stârnit invidie, dar prin opera sa a încântat contemporaneitatea, cât şi posteritatea, pentru că el a devenit un pisc poetic la care nu se ajunge uşor.</div><div> Deşi a avut pregătire filozofică, el a scris într-un stil limpede şi armonios, putând să fie înţeles şi de omul obişnuit, nu numai de cei culţi. De aceea, cred că nu există român care să nu fi auzit de Eminescu sau să nu poată reproduce din memorie versuri ale marelui poet.</div><div> Cel întrupat din sevele adânci ale pământului românesc şi-a trăit în goană viaţa-i trecătoare pentru a se avânta într-un zbor uluitor spre Absolut, fixându-se undeva în văzduhuri şi cununându-se cu veşnicia.</div><div> Eminescu a fost fiinţa care şi-a dorit să-şi imortalizeze prin creaţie destinul, fiindcă el, omul, a fost zdrobit prea devreme. Creaţia i-a asigurat veşnicia. Niciun poet din constelaţia literaturii române nu l-a egalat şi, poate, nu se va naşte unul care să-l egaleze. El va rămâne poetul nostru nepereche.</div><div><br /></div><div><br /></div><div>Luceafărul poeziei</div><div>Angel Dyana</div><div><br /></div><div><br /></div><div>« Eminescu […] a fost şi va rămâne cea mai copleşitoare mărturie despre forma inegalabilă pe care o poate atinge geniul creator românesc, atunci când se alimentează din adâncimile fertile şi insondabile ale unui fond autentic. » </div><div>Tudor Arghezi:</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>Mihai Eminescu este poetul ce nu are pereche şi nu poate fi egalat de nimeni altcineva. Nemuritorul poet al sufletului ne-a dăruit cele mai minunate versuri. Eminescu este el însuşi un Luceafăr ce străluceşte pe cerul creaţiei. Versurile sale sunt încărcate de emoţie.</div><div>Nu există nicăieri în lume o creaţie precum „Luceafărul”, o poveste de dragoste pe care poetul o prezintă într-un mod deosebit. </div><div>Eminescu a fost fascinat de vârsta copilăriei şi de aceea multe dintre versurile sale descriu farmecul acesteia. Poetul este fascinat de codrii magnifici, de basmele copilăriei, de doinele cu care îşi legănau mamele pruncii. Putem spune că odată cu Eminescu pe cerul creaţiei străluceşte cea mai mare şi mai strălucitoare stea. </div><div>Despre Eminescu se spune mereu că este poet naţional, iar asta se datorează temelor abordate: istoria românilor, folclorul românesc deosebit de bogat, dar şi poet universal prin perfecţiunea atinsă de creaţiile sale şi prin temele abordate cum sunt iubirea, natura dar şi temele filosofice. </div><div>Eminescu a iubit enorm natura şi nu de puţine ori a descris-o prin versurile sale pline de magie. Era foarte sensibil la tot ce-l înconjura şi nu putea trece prin codrii seculari ai copilăriei fără să dedice acestora câteva rânduri. Era fermecat de susurul izvorului pe care ştia atât de bine să-l asculte. Mulţi artişti plastici au găsit în creaţia eminesciană cea mai bogată sursă de inspiraţie şi nu sunt puţine creaţiile de acest gen. „Lacul”, „Luceafărul”, „Sara pe deal”, „Floare albastră”, „Revedere” şi multe altele au fost transpuse pe pânză. </div><div>Versurile au fost pentru Eminescu un mod de exprima iubirea nemărginită. A iubit mult şi a suferit din iubire. Multe din versurile sale descriu sentimentul acela de aşteptare când nu ştii dacă cel drag va veni sau nu. Probabil că multe din poeziile sale s-au născut din marea iubire pentru Veronica, cea care-l numea la rândul ei „Eminul meu iubit”. Fiind de cele mai multe ori departe de aceasta, îşi exprimă trăirile scriind versuri. A fost un poet de factură romantică aşa cum el însuşi se caracteriza prin intermediul poeziei: „Eu rămân ce-am fost: romantic”.</div><div>A lăsat numeroase volume, dar şi foarte multe manuscrise cu cele mai minunate creaţii eminesciene. Lucrările sale sunt mereu reeditate şi asta pentru că fiecare doreşte să aibă în biblioteca sa măcar o parte din creaţia marelui om de geniu. A strălucit în toate genurile literare: poezii, proză, eseuri, teatru, jurnalism. </div><div>Este însă foarte greu să exprimi în cuvinte pe o foaie de hârtie sentimentele pe care le trezeşte în suflete poetul ce a fost oglinda sufletului de român. Eu l-aş putea asemăna pe marele poet cu un tei, pentru că, precum acesta ne-a îmbătat cu mireasma versurilor magice. </div><div>Această minunată stea nu se va stinge niciodată din sufletele românilor. Eminescu a reuşit să eclipseze pe mulţi. Aşa cum spune Arghezi, Eminescu a dovedit cât de mare este geniul creator românesc într-un mod unic. </div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>Mihai Eminescu, poet naţional (-ist)</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>MACHIAVEL</div><div><br /></div><div> « Eminescu […] a fost şi va rămâne cea mai copleşitoare mărturie despre forma inegalabilă pe care o poate atinge geniul creator românesc , atunci când se alimentează din adâncimile fertile şi insondabile ale unui fond autentic. » (Ştefan Augustin-Doinaş)</div><div> De la “poet naţional” la “poet naţionalist” pasul e uşor de făcut, pentru cine vrea cu tot dinadinsul să-l facă. Dacă însă sintagma “poet naţional” e doar discutabilă (ce înseamnă, în fond, poet “naţional”?), etichetându-l pe Eminescu drept naţionalist, fără nuanţările de rigoare, riscăm să cădem într-o gravă greşeală. Cum într-o la fel de mare greşeală cad naţionaliştii care, de cealaltă parte a baricadei, exaltă “rromânismul” lui Eminescu. Pasul de care vorbeam a fost făcut cu mult înainte ca Eminescu să fi devenit obiect de cult pentru românime; de fapt, imediat după ce un obscur gazetar, contemporan cu Eminescu, l-a numit “poet naţional”. Explicaţia nu este deloc la îndemână, aşa cum ar părea poate la prima vedere: puţini mai ştiu că în secolul XIX, ca de altfel şi în prima jumătate a secolul XX, “naţionalism” era sinonim cu “patriotism”, însemnând pur şi simplu o atitudine de susţinere a ideii naţionale (să nu uităm cât de fragil şi ameninţat era statul român, constituit de-abia în a doua jumătate a secolului XIX). Odată confuzia clarificată, naţionalismul lui Eminescu trebuie privit sub o cu totul altă lumină, neavând aproape nimic în comun cu ceea ce numim azi naţionalism – exaltarea naţionalităţii proprii (privită ca valoare în sine), în dauna altor etnii. Pe de altă parte, cei care-l acuză pe Eminescu de şovinism invocă îndeobşte poezii precum Doina, unde sunt incriminate ura faţă de străini, imprecaţia xenofobă, intoleranţa rasială. Nu este nicidecum un paradox că naţionaliştii contemporani citează la rândul lor aceeaşi Doină eminesciană pentru a-şi legitima atitudinea. Numai că şi unii, şi alţii greşesc; ei nu ţin cont de faptul că Doina nu se referă la întregul spaţiu românesc şi nici nu are o valabilitate generală în timp, fiind cu totul contextualizată în timp şi spaţiu – mai exact, ea incriminează un anumit context politic specific secolului XIX românesc din spaţiul moldavo-bucovinean: stăpânirea rusească (”De la Nistru pân’ la Tisa/(…), Din Hotin şi pân’ la Mare/Vin Muscalii de-a călare”). Extinderea semnificaţiei Doinei la întreg spaţiul carpato-dunărean este o operaţiune tendenţioasă, care nu are nimic de-a face cu intenţiile lui Eminescu. Mai mult, Doina nici nu pare o creaţie eminesciană, fiind mai mult ca sigur că e o poezie populară din zona Bucovinei, cosmetizată eventual de poet. Urmează să vedem cum a fost folosit “naţionalismul” eminescian, deturnându-se politic opera sa în scopuri care nu aveau nici o legătură cu intenţiile sale reale. Trebuie spus din capul locului că cine nu cunoaşte istoria politică a României celei de-a doua jumătăţi a secolului XIX nu are cum să evalueze corect “naţionalismul” lui Eminescu. El va vedea ideile politice ale lui Eminescu doar prin ochelarii diferitelor forţe politice care de-a lungul timpului l-au folosit pe poet drept scut ideologic. Fundamentul acuzaţiilor de naţionalism la adresa lui Eminescu se află aşadar nu atât în concepţiile sale, cât în grila prin care a fost citit de urmaşi. Felul în care naţionaliştii români l-au exploatat pe Eminescu nu diferă cu mult de folosirea ideilor lui Nietzsche pentru justificarea nazismului. Primul a profitat naţionalismul semănătorist, căruia autohtonismul şi tradiţionalismul cert al concepţiei eminesciene îi venea ca o mănuşă. Nicolae Iorga a mers chiar mai departe, invocând în jurnalistica poetului “ideia unei naţii curate ca rasă” (Istoria presei româneşti, p. 136). De aici la folosirea lui Eminescu de către Nae Ionescu şi legionari drept simbol al naţionalismului extremist, distanţa e aproape nulă. Procedeul e aproape identic la comunişti – dar în sens invers, punându-se accentul pe latura “progresistă” a românismului lui Eminescu, căci “internaţionalismul” proletar nu admitea accentele xenofobe (alogenii pe care-i acuza Eminescu deveniseră, între timp, fraţi de seceră şi ciocan cu comuniştii români); se exaltă în schimb patriotismul de sorginte istorică al lui Eminescu (”Eu? îmi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul…”), motiv de mândrie naţională solipsistă, sau atitudinea antiburgheză, comunistă avant la lettre (”Zdrobiţi orânduirea cea crudă şi nedreaptă…”). La Eminescu nu găsim însă nimic din toate acestea. Naţionalismul său nu e funciar, ci contextual, folosit aproape exclusiv ca armă împotriva liberalismului, pe care poetul-ziarist îl combate machiavelic, urmărind cu obstinaţie scopul său – apărarea valorilor conservatorismului. Nu găsim în întreaga sa operă nici măcar o singură dovadă că Eminescu ar fi urât structural străinii. În schimb, există nenumărate dovezi că foloseşte argumente naţionaliste prea puţin ortodoxe pentru a combate liberalismul de import reprezentat în principal de C. A. Rosetti şi ziarul său Românul, precum şi instituţiile liberale ale vremii, pe care le considera, pe urmele lui Maiorescu, “forme fără fond”, suprapuse artificial formelor autohtone tradiţionale. Chiar şi atunci când muza sa este de inspiraţie politică, Eminescu are în vedere tot apărarea valorilor conservatorismului în faţa invenţiilor democratice de tip liberal. Într-un poem mai puţin cunoscut, intitulat Democraţia, în care aparent se ridică împotriva puterii poporului, el critică de fapt modul în care liberalismul dă undă verde manifestărilor plebei, legitimând prin noile instituţii prostul gust şi manifestările de joasă extracţie. De aceea naţionalismul lui Eminescu trebuie văzut ca având valenţe pozitive, de păstrare a valorilor autentice, şi nu ca fiind îndreptat împotriva valorilor Occidentului progresist. E adevărat că poetul spune: “Veacul nostru ni-l umplură saltimbancii şi irozii…”, dar adaugă imediat că e vorba de duşmanii săi politici, liberalii lui Rosetti, pe care-i detestă; aceştia sunt “bulgăroii cu ceafa groasă” şi “grecoteii cu nas subţire”, caracterizări care i-au adus lui Eminescu, pe nedrept, epitetul de naţionalist-şovin. Eminescu nu a atacat niciodată valorile instituţionale europene, ci doar importul lor fără discernământ. Şi cum să le fi combătut, din moment ce le-a gustat şi a beneficiat de ele în cursul şederii sale de la Viena şi Berlin? Mai mult, le-a recunoscut implicit superioritatea, mărturisind într-o scrisoare din 1882: “În opt ani de când m-am întors în România, decepţiune a urmat la decepţiune (…), sunt strivit, nu mă mai regăsesc, nu mă mai recunosc.” E greu de crezut ca decepţia să fi avut altă cauză decât imensa prăpastie constatată între civilizaţia Apusului şi cea românească. Iar dacă mai e nevoie să dovedim că Eminescu n-a fost naţionalist în înţelesul de azi al cuvântului, e suficient să opunem versurilor din juvenila Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie, aceste rânduri din articolul – niciodată citat de naţionalişti – Ca la noi la nimenea: “Proverbul acesta, moştenit din moşi strămoşi, e rezultatul unei dureroase istorii, în cursul căreia poporul nostru, pierzând orice speranţă de îndreptare, ia lucrurile mai mult în bătaie de joc, ca şi când lui Dumnezeu i-ar fi plăcut să drapeze tragedia sorţii noastre cu foarte multe scene comice.” (Timpul, 12 sept. 1878). Cu siguranţă că nici autorul Schimbării la faţă a României nu s-ar fi ruşinat de-o astfel de atitudine atipic… naţionalistă.</div><div><br /></div><div><br /></div><div>Verba volant, scripta manent...</div><div> </div><div> de Thea Brown</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div> Motto: « Eminescu […] a fost şi va rămâne cea mai copleşitoare mărturie despre forma inegalabilă pe care o poate atinge geniul creator românesc , atunci când se alimentează din adâncimile fertile şi insondabile ale unui fond autentic. » (Ştefan Augustin-Doinaş)</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div> </div><div> Inima cere iubire, glas, iar sentimetele cer ascultare, exteriorizare, determinându-l pe om să fie liric.Viaţa l-a determinat pe Eminescu să creeze, să se afirme, ca mai târziu să rămână o stea arzândă pe cer...(« Icoana stelei ce-a murit/Încet pe cer se suie/Era pe când nu s-a zărit/Acum o vedem si nu e »)</div><div> În valorificarea creatoare a folclorului naţional, Eminescu se ridică pe cele mai înalte culmi, purtat de o efervescenţă lirică fără asemănare, începând cu "Făt-Frumos din lacrimă" şi ajungând la "Revedere" şi mai apoi la impresionanta poveste de dragoste din "Călin (file din poveste)" şi "Luceafărul". Mihai Eminescu a fost şi va fi cel mai mare poet pe care l-a ivit pământul românesc, fiind supranumit şi « Luceafărul poeziei româneşti ».A fost un om de o inteligenţă inegalabilă, reuşind să atingă punctul extrem, necunoscut al creaţiei româneşti.În drumul său spre cunoaşterea artei a întâmpinat multe urcuşuri şi coborâşuri dintre care amintim boala sa necruţătoare, care a răpit cea mai de preţ valoare a pământului românesc: “Astfel se stinse în al optulea lustru de viaţă cel mai mare poet, pe care l-a ivit şi-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc. Ape vor seca în albie şi peste lacul îngropării sale va răsării pădure sau cetate , şi câte o stea va veşteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-şi strângă toate sevele şi să le ridice în ţeava subţire a altui crin de tăria parfumurilor sale”(G.Călinescu). </div><div> Anul 1886 reprezintă primii paşi în cariera magică a lui Eminescu.Acesta debutează cu poezia “La mormântul lui Aron Pumnul” semnată M.Eminoviciu, poezie influenţată de moartea profesorului de limba română, Aron Pumnul.După câteva luni de la debut Eminescu se afirmă cu poezia “De-aş avea” publicată în revista “Familia”, în care mai târziu apar alte cinci poezii. </div><div> Copilăria, în cazul lui Eminescu, a fost primul pas spre artă şi poezie, locurile pe unde obişnuia să-şi descopere vârsta reprezentând adevărate puncte de inspiraţie pentru el.Părinţii i-au oferit libertatea de mişcarea, de a cunoaşte oameni şi de a se familiariza cu natura, aceste trăiri fiind evocate profund şi melancolic în opere precum “Fiind băiet...” ,”O, ramai” ş.a.În operele care evocă copilăria, Eminescu creează o atmosferă onirică graţie naturii, astfel obţinând imagini vizuale expresive şi neaşteptate care plasează copilăria pe trepte măreţe, nebănuite de cititor(“Fiind băiet păduri cutreieram/Şi mă culcam adesea lângă izvor[...]Şi un miros adormitor/Astfel ades eu nopţi întregi am mas/Blând îngânat de-al valurilor glas/Răsare luna,-mi bate drept în faţă/Un rai din basme văd printre pleoape/Pe câmpi un văl de argintie ceaţă/Sclipiri pe cer, văpaie preste ape/Un bucium cântă tainic cu dulceaţă/Sunând din ce în ce tot mai aproape...”). </div><div> Elementele plaiului românesc, natura, codrul şi tradiţia sunt esenţiale în operă eminesciană, ele alimentând necesitatea de poezie a poetului. Iubirea care se contopeşte cu dorul de patrie şi de locurile în care obişnuia să copilărească oferă intensitate poeziei şi emoţionează cititorul.Poetul înzestrează codrul cu puteri supraomeneşti, astfel el devine paznicul iubirii, apărând-o cu scutul “de crengi plecate”.În timp cele două devin inseparabile, dobândind puterea de-a uni suflete rătăcitoare("Atât de intim sunt întreţesute iubirea şi natură-în poezia lui Eminescu, încât ele ajung să se contopească" -Tudor Vianu).Niciodată în poezia eminesciană nu apare natura ca tema autonomă, Eminescu nu realizează pasteluri sau tablouri de natură în sine, descriptive, statice, inerte, ci corelează tema naturii, filtrând-o prin propria subiectivitate, cu toate marile teme filozofice şi lirice deopotrivă: cosmicul, timpul, rădăcinile arhaice ale fiinţei naţionale, istoria naţională, dar mai ales, cu cei doi poli ai eului romantic: eros şi thanatos( viaţă şi moarte).În mod inedit, Eminescu oferă câteva esenţe, care abundă în imaginaţie, dar şi romantism, copacilor săi iubiţi, elemente de inspiraţie în poezia sa . Teiul sugerează mireasma estivă, bradul e un copac boreal, plopul este elastic şi orăşenesc, dând amintirilor o mişcare lentă, arinul păduratic sălbăticeşte descrierea, stejarul măreşte prin marea lui coroană câmpul de alunecare al lunei, fagul ne duce la codrul de o singură esenţă, salcia e copacul lacustru,iar nucul, cireşul, mărul sunt pomi de livezi, simboluri ale lăcomiei copilăreşti, mesteacănul indică altitudinea, paltinul prevesteşte regiunea carpatină, liliacul simbolizează în sfârşit fragranţă primăverii şi idila juvenilă după cum afirma G.Călinescu(“A noastre inimi îşi jurau/Credinţă pe toţi vecii/Când pe cărări se scuturau/De floare liliecii”). </div><div> La Eminescu, romantismul şi sentimentul naturii sunt mai mult decât ne-am imagina noi, cititorii...Nevoia de aproape, de iubire şi spaimă de a nu rămâne singur generează legătura strânsă cu natura şi hiperbolizarea ei, acestea fiind câteva elemente autentice operei eminesciene evidenţiate în opere precum: “La mijloc de codru...”,”Ce te legeni?...”, “Somnoroase pasarele”, “Floare Albastra”, ”Iar când voi fi pamant”, “Lacul”,”Sarmanul Dionis” etc.În poeziile romantice peisajul nocturn, selenar este un simbol al inconştientului, al cufundării în imaginar, în vis, fantezie, regimul selenar fiind un regim al oniricului,iar nocturnul şi selenarul constituind emblema poeziei romantice.Cuvintele cunosc de-a lungul timpului o schimbare care constă în trecerea de la arhaisme, regionalisme şi diminutive la sintagme inedite născocite de poet: “dureros de dulce”,”farmec dureros”(oximorom) şi la folosirea metaforelor şi a imaginilor artistice foarte expresive. </div><div> Prin operă sa, Eminescu a reuşit să ne îmbrăţişeze cu adieri de vânt blânde sau violente, purtându-ne prin codrii “fara ploi, fără vânt, cu crengile la pamant” şi să ne demonstreze că avem doar o viaţă de care trebuie să ne bucurăm, deoarece “numai omu-i trecător...”, dar în acelaşi timp să ne înveţe că slovă trebuie să ne fie dulce pentru a câştiga respectul oamenilor ca Făt-Frumos.Am învăţat că natura poate fi creată dintr-o “barba de iarba” ca a Sărmanului Dionis, ca apoi să descoperim puterea magică a lunii, care împleteşte noaptea cu armonie în “Somnoroase pasarele”(“...Peste-a nopţii feerie/Se ridică madra lună/Totu-i vis şi armonie/Noapte buna”). </div><div> Eminescu “a fost şi va rămâne cea mai copleşitoare mărturie despre forma inegalabilă pe care o poate atinge geniul creator românesc...” deoarece prin creaţie sa, el a zugrăvit în mintea omului o viziune nouă asupra naturii, tranformand-o dintr-un spaţiu banal pentru om într-un abis plin de mister în care te pierzi atunci când simţi iubirea.El reuşeşte să învingă ireversibilitatea timpului graţie poeziei, lăsând în inimile oamenilor “dorul*” alături de numeroase volume ireproşabile. </div><div> </div><div> </div><div> * Dorul de Eminescu înseamnă dorul de eternitate, de creaţie, de eul tău care s-a pierdut în lupta cu sentimentele profunde, copleşitoare... </div><div> </div><div>OPERA LUI MIHAI EMINESCU</div><div>Pseudonim: Teoreticianul</div><div><br /></div><div> Literatura populară reprezintă una dintre laturile principale din activitatea lui Eminescu. Insinuarea temelor, imaginilor şi a unor versuri, chiar înaintează treptat, se accentuează şi ajunge factor de prim ordin în cele din urmă poezii ale maturităţii lui Eminescu. Eminescu nu este decât într-o micã mãsurã un teoritician al artei, deşi opera sa trãdeazã o adâncã meditare a problemelor artistice şi deşi anumite sectoare ale artei au reţinut îndelung atenţia sa.</div><div>Mihai Eminescu apare în literatura europeanã ultimul mare poet romantic, pãstrând în existenţa şi opera sa conturul caracteristic al dramei artiştilor romantici. Nãzuind necontenit spre un plan de viaţã superior etic şi artistic, cãutând cu patos adevãrul şi refuzând consecvent compromisul, Eminescu s-a aflat în permanent conflict cu lumea vremii sale din pricina nonconformismului, a sinceritãţii în faptele de viaţã şi a înãlţimii de gândire.</div><div> ,,Dacia literară”, ,,România literară”, ,,Revista Română” sunt etape de triumf ale poeziei şi prozei literare populare. Contemporanii lui Eminescu au mers pe urme trase de înaintaşi, însă el, încă din copilărie, cunoştea din familie şi din mediul ţărănesc spiritualitatea populară. În ,, Un roman”, poezie de prin 1873-1874, cu o ultimă versiune din 1877, aminteşte că de la mama sa ştia poveşti şi credinţe din popor:</div><div>,,Mama-i ştia atâtea poveşti pe câte fuse</div><div>Torsese în viaţă….. deci ea l-a învăţat</div><div>Să tâlcuiască semne şi-a păsărilor spuse</div><div>Şi murmura cuminte a râului curat.”</div><div> În încercarea de roman ,,Geniu pustiu” (1868-1869), evocă şi un cadru rustic, în care eroul, Toma Nour, căruia poetul îi atribuie înclinări şi sentimente proprii, se lasă vrăjit de poveşti bătrâne şi de cântece din popor. De prin 1873 este mărturia:</div><div>,, Şi în ochi mi-ncremeniră</div><div>Multe icoane şi poveşti,</div><div>Precum iarna se încheagă</div><div>Flori de gheaţă pe fereşti.”</div><div> Poetul a ajuns să trăiască lumea imaginară cu iluziile şi farmecele ei. Mihai Eminescu este în literatura română creator al unei opere ce străbate timpul, trăind într-o perpetuă actualitate. Semnificaţia lui a dobândit în conştiinţa poporului nostru caracterul unui mit. Poetul “nepereche”, cum avea să-l numească G.Călinescu, reprezintă în literatura noastră un dublu reper de valoare luată în absolut, înscriindu-se în contextul literaturii unversale, alături de Dante, Hugo, Goethe, cum aprecia T.Vianu şi de specific naţional, drept ipostază unică a sufletului românesc în concertul poetic al lumii.</div><div> Opera lui Eminescu este variată, complexă, printre speciile lirice cultivate de poet situându-se : idila(Dorinţa, Lacul, Sara pe deal), egloga(Floare albastră), satira(Junii corupţi, Scrisorile, Criticilor mei), epistola(Scrisorile), elegia(Revedere, Mai am un singur dor), glosa(Glossă), poemul(Călin file din poveste, Luceafărul, Memento mori), doina(Ce te legeni..., Doina).</div><div> Eminescu a adus prin opera sa o limbă nouă şi mereu proaspătă. Extraordinar este faptul că el nu a trebuit să se lupte pentru a stăpâni graiul românesc, căci acesta i-a fost mereu la-ndemână, ajutându-l chiar în realizarea de imagini artistice deosebite. Secretul întregului său farmec constă în substratul autohton al culturii eminesciene.</div><div> Poetul se defineşte singur: “Aspru, rece, suna cântul cel etern neisprăvit” - lăsând astfel loc pentru alte contribuţii atât de necesare spiritualităţii noastre naţionale, în sincronizarea cu universalitatea. Universul motivelor eminesciene este alcătuit din: timp şi spaţiu naţional, pădurea, marea, doina, visul, melancolia. Legatura operei eminesciene cu devenirea noastră istorică nu poate fi contestată, Eminescu fiind “modelul absolut spre care tind fără excepţie reprezentanţii literaturii româneşti.”</div><div> O dată deosebită în cunoaşterea culegerilor populare şi în general a operei poetice este anul 1902, când Titu Maiorescu a predat Academiei Române manuscrisele lui Eminescu. De atunci, opera poetului a început să fie cunscută în multipla ei varietate şi să fie cercetată metodic în izvoarele ei şi în succesiunea versiunilor spre forme tot mai definitive. În anul 1905, Ion Scurtu, scoate la iveală din manuscrise părerile lui Eminescu despre valoarea ca limbă şi conţinut a producţiilor populare.</div><div> În articolul ,, Materialuri etnologice” din ,,Timpul”, opt aprilie 1882, Eminescu mărturiseşte că a cunoscut toate provinciile româneşti. Astfel , ne explicăm şi varietatea după regiuni a materialului cuprins în manuscrise. A fost şi în Banat, înainte de memorabilele colindări în regiunile de peste munţi, însoţind trupe de teatru.</div><div> La începutul lunii octombrie 1869, poetul este la Viena, unde se înscrie ca student extraordinar la ,, Facultatea de Filozofie”. Acum îşi câştigă şi prietenie statornică a lui Slavici, de la care, se spune, ar fi auzit şi povestea basmului ,,Făt-Frumos din lacrimă”, pe care avea să-l transpună în scânteietoarea proză literară, demnă să apară în ,,Convorbiri literare”, din 1870. În acest timp Eminescu scrie că viaţa unui neam sub diferitele ei manifestări ca basme, obiceiuri, exprimă sensibil, o idee care se află în adânc. Poezia este numai haina care învăluie o idee, adică un suflet care-şi determină corpul său în mod necesar şi înseşi imaginile sensibile în care este închisă ideea sunt determinate de ceea ce un neam are specific în viaţă, au o ,,naţionalitate”, care prin ele se răsfrânge asupra poeziei create.</div><div> În anul 1874, într-o scrisoare către Veronica Micle, Eminescu arată preocupările lui literare: ,, Cronicile şi cânticele populare formează, în clipa de faţă, un material din care culeg fondul inspiraţiunilor”.</div><div> Pe Eminescu îl impresionează plăcut naturalul şi simplitatea vieţii aşa cum reies din producţiile populare. Trece cu vederea peste imperfecţiuni şi nu le preferă versificări bune dar cu pecetea artificialului: ,,Şi să sperăm că tot se vor mai găsi suflete, care să nu fie jignite de rima neîndemânatică asu de simplitatea unui cuvânt vechi, ci vor prefera a se adăpa mai bine la izvorul curat ca lacrima şi mai preţios ca aurul al poeziei noastre populare, decât să bea din izvorul de apă de zahăr cu portocale.”</div><div> Talentul lui Eminescu se exercită şi în lucrări de mai mică însemnătate, în care e vădit că, în ce priveşte versul şi motivul dezvoltat, avea model literatura populară. În poezia ,, Codrule, Măria-ta” se află cuprinsă însăşi sensibilitatea lui Eminescu, dragostea de natură, de codru în special, şi o dulce melancolie. Toate compoziţiile pleacă de la un fond comun şi s-au diferenţiat pe parcurs doar în parte, fără a fi duse la desăvârşire. Elementul caracteristic al ursitoarelor care menesc noului născut, pleacă din fondul comun al basmului ,, Frumoasa fără corp”. În valorificarea creatoare a folclorului naţional, Eminescu se ridică, din nou, pe cele mai înalte trepte de vrajă, purtat de o efervescenţa lirică fără asemănare, începând cu “Făt-Frumos din lacrimă” şi ajungând la “Revedere” şi mai apoi la neasemuita poveste de dragoste din “Călin (file din poveste)” şi “Luceafarul”.</div><div> Incursiunile filozofice ale lui Eminescu susţin coordonatele complexităţii poeziei sale. Abordând atâtea probleme fundamentale ce ţin de viaţă şi moarte, natură şi iubire, geneza şi sfârşitul lumii, sau civilizaţii, poetul subliniază zbaterile şi nefericirile omului de geniu, într-o societate total străină de el.</div><div> Ajungem astfel la concluzia că Eminescu, în străduinţa lui de a se ridica tot mai sus pe culmile artei, s-a adresat tot mai statornic vieţii spirituale a poporului, pe care a căutat s-o cunoască îndeosebi în literatura populară. A reuşit să fie original şi totuşi a rămas cel mai legat de limba ,, veche şi înţeleaptă”. Adevărat creator care se diferenţiază prin geniu, el rămâne întru totul al poporului din care s-a născut.</div><div> ,, Eminescu [………..] a fost şi va rămâne cea mai copleşitoare mărturie despre forma inegalabilă pe care o poate atinge geniul creator românesc, atunci când se alimentează din adâncimile fertile şi insondabile ale unui fond autentic”.</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>Bibliografie</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>“Editura Dacia – Criticã şi istorie literarã,Cluj 1983”</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>“Editura Tineretului – Poezia lui Eminescu, Bucureşti1969”</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>“Editura Eminescu – Eminescu – culturã şi creaţie, Bucureşti 1976” </div><div><br /></div>Rappy SVhttp://www.blogger.com/profile/01501453825456140832noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6549740183002296243.post-67013274593952790092010-01-03T05:28:00.000-08:002010-01-03T05:29:11.419-08:00Proze<div>Moto: „Vechiul cântec mai străbate cum în nopţi izvorul sare”</div><div><br /></div><div><br /></div><div>Făt - Frumos</div><div><br /></div><div><br /></div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>A fost odată ca niciodată atunci când în zorii zilei soarele şi şi luna dansau, se jucau, povesteau, organizau baluri la care erau invitate toate steluţele mai luminoase, a fost un tînăr care, într-o bună zi, a început să sape în grădina sa în căutare de apă. </div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Săpase vreun metru, doi şi, spre mirarea lui, găsi un lacăt vechi şi ruginit ce avea o cheie într-însul. Omul a luat lacătul şi a răsucit cheia. În acel moment, lacătul a început să frigă, iar tînărul, speriat, a aruncat obiectul găsit. Cheia sări din lacăt şi se rupse. În acest timp, din gaura dezgolită ieşea un fum verde-roşiatic. Tînărul rămase ca împietrit pentru câteva momente. Când îşi reveni, luă sapa şi şopti aproape neauzit.</div><div>Cine eşti? Să ştii că nu-mi este teamă de tine.</div><div>Prin fumul ce se risipea se desluşea un om cu barbă, cu nişte ochi patrunzători şi cu nişte braţe vânjoase ca labele unui tigru. Spiritul abia apărut îi porunci omului să i se închine, dar el răspunse printr-o negaţie şi din păcate acesta îi fu ultimul cuvânt rostit în viaţa lui. </div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Spiritul întinse mâna şi din ea ieşiră doi şerpi care îl muşcară de braţ şi de gât.</div><div>Cel rănit căzu fără vlagă. Din pământ începu să iasă apa care îl acoperi în scurt timp pe săpătorul nostru. Din grădina cea orânduită curgea acum un un izvor limpede ca lacrima. Săpătorul fu luat de apă, iar biruitorul său se ridică de pe pământ şi zise:</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>- Treziţi-vă, camarazi!</div><div>Din pământul uscat ieşi o armată de oameni cu suliţe, săgeţi şi spade în care se reflecta lumina soarelui. </div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>- Vom cuceri tot ţinutul Archielen!</div><div>Apoi dispăru împreună cu prietenii săi.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>„Pe vremea aceea, Domnul umbla încă pe pământ . Într-o zi se vedeau doi oameni călătorind prin pustiu. Hainele şi faţa unuia strălucea ca alba lumină a soarelui; celălalt, mai umilit, nu părea decît umbra celui luminat. Era Domnul şi sfântul Petrea. Picioarele lor înfierbântate de nisipul pustiului călcară atuncea în răcoarele şi limpedele pîrîu ce curgea din izvor. Prin cursul apei cu gleznele lor sfâşiau valurile până la umbritul lor izvor. Acolo Domnul bău din apă şi-şi spălă faţa sa cea sfântă şi luminată şi mîinile sale făcătoare de minuni. Apoi şezură amândoi în umbră, Domnul cugetând la tatăl său din cer, şi sfântul Petrea ascultând pe cugete doina izvorului plângător. Când se sculară spre a merge mai departe, zise sfântul Petrea:”Doamne fă ca acest izvor să fie ce-a fost mai înainte.” „Amin” zise Domnul ridicând mâna sa cea sfântă. Ca prin farmec pieri izvorul şi copacii dispărură, iar în locul apei apăru grădina ornamentată a omului. Pe pământul uscat, corpul decedatului răsare ca prin minune.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Sfântul Petrea rămase împietrit ca un crucifix, spre deosebire de Domnul care îşi păstra aceeaşi poziţie fără să i se mişte vreun muşchi de pe faţa albă şi încântătoare.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>- Doamne, te rog, adu-l la viaţă pe acest nevinovat. Este adevărat că el l-a renăscut pe Honorius, dar nu avrut şi nu a ştiut...</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Domnul nu îl lăsă pe sfânt să-şi termine fraza că dorinţa i se şi împlini. Corpul, fără suflet se ridică de la pământ şi o rază venind din cer îl învălui cu totul. Din omul slab şi urât ieşi un tânăr cu părul galben ca soarele, cu ochii albaştri ca marea, ridurile i se duseră, iar corpul parca fusese reînoit. Mâinile şi picioarele slabe şi fără vlagă deveniră pline de putere. Pielea îi era gălbuie, iar dacă te uitai atent, vedeai că era făcută din solzi de dragon, ca o cămaşă de zale. Prin bunătatea sa, Domnul îl îmbrăcă pe tânăr cu nişte haine frumoase de prinţ care străluceau în bătaia falnică a mândrului soare. </div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Sfântul Petrea începu să se lumineze la faţă. Tânărul renăscut se închină împăratului ceresc.</div><div>Doamne, îţi mulţumesc.</div><div>Tu, voinicule, vei apăra pe cei nevinovaţi de Honorius</div><div>Te vei numi Făt- Frumos. Acum, împreunează-ţi mâinile şi apoi desparte-le.</div><div>Cavalerul făcu întocmai şi, spre uimirea sa, în mâna dreaptă îi apăru o sabie cu o teacă foarte frumoasă. Apoi din văzduhul senin apăru un car alb ca neaua ce coborî lângă Făt- Frumos. </div><div>Vă mulţumesc, spuse voinicul.</div><div>Să faci cum ţi-am spus! grăiră sfinţii şi se ridicară la cer.</div><div>Cavalerul nostru rămase singur cu calul lui.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>- Tu, calule, te vei numi Albus, iar tu, sabie, Balmung.</div><div>Se sui pe Albus şi porni spre neştiut. Pe drumul lui întâlni un un moş trântit care zăcea într-o baltă de sânge, aproape fără suflare. Voinicul se apropie şi...</div><div>Bătrânul se întoarse, se ridică şi spuse:</div><div>Bravo, Făt- Frumos! Sunt eu, sfântul Petrea.</div><div>Buzele voinicului schiţară un zâmbet.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>- Văd că eşti milostiv; atunci te vei duce pe tărâmul Archilien.Vei descoperi tu ce este acolo.</div><div>Pământul se crăpă în două iar la mijloc se afla o scară ce părea că ar coborî spre centrul pământului.</div><div>Mulţumesc!</div><div>Bun băiatul acesta! îşi spuse ca pentru sine Sfântul Petrea.</div><div>P e măsură ce Făt Frumos cobora, în loc să se întunece, se lumina. Atunci când Făt Frumos ajunse la capătul scării, lumina îi învăluia tot chipul, aşa că îşi închise ochii albaştri.</div><div>După ce lumina se mai potoli din scânteiere Făt- Frumos deschise ochii şi văzu un tărâm miraculos. De colo colo se plimbau nişte oameni mai mici de statură decât el. Aveau urechile alungite puţin în sus. Toţi i se păreau voinicului a purta o îmbrăcăminte mai ciudată. Flăcăul nostru descălecă şi cercetă cu atenţie tărâmul pe care se afla. O fiinţă îi întrerupse gândurile sale. </div><div>Opreşte-te! spuse cu ironie, cine eşti?</div><div>Făt- Frumos răspunse el cu sânge rece.</div><div>Fiinţa scoase uşor sabia şi încercă să-i curme zilele flăcăului, numai că el îi prinse încheietura mâinii ce ţinea sabia şi o strânse cu putere. Cu o oarecare nonşalanţă, atacatul îi luă arma inamicului prins, apoi îl trânti la pământ şi îi ridică sabia deasupra capului. </div><div>Cine eşti tu? întrebă Făt- Frumos cu o voce tunătoare.</div><div>Un gnom.</div><div>Cum te cheamă?</div><div>Alexandre.</div><div>De ce m-ai atacat?</div><div>Credeam că eşti un soldat de-al lui Honorius.</div><div>Îl cunoşti?</div><div>Normal. El este un mare inamic al gnomilor şi al dragonilor.</div><div>Are mulţi aliaţi?</div><div>Are în stăpânire aproape tot tărâmul Archilien, spuse Alexandre care era călcat pe nervi.</div><div>De ce nu aţi încercat să-l învingeţi?</div><div>Am încercat de multe ori, dar castelul lui este impenetrabil. Soldaţii trag cu o ploaie de săgeţi ucigătoare.</div><div>Nu aţi vrea să mai încercaţi? </div><div>Cei mai mulţi nu mai acceptă asta.</div><div>De unde aş putea să adun o armată ca să lupt cu Honorius? Nu pot de unul singur.</div><div>De asta chiar că nu am habar. Dar vino. Cred că bătrânul Saxo ştie.</div><div>Cei doi încălecară şi porniră prin oraş. Toţi gnomii se holbau la Albus şi la Făt- Frumos. După ce au parcurs drumul, cei doi călăreţi opriră în faţa unui han pe care scria mare Husogottum. </div><div>Ce înseamnă Husogottum?</div><div>Acesta este numele hanului.</div><div>Ahaaaaa.</div><div>Prietenii intrară şi dădură cu ochii de hangiul care stătea aşteptând clienţi. </div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>- Clox, zise Alexandre.</div><div>Hangiul luă o sticlă de vin roşu şi o dădu lui Făt -Frumos. </div><div>Pe acolo! zise hangiul care arăta spre stânga.</div><div>Făt- Frumos îl urmă pe Alexandre şi dadu cu ochii de o spărtură în perete. Cei doi intrară prin spărtură şi văzură o sală plină de gnomi. Prietenul gnom tot nu vorbea şi înainta cu paşi repezi. După câteva minute, colindătorul se aşeză la o masă la care stătea un gnom foarte foarte bătrân. Făt- Frumos făcu acelaşi lucru. </div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>- Tu eşti cel ce îl va învinge pe Honorius!</div><div>Când această frază luă sfârşit, cei din spatele bătrânului se ridicară imediat şi se îndreptară spre ieşire. </div><div>După ei !–zise Alexandre – sunt gărzile lui Honorius.</div><div>Mă duc eu, tu strânge o armată, zise voinicul.</div><div>Bine.</div><div>Făt- Frumos încălecă şi luă urma gărzilor. Nu trecu mult timp şi îi văzu pe cei şapte oameni care se băteau cu un uriaş dragon. </div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>- Haide, Albus, mai repede.</div><div>Din păcate, când acesta ajunse la faţa locului, dragonul era grav rănit. În faţa flăcăului se vedea o poartă pe care gărzile încercau să o deschidă. </div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>- Staţi pe loc! strigă Făt Frumos</div><div>Trei oameni se avântară încercând să-l oprească. Calul le dădu câte două copite, iar voinicul îi străpungea cu spada. Făt-Frumos descălecă şi se îndreptă spre ceilalţi, dar, ca prin minune, din pământ au ieşit alţi o sută de soldaţi. Pe aceştia nu îi bătu el, ci o ploaie mortală de săgeţi. </div><div>Făt -Frumos se uită în urmă şi văzu o armată în frunte cu Alexandre. După ce armata se strânse în faţa porţii, ea se deschise şi se ivi un dragon. </div><div>Vă mulţumim! Cu ce vă putem răsplăti?</div><div>Noi toţi vrem să-l învingem pe Honorius. Avem nevoie de dragoni pentru a ne duce planul la îndeplinire.</div><div>Vă susţinem cu totul. Cinci sute de soldo-dragoni să se pregătească.</div><div>Mulţumim!</div><div>Făt- Frumos, fiica regelui gnom a fost răpită spuse Alexandre.</div><div>Uite, sunt gata dragonii!</div><div>Această mică oştire a parcurs drumul obositor în două zile. Când ajunseîn faţa castelului, viteazul le zise: </div><div>Să luptaţi cu mândrie!</div><div>Toţi ostaşii înaintau. Gardienii de pe creneluri dădură alarma. Acum adevărata luptă începuse. Armata lui Făt- Frumos făcu prima mişcare bună şi aceea că sparseră poarta castelului.</div><div>Gărzile năvăliseră peste gnom, iar Alexandre şi Făt- Frumos erau în frunte şi doborau tot ce le stătea în cale. Dar numai Făt- Frumos pătrunse în castel şi se duse ţintă la celule. Acolo găsi o fată gnom care era atât de frumoasă încât flăcăului îi căzu cu drag pe dată. O eliberă şi ea ţipă. Făt- Frumos se întoarse fulgerător şi pară cu sabia halebarda lui Honorius. Voinicul şficui sabia şi-i tăie halebarda inamicului. Honorius sări şi în mână îi apăru un pumnal. Făt- Frumos ridică sabia iar Honorius intră în ea. Apoi se transformă în fum şi dispăru. Prinţesa se aruncă în braţele lui Făt- Frumos şi-i mulţumi. Archilien era liber. </div><div> Dupa câteva luni, Făt- Frumos şi prinţesa se căsătoriră. </div><div>Alexandre deveni amiral, iar Făt- Frumos rege.</div><div><br /></div><div><br /></div><div> Moto: „Vechiul cântec mai străbate cum în nopţi izvorul sare”</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>John cel puternic</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div> A fost odată ca niciodată un împărat în vârstă care a purtat multe războaie şi tot stâtea victorii. Acum nu mai putea merge în război, era prea bătrân. Şi avea nişte războnici atât de proşti, încât nu ştiau nici măcar să mânuiască arcul.Împăratul nu avea soţie.</div><div> În acelaşi timp cu el, trăiau doi oameni vârsnici care nu aveau nici ei copii. Într-o zi s-au dus în pădure unde exista un râuşor. Lângă el au zărit un copil atât de mic, încât nu putea să meargă. Avea păr galben ca de aur,ochi albaştri ca cerul. În apă era o sabie şi o tolbă cu săgeţi ascuţite şi un arc. Cei doi au luat copilul. Din apă au ieşit doi ochi negri de balaur care vroiau să-l prindă pe copil. M-ai întâi s-a uitat la bătrâni, apoi la copil. A ieşit din apă şi a vrut să-l prindă pe micuţ. Dar acesta a luat sabia şi i-a tăiat coada balaurului care a fugit. Bătrânii au rămas înlemniţi, s-au întrebat:Cum se putea un copil atât de mic să taie coada unui balaur?</div><div>L-au luat pe copil,l-au numit John şi l-au crescut până ce moartea le-a venit. Cei doi nu i-au dat armele decât înainte de a muri. </div><div> Curând, flăcăul ajunse un luptător desăvârşit. A pornit pe un drum anevoios ca să ajungă un mare cavaler. În drumul lui a întâlnit un spiriduş cu fes roşu cu robă verde şi zbârcit la faţă care era blocat într-un tufiş.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>- Ajută-mă! Te rog! Scote-mă din tufişurile astea blestemate! Sunt prăjite de Prăjitorul cel rău.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>- Ce-ai spus?</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>- Prăjitor.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>- Cum? Ce? Unde?</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>- Prăjitor! Repetă spiriduşul înfuriat de se înroşise tot la faţă.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>- Ahaaa! Vrăjitor! Am înţeles!</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>- Da! Da! Prăjitorul cel rău.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Feciorul a dat cu sabia de aur şi tufişurile fermecate au dispărut ca prin minune.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Dintr-o dată, în locul tufişurilor agaţătoare apăru un vrăjitor.</div><div>Aaaaaaaaa! A strigat vrăjitorul.</div><div>Nu sabia de aur făurită de Nork.</div><div>Vrăjitorul dispăru, iar pe jos nu rămase decât roba acestuia.</div><div>Spiriduşul îi sări în braţe flăcăului şi îi spuse:</div><div>Mulţumesc! Cine eşti tu!</div><div>Joooh...</div><div>Da! Am înţeles! Mă cheamă Nork!</div><div>Tu eşti Nork? Pe mine mă cheamă John.</div><div>Parcă ai zis Joh?</div><div>Da dar nu m-ai lăsat sa termin.</div><div>Bine. Pot merge cu tine?</div><div>Da, haide!</div><div>Dar! Te rog mai întâi vreau să te răsplătesc. Vom merge în pădurea Stejarului.</div><div>Bine!</div><div>Au bătut un drum lung până ce au găsit două drumuri.Unul în stânga, altul în dreapta. </div><div>Hai în stânga! zise spiriduşul.</div><div>Dar spre castelul împăratului este în dreapta!</div><div>În stânga este pădurea Stejarului.</div><div>Bineeee, hai.</div><div>Ei au mers pe o potecă îngustă cu tufişuri de trandafiri atât pe stânga cât şi pe dreapta. Când ajunseră acolo erau stejari falnici şi puternici şi în mijloc un pârâiaş dubios </div><div>pentru că era rotund,dar şi cristalin.</div><div>- Dă-mi sabia ta!</div><div>- Dar de unde ştii că am o sabie?</div><div>- Ai chiar şi o tolbă de săgeţi şi un arc.</div><div>- De unde ştii? Întrebă John.</div><div>- Doar eu ţi le-am făcut!</div><div>- Deci asta a vrut să spună vrăjitorul! Nu ?</div><div>- Da, acum dă-mi-o!</div><div>Băiatul îi dădu sabia. Cu ea, spiriduşul a tăiat o bucată din stejar apoi a pus apă peste ea şi nişte iarbă. Bucata s-a transformat într-un scut de aur. I l-a dăruit flăcăului şi au pornit spre castel.</div><div>Au început să obosească. Le trebuiau nişte cai buni. Dar de unde să-i ia? În cale le apăru o zână.</div><div>- Zână bună! spuse cu nestăpânită bucurie spiriduşul.</div><div>- Ce faci, Nork?</div><div>- Bine! Uite, trec pe aici cu prietenul meu John. Vreau să-l duc la împărat. </div><div>- John cel puternic?</div><div>- Da! Da! El!</div><div>Băiatul se uita la zână ca la o fiinţă nemaivăzută. Era mică cu rochia albastră şi foarte frumoasă.</div><div>Avem nevoie de cai buni! spuse Nork.</div><div>O să vă dau eu! Decât dacă vă urcaţi în acest pom şi să-mi aduceţi pasărea de pe creanga aceea.</div><div>O voi face eu! spuse John.</div><div>Era un măr destul de mare. Încercă să se urce, dar nu reuşi. Ce-i dădu lui prin cap? Luă o săgeată, ţinti cu arcul şi trase într-un măr care căzu în capul păsării. Ea leşină şi căzu. John o luă şi o duse la zână. Celor doi le-a dat nişte cai. Spiriduşul i-a pus calului său numele Liddy, iar John i-a pus numele Speedy. Îşi luară la revedere de la zână şi plecară. </div><div>Ajunseră la castel. Acesta era înconjurat de apă. Ca să intri pe poartă trebuia să treci podul ce facea legatura cu uscatul. Deasupra palatului zburau mai mulţi dragoni. Printre dragoni se afla unul fără coadă care îl purta pe spate pe Vrăjitorul cel Rău. În faţa palatului se ivi un Magician Bun. Făcu o vrajă şi din apă ieşi o herghelie de inorogi. Ei se izbeau de dragoni care se transformau în apă. Spiriduşul trecu podul. John privea în sus. Vedea desfăşurându-se o luptă între bine şi rău. Un dragon suflă cu foc şi distruse podul. Ceva se întâmplase cu calul lui John. Se învârtea şi zbiera. Îi crescuseră aripi. Cu el începu să zboare.</div><div>Retragerea! strigă Vrăjitorul cel rău.</div><div>John cu Speedy îi urmăreau pe ei. Ajunseră deasupra unei câmpii verzi şi se lăsară pe pământ. Băiatul scoase sabia şi spuse:</div><div>Predă-te! </div><div> Aruncă scutul şi se transformă într-o cuşcă care îl prinse pe dragon.</div><div> -Niciodată! Am să te transform în stană de piatră. </div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Rosti o incantaţie şi din mână aruncă nişte praf magic. John puse sabia înaintea sa şi vraja ricoşă spre vrăjitor. Îl lovi drept în piept şi acesta se transformă în stană de piatră.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>POC! Dragonul rupse cuşca. Încercă să-l apuce cu ghearele lui ascuţite, dar John nu fu surprins şi cu o mişcare agilă îi tăie dintr-o lovitură ghearele. </div><div>Ai milă! strigă dragonul.</div><div>Am, dar pleacă!</div><div>Dragonul îşi luă zborul şi într-o clipă se făcu nevăzut. Ajuns la palat fu întâmpinat cu laude din partea tuturor, care erau bucuroşi pentru că scăpaseră de dragoni şi de Vrajitorul cel rău, care le pricinuiseră atâtea necazuri.</div><div>Impăratul îl primi ca pe fiul său şi îi lasă în grijă împărăţia. Spiriduşul Nork a devenit mâna dreaptă a lui John şi făuritorul lui de arme. </div><div>A fost un rege bun, cinstit şi biruitor.</div><div><br /></div><div>Luceafărul-de-argint al apei</div><div><br /></div><div> „Şi-i puse mama numele: Făt-Frumos din lacrimă”</div><div><br /></div><div>A fost odată un împărat bătrân care avea un singur fecior. </div><div>Despre vrednicia lui se dusese vestea în lume şi mult se mai minunau oamenii, văzându-l cât era de frumos. Sărmanul împărat, greu se mai descurca cu treburile împărăţiei şi fiindcă împărăteasa murise, îşi puse în gând să-şi aducă o altă împărăteasă. Zis şi făcut; găsi o împărăteasă care la rândul ei avea un fecior, dar era tare leneş şi urât. Curând, împărăteasa prinse pizmă pe feciorul de împărat şi nu ştia cu ce să-l ademenească pe al ei să fie tot aşa. Toată ziua feciorul împăratului trebăluia sau se întrecea în vitejie cu prietenii, în timp ce fratele vitreg, tolănit în iarbă, îi privea căscând alene şi plictisindu-se foarte. Dar nu era ziuliţă lăsată de Dumnezeu ca mama vitregă să nu-l certe. Cu nimic nu-i intra în voie feciorul, iar împăratul era tot mai abătut din pricina aceasta. În vremea asta se zvonea prin împărăţie că o pasăre de argint se scălda în lacul Pădurii de cristal, transformând lacul într-un argint scânteietor de-ţi lua ochii. Împărăteasa haină îi puse gând rău feciorului de împărat. Îl ademeni pe împărat, lăudând cu vorbe mieroase şi prefăcute hărnicia şi curajul fiului vitreg, să-şi trimită feciorul să-i aducă pasărea de argint ce se scălda în Pădurea de cristal. </div><div>Luându-şi rămas bun de la împărat, feciorul porni la drum tare abătut şi îngândurat. Trecu peste nouă mări şi nouă ţări şi tot mai merse până ce în zare păduri scânteietoare se arătau din ce în ce mai îndrăzneţ. Ecouri argintii de păsări zburătoare şi freamătul adâncurilor, îi zvâcneau inima în piept şi, apropiindu-se de copacii uriaşi, pierdu noţiunea timpului şi a spaţiului, uimit de ceea ce vedea în faţa ochilor. Păşi sfiit în strălucirea pădurii şi nu mică îi fu mirarea, când, în feeria din jur, apăru o băbuţă sărăcăcios îmbrăcată ce aduna vreascuri în faţa unei colibe:</div><div>- Ştiam că ai să vii, fătul meu! Vezi, nu vei putea ajunge la izvorul fermecat decât cu calul din tinereţe al tatălui tău!</div><div>Şi zicând acestea, bătrânica scoase de la brâu, dându-i feciorului o bucată veche dintr-un frâu. Suflă peste ea şi-i zise:</div><div>Ia frâul şi aruncă-l peste poarta casei!</div><div>Feciorul făcu precum îi zise baba şi numaidecât în faţa porţii se arătă un cal cum nu se mai văzuse. Avea şaua de aur, cu pietre scumpe la care nici nu puteai privi.</div><div>Sări, voinice în spatele calului! strigă baba.</div><div>Ţine-te bine stăpâne, că avem cale lungă şi vom merge iute! adăugă calul.</div><div>Porniră ca vântul şi ca gândul, copacii se dădeau în lături din calea lor şi nu vedea băiatul decât cer şi pământ, aşa de iute alerga calul tatălui său. Ajunseră într-o grădină ai cărei pomi aveau fructe de aur. Se plecau care mai de care, încercând să-l amăgească pe fecior:</div><div>Ia-mă pe mine, că eu sunt mai tânăr şi dau putere celui care mă vrea!</div><div>Ba, ia-mă pe mine, că cine mă păstrează mult noroc va avea!</div><div>Calul se dădu în lături când văzu că stăpânul se înalţă să ia un fruct.</div><div>Nu rupe, că nu e bine să rupi aceste fructe! zise el sfătos.</div><div>Pentru ce nu e bine? întrebă fiul de împărat.</div><div>Aceste fructe sunt blestemate iar cine le va rupe nu va avea zile bune! Priveşte-le numai, stai în pace însă, nu rupe din ele!<span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span></div><div>Dar ispita nu-l lăsa deloc pe fecior. „Fie ce-o fi!” îşi zise în gând şi rupse o gutuie de aur.</div><div>Alei, stăpâne, n-ai făcut bine! zise calul îngrijorat. Dar acum ce-ai făcut e bun făcut! Încinge-te bine şi fii gata de luptă că o mare primejdie ne-aşteaptă!</div><div>Nu termină bine vorba, că dintr-un vânt uşor se făcu un vifor năprasnic şi nu se mai văzu decât întuneric. Cu o falcă în cer şi cu una în pământ venea Muma Pădurii, supărată foc şi pe unde trecea pădurea vuia, copacii se prefăceau în flăcări.</div><div>Cine a cutezat să-mi rupă fructele de aur şi să-mi calce moşia? Te-ai crezut puternic? Să te văd de ce eşti în stare, voinice!</div><div>Tine-te stăpâne, că nu te las la greu! îi şopti calul.</div><div>Feciorul se ridică în şa şi începu să rotească paloşul iar apa curgea de pe el ca pârâul. Lupta dură trei zile şi trei nopţi, izbânda înclinându-se când de o parte când de alta. În zorii celei de-a patra zi, feciorului i se păru că aude un cântec cristalin, asemenea unui susur de izvor limpede.</div><div>Acum stăpâne! şopti calul. Şi odată feciorul se avântă cu puteri înzecite spre cotoroanţă şi îi reteză capul.</div><div>Ca prin minune, apăru în faţa lor pădurea de cristal pe care o căuta de atâta amar de vreme; flori îmbrăcate în cristal scânteiau în lumina soarelui, susurul izvorului se auzea tot mai desluşit. Zarea era cuprinsă de farmec. În zbor lin, Pasărea zorilor, îmbrăcată în nestemate se apropie de fecior, cântând cu jale, murmurându-şi duios povestea. O închipuire albă ca zăpada, cu aripi argintate plutea lin, purtând în ea sufletul unei fiinţe ce tânjea după libertate. Pe bolta adâncă stelele păleau, luceafărul sclipea tainic, purtând parcă în văpaia lui viaţa lumilor cereşti şi a celor pământene. Din înalt, el îşi cobora raza în adâncul lacului unde se transforma într-un muguraş de argint. Când luceafărul cobora în adâncuri, scăldând apa în lumină, pasărea se îmbrăca în fir de argint şi se apropia de scânteia picurată din cer, plutind uşor în cercuri largi, apoi în rotiri tot mai strânse, adâncită în dorul ei fără speranţă.</div><div> Un dor neînţeles puse stăpânire pe fiul de împărat şi privindu-se în apa fermecată, observă că straiele sale erau de argint, luceafărul îi zâmbea şi pasărea îl privea cu ochi duioşi. O putere magică îl îndemnă să întindă gutuia de aur spre pasărea măiastră. O lumină orbitoare străbătu zarea, apa se învolbură, luceafărul dispăru şi în faţa feciorului apăru o preafrumoasă fată de împărat; blestemul Mumei Pădurii fusese sfărâmat.</div><div>Tu eşti Luceafărul meu de argint, şopti prinţesa cu duioşie, luându-l de mână.</div><div>Florile începură a-şi arunca dulcea mireasmă, vânturile se făcură cântec, iar soarele se ridică pe bolta cerească mai mândru ca oricând. Din lacul de argint ţâşni un izvor limpede şi un pârâu zglobiu îşi făcu repede loc printre copacii falnici şi ierburile jucăuşe, alunecând la vale şi susurând povestea păsării de argint. </div><div> La umbra unui stejar bătrân, feciorul de împărat şi prinţesa se ţineau de mână, depănându-şi povestea şi neştiind încotro s-o apuce.</div><div>Dar pe vremea aceea Domnul umbla încă pe pământ. Într-o zi se vedeau doi oameni călătorind prin pustiu. Hainele şi faţa unuia strălucea ca alba lumină a soarelui; celălalt, mai umilit, nu părea decât umbra celui luminat. Era Domnul şi sf. Petrea. Picioarele lor înfierbântate de nisipul pustiului călcară atuncea în răcoarele şi limpedele pârău ce curgea din izvor. Prin cursul apei cu gleznele lor sfâşiau valurile până la umbritul lor izvor. Acolo Domnul bău din apă şi-şi spălă faţa sa cea sfântă şi luminată şi mâinile sale făcătoare de minuni. Apoi şezură amândoi în umbră, Domnul cugetând la tatăl său din cer, şi sfântul Petrea ascultând pe cugete doina izvorului plângător. Când se sculară spre a merge mai departe, zise sf. Petrea: "Doamne, fă ca acest izvor să fie ce-a fost mai înainte". "Amin!" zise Domnul ridicând mâna sa cea sfântă, după care apoi se depărtară înspre mare, fără a mai privi înapoi.</div><div>Ca prin farmec pieri izvorul şi copacii, şi învăluită în fir de mătase se ridică o mândră şi frumoasă împărăţie.</div><div>Feciorul şi fata de împărat mai domnesc şi astăzi şi tare întunecată ar fi lumea dacă ei n-ar aprinde în fiecare noapte, într-o pădure şi într-un lac numai de Domnul şi ei ştiute, Luceafărul de argint.</div><div>Şi-am încălecat pe-o şa</div><div>Şi v-am spus povestea mea!</div><div><br /></div><div> </div><div> </div><div>Spiriduşul de hârtie</div><div><br /></div><div><br /></div><div> „Voi credeaţi în scrisul vostru, </div><div> noi nu credem în nimic”</div><div><br /></div><div><br /></div><div>În penultima zi de vacanţă, când ceasornicul se pregătea să dea bineţe zorilor, i-am pricinuit mamei o spaimă zdravănă.</div><div>Respiraţia sacadată şi spasmele trupului oglindeau comicul război pe care îl purtam în timpul somnului cu bietul meu caiet de limba română.</div><div>În vis, foşnetul mănunchiului de file se preschimbase într-un glas ciudat, glas de spiriduş arţăgos. Tare m-a dojenit pentru neglijenţele zilnice şi pentru lipsa de consideraţie cu care s-a plâns că îl tratez. Da, s-a plâns şi mi-a stârnit şi mie plânsul, fiindcă m-am pomenit, certându-mă de-a dreptul cu Spiriduşul de hârtie.</div><div>Mi-ai schimonosit ortografia şi mă dor urechile cu care mi-ai încreţit colţurile filelor! îmi zicea el.</div><div>Pe naiba! Urecheat ai venit din fabrică, nătărăule! Ortografie? Ha, ha, ce pretenţie demodată! Cu un dram de noroc pot deveni şef între şefi, ales între aleşi, fără a mă osteni cu caligrafia, ortografia punctuaţia şi alte ifose de ale tale…</div><div>Zău, mă? Ifose?</div><div>Când vei fi director agramat, o să-ţi pui cerneală şi pe cravată, fiindcă prea mă inunzi cu licoarea asta pentru a cărei folosinţă nu prea ai…stofă…</div><div>Jur pe cele trei majuscule din tot numele meu, că n-am întâlnit printre obiectele din casă şi din lume unul mai caraghios ca tine! În plin avânt tehnologic vor râde toate calculatoarele de acela care mai dă bani pe cerneală şi pe alte farafastâcuri care se pretind încărcate de romantisme…</div><div>Ei, amice, stai că nu-i aşa! Nu te culca pe laurii victoriei, aşteptând să-ţi salveze calculatorul poziţia în societate.</div><div>Nu mai dispreţui dascălul, cartea şi caietul de limba română, că multe stângăcii grosolane îţi vor amărî viaţa. Vei dori să rosteşti o frază iscusită pentru a-ţi cuceri iubita şi groaznic te vei poticni! Şi fiindcă deja te visezi director, nu uita că vor fi nenumărate acele întâlniri simandicoase, situaţii delicate din care nu vei putea ieşi în chip onorabil fără arta diplomaţiei. Or, în lipsa cuvântului bine ales pentru a convinge, diplomaţia şefului se clatină…vai! cu scaun cu tot…</div><div>M-a lăsat fără grai înţelepciunea caietului din vis.</div><div>Folosea cuvinte pe care le-am tot auzit la şcoală, la televizor, cuvinte cu care mama mă bătea la cap, dar nu m-am obosit să le pătrund înţelesul.</div><div>Diplomaţie, onorabil, agramat, laurii victoriei…</div><div>Nu ştiu de ce, dar îmi părea rău că visul n-a mai continuat.</div><div>Oare ce ar fi dorit el, caietul, să mă mai întrebe şi n-a apucat din pricina păsărilor gureşe care m-au trezit?</div><div>Dacă-mi pun imaginaţia la treabă, pot bănui că în finalul răfuielii noastre, Spiriduşul de hârtie mi-ar fi zdrobit aripa visului straniu cu ceva care ar putea suna a zicală, a strigătură sau, mai degrabă, a blestem: „Când ţi-o fi greul mai greu, să te-ajungă dorul meu!”</div><div>Transpirat, dar liniştit de-acum, priveam buimac la mama care-mi zâmbea printre razele de soare, ce-mi inundaseră camera, şi ciripit de păsări.</div><div>Pricepuse că, în somn, învăţasem o lecţie; o lecţie pe care ea, în fiecare zi, cu caietul de română în braţe se străduia să mi-o explice.</div><div>Cum de sunt mamele aşa deştepte?</div><div> </div><div><br /></div><div>MOTO: Mirele-și puse cămașă de tort de raze de lună, brâu de mărgăritare, manta albă ca ninsoarea.”</div><div> (Mihai Eminescu, Făt-Frumos din lacrimă</div><div><br /></div><div>ÎNTÂRZIE TOAMNA</div><div><br /></div><div> Era o zi călduroasă, o zi din luna august. Vara se pregătea să plece şi îi încredinţa locul Toamnei. Frunzele, înca verzi, se priveau mult în oglinda lacului, deoarece ştiau că va dura mult până când îşi vor putea îmbrăca din nou rochiile de-un verde aprins. </div><div>Ramurile copacilor, asemenea unor mâini lunguieţe, cu nişte degete ascuţite, îşi acopereau faţa de parcă nu vroiau să vadă cum Toamna avea să îşi facă apariţia.</div><div>Trecură câteva zile din luna septembrie, însă Toamna nicăieri. Toata lumea se întreba unde ar putea fi. Unii erau chiar fericiţi că aceasta întrâzie şi îşi ziceau: „Cine ştie, poate nici nu va mai veni.”</div><div>Alţii însă aveau altă părere:</div><div> - Of, unde e Toamna? De ce întârzie atâta? Precis nu e gata. I-am spus eu să se pregătească din timp, căci altfel va întarzia, iar eu nu îmi voi putea face apariţia. Vai!!! Nu mai am răbdare. Asta e deja culmea! îi explica un ciorchine de strugure unei floricele.</div><div> - Vai, dragă, îi răspunse floricica, eu nu înţeleg de ce te-ai angajat la Toamnă. Caută-ţi şi tu alt loc de muncă.</div><div> - Ei, dar Toamna mă plăteşte bine. În plus, aici am avut reducere. Poţi să te transferi şi tu. Îţi va placea. Te asigur eu!</div><div>- Eu n-aş fi atât de sigură. </div><div>Cu toate că Toamna nu îi era cea mai dragă persoană, Vara începuse deja să îşi facă griji. Era pentru prima dată când îşi dorea cu adevarat ca aceasta să vină şi să o salveze, deoarece nu mai avea puteri:</div><div> -Toamnă, unde eşti? Am nevoie de tine chiar acum, chiar aici! Te rog, Toamnă, salvează-mă! Nu mă lăsa aici singură cu toţi, căci sunt epuizată!</div><div>Trecu o săptămână şi Toamna nu dădea niciun semn că va apărea.</div><div> - Trebuie să mă duc să o caut, dragii mei, deoarece nu se poate să fie vară în continuu, le spuse Vara frunzelor. Ce vor zice copiii? Ei îşi doresc să vină Toamna. Trebuie să îi ajutăm şi s-o chemăm pe Toamna chiar acum.</div><div> -Dar de ce nu mai rămâi? Suntem sigure că există şi copii care vor să rămâi. Te rugăm să rămâi! adăugă o floricică.</div><div> -Da!!!</div><div> -Aşa este!</div><div> -Sigur! afirmară şi celelalte care ţineau cu Vara.</div><div> - Ei, nu se poate. Mă duc în sat după ea chiar acum, fie că vreţi, fie că nu!</div><div> Şi Vara porni prin tot satul să o caute pe Toamnă. Şi întrabase peste tot, însă niciun rezultat.</div><div> În timpul acesta, în Împărăţia Anotimpurilor, unde Toamna era aşteptată, o frunză afirma:</div><div>-Trebuie să o ajutăm pe Vara să o găsească pe Toamnă, cu toate că nu ne place acest lucru.</div><div>-Și de ce am face aceasta? întrebă revoltată Garoafa.</div><div>-Pentru că ţinem cu adevarat la Vara şi ea îşi doreşte acum să o găsească pe Toamna, deoarece ea e foarte obosită şi are nevoie de odihnă. Voi chiar nu înţelegeţi? Haideţi să o ajutăm! Vă rog mult!</div><div>-Eu sunt de acord, spuse Bujorul.</div><div>-Da. Şi eu, adăugă o altă folare.</div><div>-Ei, bun, continuă frunza, trebuie să dăm anunţ că o căutăm pe Toamnă, trebuie să face rost de ajutoare, trebuie să o găsim!!! Haideţi, să pronim în sat! Poate ne întâlnim cu Vara și o vom ajuta.</div><div> Şi porniră cu toţii, aşa cum stabiliră, în sat. Când ajunseră acolo, se desparţiră şi fiecare porni în altă direcție, pentru a o căuta pe Toamna. În acelaşi timp, Vara se chinuia să o găsească însă, nu reuşi să afle unde ar putea fi. </div><div>Nu după mult timp, toţi ajunseră în acelaşi loc, astfel că acum Vara era cu toţi ceilalţi. După ce se lămuriră cum stă treaba, porniră toţi mai departe, până când în cale le ieși o pară. Aceasta li se </div><div>adresă astfel:</div><div>-Vai, da’ce bine că vă găsesc! Nici nu știți ce mă bucur! Trebuie să veniți repede la castel! Toamna are o prblemă și doar tu, Vară, o poți ajuta, doar tu!</div><div>Toți porniră în grabă, pentru a afla ce s-a întâmplat, iar când au ajuns, au găsit-o pe Toamnă în pijama. Camera în care ea se afla era atât de prăfuită, încât aveai impresia că timpul ar fi rămas în loc.</div><div>-Toamnă, ce bine că te găsesc! zise Vara. Dar de ce nu ești îmbrăcată?! Trebuia deja să lucrezi. Vino! Repede!!!</div><div>- Dar nu am ce să iau pe mine. Nu pot să apar goală. O să mă fac de râs.</div><div>Când auzi acestea, Vara se gândi repede ce să facă.</div><div> -Știu! strigă ea entuziasmată. Am putea să te ajutăm noi. O să-ți croim împreună o rochie.</div><div> -Ați face voi asta pentu mine?!</div><div>-Sigur că da! Doar ești sora mea. Frunzelor, cred că e timpul să mă ajutați. Vom face rochia împreună.</div><div><br /></div><div>Frunzele nu comentară și trecură la muncă. Rochia Toamnei era împletită din frunze devenite deja multicolore. Accesorile ei au fost făcute din floricele. Era foarte frumoasă și Toamna radia de bucurie. </div><div>Cu toate că era Toamna, strălucea precum soarele în timpul verii. Era pentru prima oară când arăta atât de bine.</div><div> După ce îi făcură părul și o încălțară în pantofiorii din iarbă, toți s-au întors în Împărăția Anotimpurilor.</div><div>Vara plecă, luându-și rămas-bun de la toți, iar Toamna, mândră de ea însăși, coborî pe un nor, de unde avea să vegheze tot anotimpul. </div><div>Frunzele din rochia Toamnei plângeau, iar lacrimile aurii, căzute pe pământ, au îmbrăcat întreaga natură într-un galben-auriu.</div><div> Strugurii și celelalte fructe își făcură apariția, iar copacii, cu frunzele rămase, erau parcă din aur. </div><div>Coloana lor era aplecată din cauza bătrâneții sau…a vântului rece de… de toamnă. Brrrr! parcă așa-i auzeai făcând din când în când.</div><div> Acum, lumea era pustiită și numai lacrimile frunzelor se mai auzeau din ce în ce mai slab: </div><div> PIC! PIC! PIC! </div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>IZVORUL FERMECAT</div><div><br /></div><div>Dar pe vremea aceea Domnul umbla încă pe pământ. Într-o zi se vedeau doi oameni călătorind prin pustiu. Hainele şi faţa unuia strălucea ca alba lumină a soarelui; celălalt, mai umilit, nu părea decât umbra celui luminat. Era Domnul şi sf. Petrea. Picioarele lor înfierbântate de nisipul pustiului călcară atuncea în răcoarele şi limpedele pârău ce curgea din izvor. Prin cursul apei cu gleznele lor sfâşiau valurile până la umbritul lor izvor. Acolo Domnul bău din apă şi-şi spălă faţa sa cea sfântă şi luminată şi mâinile sale făcătoare de minuni. Apoi şezură amândoi în umbră, Domnul cugetând la tatăl său din cer, şi sfântul Petrea ascultând pe cugete doina izvorului plângător. Când se sculară spre a merge mai departe, zise sf. Petrea: "Doamne, fă ca acest izvor să fie ce-a fost mai înainte". "Amin!" zise Domnul ridicând mâna sa cea sfântă, după care apoi se depărtară înspre mare, fără a mai privi înapoi.</div><div>Ca prin farmec, pieri izvorul și copacii, și în locul izvorului apăru o minunăție de castel, iar în curtea acestuia se zbenguia o fetiță, al cărei nume era Bell. </div><div>Era foarte frumoasă Bell. Avea un păr lung și fin ca matasea, castaniu precum scoarța copacilor, ochii albaștri ca izvorul ce se afla cândva acolo, iar vocea sa, vocea sa era atât de caldă și de blândă, încât te liniștea când îți grăia. </div><div>Bell era micuță, dar înțelepciunea pe care o avea uimea pe oricine. Se auzise prin împărăție ca era cea mai deșteaptă prințesa din ținut.</div><div>La varsta de doar 13 ani, copila a fost martoră la moartea tatalui său. Acesta a suferit de o boală care nu avea leac, iar pierderea lui a fost o mare întristare pentru biata fetiță. </div><div>După pierderea tatălui, Bell a condus împărăția și a moștenit toată averea. Fiind singură - mama sa murise când ea era un bebeluș - Bell și-a promis că nu își va dezamăgi părinții și că va conduce cu înțelepciune împărăția.</div><div>Toți supușii o tratau cu respect și o iubeau. A învățat de mică și arta mânuirii armelor, arta războiului așa că își putea apăra împărăția de invadatori. Anii trecură, iar Bell conducea din ce în ce mai bine împărăția.</div><div>Într-o zi se întâmplă un mare necaz. Prințesa s-a îmbolnăvit. Suferea de aceeași boală pe care tatăl său a avut-o. </div><div>Pentru că era o luptătoare, prințesa spera că o să se găsească leacul care o va salva. </div><div>Zilele zburau ca vântul, însă Bell nu a găsit niciun leac pentru boala ei. Era foarte palidă și căzu la pat. Nu voia să lase împărăția în mâinile mătușii sale care locuia la palat. Aceasta se numea Roza. Era o femeia foarte îngâmfată, egoistă și avea impresia ca le știa pe toate. Dacă împărăția ajungea în mâinile ei supușii ar fi avut o soartă grea, ar fi trăit în mizerie. Mătușa se mai gândea și la o nuntă cu împăratul vecin, Zeno, un războinic alături de care s-ar fi simțit ea în siguranță.</div><div>Simțind că boala o va face să piardă în fața matușii, prințesei îi veni o idee. Se gândi să se căsătorească cu un prinț viteaz și înțelept și să-i lase lui moștenire împărația.</div><div>Când a dat vestea că lasă împărăția celui care va da dovadă de înțelepciune, s-au înfățișat la curtea ei mulți prinți să o ceară de soție. N-a ales însă pe nimeni, pentru că nu erau înțelepți.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Tocmai când nu mai avea nicio speranță că va putea slava împărăția, unul dintre slujitorii de la palat a rugat-o să-l ia pe el de soț.</div><div>-Nu mă pot căsători cu tine, deoarece nu ești un prinț și mai ești și orb, spuse Bell. Cum vei putea tu, un orb, să-mi conduci împărăția?</div><div>-Ai încredere în mine și vei fi mulțumită, i-a zis slujitorul. Nu pot fi mai rău decât Roza. Spune-le tuturor că sunt prinț și vin din Ținutul Fermecat</div><div>Când a auzit vestea că nepoata ei se va căsători cu un prinț venit de pe meleaguri îndepărtate și orb, matușa a încercat să se opună, însă fata nu și-a schimbat hotărârea. În scurt timp avea să aibă loc nunta.</div><div>Veni si ziua nuntii. Doar mătușa Roza și împăratul vecin Zeno nu erau bucuroși la acest eveniment. Toți supușii aveau încredere în alegerea pe care o facea prințesa. Deși era un prinț orb, ei știau că stăpâna lor le vrea binele. S-au mirat supușii când au văzut cât slăbise Bell. Își pierduse frumusețea de altădată, dar ochii, ochii ei albaștri erau la fel de frumoși. Prințul orb era pe placul lor. Avea un chip blând și părea puternic. Când s-au îmbățișat, o zână și-a făcut apariția și a vorbit astfel:</div><div>Ființe ale Izvorului Fermecat, v-ați regăsit! Să vă uniți sufletele într-o picătură de apă și să domniți </div><div>cu înțelepcine acest ținut! Doamnul a hotărât ca izvorul „să fie ce-a fost mai înainte" atunci când vă veți căsători voi. Veți avea viață veșnică. Rămâneți cu bine, Ființe ale Izvorului Fermecat! </div><div>Prințul și prințesa s-au însănătoșit și au făcut o nuntă...ca-n povești. </div><div>În împărăția lor a apărut izvorul fermecat. El curge prin împărăție și astăzi. Nimeni nu este bolnav și toată lumea este zilnic în sărbătoare. </div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>MOTTO: </div><div>O idee rămâne la mine zile întregi pe suprafaţa minţii, nici mă atinge, nici mă interesează. Abia după multe zile, ea pătrunde-n fundul capului, şi-atunci devine, prin altele, ce le-a fi găsind acolo, adâncă şi înrădăcinată. Cezara… simţirile mele sunt tot astfel.</div><div>(Mihai Eminescu, Cezara)</div><div><br /></div><div>Dincolo de sentimentele reale ale pădurii</div><div><br /></div><div>Vara, spre răsărit, când stropii fără chip de apă se desprind cu-n sunet lin de petalele zemoase şi dulci ale florilor, eu, o tânără copilă, îmi vizitam prietenii, cei care alcătuiesc plămânul verde al pământului. Broboadele de lumină înveleau pământul, precum aureola aurie pluteşte lin deasupra părului bălan al unui heruvim.</div><div>Soarele, ca un naufragiat, se pierdea pe plaja nesfârşită a cerului, pictată cu smoală albastră de pictorul sensibil, Dumnezeu. Insulele mari de nori lăptoşi îşi risipeau frumuseţea, străpunse de razele fermecate de ură ale lucitorului naufragiat, a cărui barbă mă mângâia.</div><div>Ajunsă la locul meu de linişte, acela unde se oglindea mireasa moartă , aripile cu care ajung în mintea ei îmi fură redate. Vă întrebaţi, poate, în a cui minte am ajuns… Acolo totul era paşnic, buzele ei nedefinite rămâneau pecetluite sub un lacăt de aer tăios, ca un vas al misterului. Tot peisajul era creionat sub protecţia indirectă a soarelui care se plimba alene printre clipociri vesele. El nu conducea direct, deoarece suliţele lui înveninate în foc erau oprite de umbrele vieţii pe care le-am lăsat vară după vară să-şi îmbogăţească frumoasa coroană, dându-mi cea mai frumoasă floare, cu mijloc de luciu şi petale de beznă. În sufletul ei , al pădurii, se afla o apă… o apă veselă, dar plictisită de imensitatea goală a ideilor. Apa era provenită de sub culoare, de sub misterul cutremurător, ea era formată din pustiul plin de aer puternic ce îţi tăia respiraţia. Sub toate aceste cvinte amestecate de furtuna de idei, reiese dorinţa ei de a se remarca prin mine… sau dorinţa ei de a deveni un loc mai bun… prin cei care doreau să îşi depăşească fiinţa. Era atâta fericire în tristeţea sufletului său…Nu puteam să fac nimic. Neputinţa mea se simţea doar în mine şi la marginea măreţului templu, unde doar frunzele amăgitoarei neputinţe erau veştede.</div><div>Totul fu o enigmatică certitudine. Am simţit cum mă desprindeam de trup precum un bob sferic adunat într-un boboc de nalbă.</div><div>Umbra mă ridica precum un fior rece, mă părăsea undeva în aer, iar apoi ea devenea clipocirea spumoasă a valurilor de idei. Parcă mă certa, dorea să-mi arate că neliniştea mea era nevinovată. </div><div>Dar nu o cred. Ştiu că, undeva, pădurea ascunde un mister, o rază de interes.</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>Poarta spre Eden (basm)</div><div><br /></div><div>Demult, demult se spune că trăia un rege foarte aspru, dar când venea vorba de fiica lui, Elion, devenea cel mai drăgăstos om de pe planetă.</div><div>Acest rege avea un palat imens şi un regat de trei ori mai mare din care îţi trebuiau 15 zile să ieşi. Elion era cea mai frumoasă fată din univers, având toate calităţile fizice şi morale care sunt necesare unei zeiţe. Ea era înaltă, firavă, cu părul brunet, ochii purtau în ei noaptea diamantelor, şi avea o inimă descompusă în cinci părţi, dar ele erau legate de dragostea nesfârşită pe care ea o avea faţă de tatăl său. Fiecare parte emana ceva: prima bucurie, a doua gingăşie, a treia frumuseţe, a patra delicateţe, iar a cincea parte, cea mai importantă, care era protejată de celelalte, era din rubin şi emana iubire. Inima ei era precum un izvor nesecat de ura celei mai rele persoane care trăia în palat, Merisa, mama vitrega a prinţesei. Aceasta era de o răutate rară, nu iubea pe nimeni, se căsătorise cu regele doar pentru averea neestimată… Aceasta mai avea o prietenă, o altă fiinţă fără suflet care, la rândul ei, avea un fiu, Cedric. Acest băiat nu dorea decât să se căsătorească cu Elion, să o omoare, să-i fure inima în schimbul unei mari sume de bani pe care o primea din partea Merisei. Acest demon cu chip de om îl convinse şi pe rege că ar fi bine să îşi încredinţeze fata lui… </div><div>„Dar pe vremea aceea Domnul umbla încă pe pământ. Într-o zi se vedeau doi oameni călătorind prin pustiu. Hainele şi faţa unuia strălucea ca alba lumină a soarelui; celălalt, mai umilit, nu părea decât umbra celui luminat. Era Domnul şi sf. Petrea. Picioarele lor înfierbântate de nisipul pustiului călcară atuncea în răcoarele şi limpedele pârău ce curgea din izvor. Prin cursul apei cu gleznele lor sfâşiau valurile până la umbritul lor izvor. Acolo Domnul bău din apă şi-şi spălă faţa sa cea sfântă şi luminată şi mâinile sale făcătoare de minuni. Apoi şezură amândoi în umbră, Domnul cugetând la tatăl său din cer, şi sfântul Petrea ascultând pe cugete doina izvorului plângător. Când se sculară spre a merge mai departe, zise sf. Petrea: "Doamne, fă ca acest izvor să fie ce-a fost mai înainte". "Amin!" zise Domnul ridicând mâna sa cea sfântă, după care apoi se depărtară înspre mare, fără a mai privi înapoi.</div><div>Ca prin farmec pieri izvorul şi copacii, şi” o poartă imensă se deschise, iar prinţesa, plimbându-se într-o zi prin regat, văzu poarta, o deschise şi intră cu încredere. Ea a fost singurul om capabil să o deschidă, fiind specială, cu un suflet pur şi cu o dragoste imensă pentru oameni. Dincolo de această poartă imensă care atingea cerul, despicându-l şi lăsând să curgă din el secrete ce se aflau dincolo de nori, se afla un imens loc pustiu plin cu vise şi speranţe… Nu erau orice fel de vise, erau vise care s-au spulberat înainte să fie visate, erau speranţe care s-au înecat în iluzii… Eliot se sperie foarte tare… nu ştia de ce a ajuns aici, plecă mai departe spre o rază de lumină palidă care se vedea în întuneric… Ajunsă la acea rază de lumină, văzu că, de fapt, ea nu era altceva decât o silfidă ruptă din protuberanţa soarelui. Această zână cu chip de înger strângea de pe petalele zemoase ale florilor broboade de lumină şi apoi le dăruia măreţului astru, care îşi răcorea inima fierbinte. Eliot se apropie de zână şi o întrebă… dar, înainte să spună ceva, graţioasa femeie zise:</div><div>— Ah, ce bine că ai ajuns… nu mă mai descurcam singură, cerinţele lumii devin tot mai pretenţioase şi neputinţa mea se simte la marginea universului. Domnul nu poate să le facă pe toate singur şi, de aceea, tu te afli aici.</div><div>— Dar ce să fac eu, nu ştiu să fac nimic, nu am nimic aici…. şi vreau să plec…</div><div>— Ai tot ce-ti trebuie… o inimă mare cu un izvor nesecat în care nu încape ura oamenilor răi!</div><div>Frumoasa fată de împărat dădu din cap şi o urmă pe femeie, care parcă plutea păşind uşor pe pământul verde. </div><div>Ajunse la locul de provenienţă a silfidei, un portal magic se deschise spre o altă lume. Fata de împărat se puse în genunchi şi se gândi la tatăl său care se afla acum pe patul de moarte, cuprins de o boală grea: dorul de fiica sa. Silfida îi dădu fetei o scrisoare, era scrisă cu litere de aur şi cu rubine, înfrumuseţată aşa cum numai în basme mai poţi vedea… După ce citi această scrisoare, fata începu să plângă cu lacrimi albastre de safir. Nu ştiu ce scria acolo, dar pot să jur că, în momentul acela, inima de rubin a fetei se sparse în mii de cioburi care erau adunate într-o cupă de crin şi încredinţate tatălui fetei, care prinse puterea de a conduce în continuare regatul… După aceasta, Elion şi frumoasa zână intrară prin portal şi ieşiră în mijlocul Raiului, ea dându-şi seama că acel portal era, de fapt, Poarta Spre Eden.</div><div>Nu se mai ştie nimic de fata regelui şi nici de el nu s-a mai spus nimic… ştiu doar că, în urma prinţesei Elion, a rămas un râu provenit de sub culoare, de sub mister şi, mai ales, de sub fiecare parte a inimii prinţesei Edenului.</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>MOTTO:</div><div>Stânci urieşeşti şi cenuşii erau zidite de jur împrejur, una peste alta pân-în ceriuri şi-n mijlocul lor se adâncea o vale, o grădină de vale cu izvoare, în mijloc c-un lac şi-n mijlocul lacului o insulă, pe care steteau în şiruri lungi stupii unei prisăci mari.</div><div>(Mihai Eminescu, Cezara)</div><div><br /></div><div>Fantezia iernii</div><div>Priveşte! În călătoria ei, Crăiasa Iarnă a ajuns şi pe la noi. Zăpada s-a aşternut peste natură ca un colier de perle scumpe la gâtul unei fete ca spuma laptelui şi plăpândă ca un ghiocel care tocmai şi-a început viaţa. Deşi totul pare îngheţat şi fără viaţă, iarna are farmecul ei.</div><div>Natura s-a îmbrăcat cu haina cea argintie, iar cerul priveşte cum norii grei cern fulgii de zăpadă care plutesc uşor în drumul spre pământ, dansând hora bucuriei. Pe alei s-a aşternut o plapumă de un alb strălucitor. Doar soarele palid se ascunde fricos printre nori. Căsuţele stau şi ele sub povara gerului, dar sunt fericite, deoarece s-au îmbrăcat în haine noi, iar coşurile lor fumegânde se zăresc din depărtări. Pe ferestrele îngheţate vezi flori desenate de Crăiasa Iarnă. Copacii, de sub haina rece şi îngheţată, colindă aleile parcului. Băncuţele amorţite sunt acoperite de argintul fermecat al iernii. Lacul în care se scăldau păsărelele acum este acoperit de o pojghiţă lucioasă în care se oglindeşte mândra iarnă cu cerul ei de sticlă, iar fulgii îşi privesc graţiosul vals. Peste tot răsună glasurile colindătorilor care vestesc naşterea lui Mesia. Acest anotimp ascunde multe miracole. Totul este împodobit în haine de sărbătoare cu cristale care îţi răpesc privirea în jocul lor zglobiu.</div><div> Zăpada de pe alei, fulgii care dansează, soarele temător, băncuţele amorţite, coşurile fumegânde, toate se împletesc şi creează o atmosferă de basm. Iarna a învăluit natura în farmec şi mister, în comori ascunse ce aşteaptă a fi descoperite pentru a bucura sufletele fiecărui locuitor al acestui regat.</div><div> </div><div><br /></div><div>Sirena din vis (basm)</div><div>Demult, demult, în timpuri străvechi, exista într-un pustiu un izvor răsărit ca prin minune, era singur, doar copacii din jurul lui îi ţineau companie, iar el în fiecare zi spunea aceeaşi poveste şi nimeni nu-i înţelegea glasul. Dar pe vremea aceea Domnul umbla încă pe pământ. Într-o zi se vedeau doi oameni călătorind prin pustiu. Hainele şi faţa unuia strălucea ca alba lumină a soarelui; celălalt, mai umilit, nu părea decât umbra celui luminat. Era Domnul şi sf. Petrea. Picioarele lor înfierbântate de nisipul pustiului călcară atuncea în răcoarele şi limpedele pârău ce curgea din izvor. Prin cursul apei cu gleznele lor sfâşiau valurile până la umbritul lor izvor. Acolo Domnul bău din apă şi-şi spălă faţa sa cea sfântă şi luminată şi mâinile sale făcătoare de minuni. Apoi şezură amândoi în umbră, Domnul cugetând la tatăl său din cer, şi sfântul Petrea ascultând pe cugete doina izvorului plângător. Când se sculară spre a merge mai departe, zise sf. Petrea: "Doamne, fă ca acest izvor să fie ce-a fost mai înainte". "Amin!" zise Domnul ridicând mâna sa cea sfântă, după care apoi se depărtară înspre mare, fără a mai privi înapoi.</div><div>Ca prin farmec pieri izvorul şi copacii, şi în locul lor apăru un palat minunat, cu grădini întinse, pline cu flori colorate, deşi soarelui îi plăcea să-şi scalde razele în ele. Dar oare cine locuia în acest palat? Ei bine, locuia un mare împarat, cu soţia şi fiul său, un copil precum mura câmpului şi lumina ochilor împăratului. Cu mult timp în urmă, o vrăjitoare îi blestemă, deoarece ştia că acest copil nu este unul obişnuit. Avea puteri nebănuite, ajungea doar să te privească şi îţi cucerea inima. Dar acel copil crescu cu anii şi deveni un flăcău frumos cum nu se mai văzu. El căuta ceva, dar nici el nu ştia exact ce, iar regatul tatălui său nu-i mai ajungea. Mama sa plângea, deoarece pentru ea tot un copilaş era şi nu dorea să păţească nimic rău, dar nu avea ce face, feciorul trebuia să-şi împlinească destinul. Aşa că, într-o zi se hotărî să plece în lume şi ajunse la o pădure tristă, fără viaţă, şi o-ntrebă:</div><div>— Ce-ai păţit de crengile ţi-s plecate, iar animalele ascunse?</div><div>— Ei, baiete, multe s-au întâmplat, iar acum suntem sub stăpânirea unei vrăjitoare rele, zise pădurea.</div><div>Nu apucă să termine ce avea de zis, că vrăjitoare şi apăru. Avea şerpi în loc de păr, iar pielea zbârcită şi vocea înfricoşătoare, dar tânărul fecior nu se temea de nimic, ci era bucuros c-o are în faţa ochilor, deoarece era chiar vrăjitoarea care l-a blestemat. Făt-Frumos doar se uită la ea şi aceasta începu să tremure, o apucă de mijloc şi o azvârli până la nouri. Pădurea nu mai era tristă, era ca un diamant verde, strălucea de fericire, florile zâmbeau, iar animalele s-au prins într-o horă şi toate îi mulţumeau prinţului.</div><div>Totuşi, el nu se simţea mulţumit, voia mai mult. Ajunse într-un port de unde se urcă pe un vapor. Cu acesta va călatori zece zile. În prima noapte, a avut un vis ciudat, vedea o coadă parcă era un delfin, dar totuşi nu era. A doua zi, era foarte neliniştit şi odată cu el şi marea era învolburată, furioasă. Noaptea visă acelaşi lucru, doar că de data aceasta îi văzu faţa, era o fată cu părul de aur, cu ochii mari, privirea adâncă, dar avea acea coadă, oare ce era, o sirenă? A treia zi încercă să se calmeze, spunând că a fost doar un vis, cu toate acestea era şi mai neliniştit şi mai dornic să-şi cunoască visul. Pentru el era ceva minunat, fantastic, dar şi greu de înţeles. În a treia noapte nu dormise, stătea şi privea stelele, care doreau să-i spună ceva, atunci pe cer apăru imaginea ei, o regină a apelor, sirena din vis, şi parcă era de zece ori mai frumoasă. El înţelese că acest lucru căuta, dar nu avea cum să ajungă la el. Era frământat de acest gând, nu ştia ce să facă, cum să facă, voia un sfat, dar familia era departe, doar stelele erau complicele lui. Sirena se ridică din adâncul apei la suprafaţă şi-i vorbi cu vocea ei suavă; prinţul, de cum o văzu, se îndrăgosti de aceasta, iar ea de el. Iubirea lor era aproape imposibilă, dar ei credeau foarte mult în ea, ceea ce le dădea speranţă. Prinţul auzi de o fântână care făcea minuni, o picătură din apa ei îţi îndeplinea orice dorinţă, dar era păzită de şapte balauri înfricoşători. Mulţi fură cei care doriră să ajungă la fântână, dar nu trecură nici de primul balaur.Cu toate acestea prinţul se încumetă să ajungă la acea fântână pentru a-şi împlini iubirea. Ajuns pe uscat, merse, merse şi tot merse timp de o lună, până când ajunse într-un regat de unde află că până la acea fântână mai e vreme doar de trei zile şi este sfătuit să nu meargă pentru că va pieri, dar tânărul este convins de ceea ce vrea şi nimic nu-l poate întoarce din cale. Pe drum, se întâlneşte cu un fluture care încearcă să-l determine să renunţe, dar prinţul nu-l ascultă. Văzând credinţa în iubirea sa, fluturele îi dă o bucăţică din aripa lui şi-i spune: </div><div>— Atunci când vei avea nevoie de ceva, această bucăţică se va preschimba în ce-ţi vei dori.</div><div>Apoi se întâlneşte cu un porumbel alb ca primul fulg de nea. Acesta îi dă o pană şi-i spune:</div><div>S-o foloseşti cum vei crede de cuviinţă.</div><div>În faţa lui mai apare o zână cu faţa albă ca spuma laptelui, care îi zice:</div><div>— Eu îţi voi fi alături mereu, pentru că tu lupţi pentru ceva nobil, pur, dar să nu-ţi pierzi niciodată speranţa.</div><div>Într-un final, ajunge la primul balaur, cel cu trei capete, şi i se adresează:</div><div>— Te rog să mă laşi să trec, motivul meu nu sunt avuţiile, ci iubirea, ea este o sirenă şi mă asteaptă să o transform în om ca mine.</div><div>— Băiete, îmi pari sincer şi o sa te las să treci, zise balaurul.</div><div>Uimit de puterea iubirii, Făt-Frumos trece mai departe, ajungând la balaurul cu patru capete, care îi cere să lupte. Atunci îşi aduce aminte de acea bucăţică din aripa fluturelui şi-şi doreşte să se tranforme într-o sabie de oţel cum nu s-a mai văzut. Îi tăie toate capetele balaurului şi acesta căzu la pământ, aşa făcu şi cu următorii doi. Pe cel de-al cincilea, cu şapte capete, nu-l putu înfrânge cu sabia şi-şi aminteşte de pana porumbelului, nu ştie ce să facă cu aceasta, dar o ţine în mâini, închide ochii şi-şi doreşte mult să înfrângă balaurul. Când le deschide, balaurul este mort, căzut la pământ. La fel procedează şi cu urmatorul. Luptele acestea au durat un an, iar sirena încă îl aştepta cu speranţa în suflet. Ajuns şi la ultimul balaur, cel mai fioros dintre toţi, cu nouă capete, făcu tot posibilul să-l înfrângă, încercă cu sabia, încercă cu pana, dar nimic, balaurul era încă în picioare, iar prinţul istovit. Timp de trei zile o ţinuseră tot aşa, dar, în a patra zi, balaurul îl aruncă pe prinţ într-o prăpastie adâncă, parcă fără fund. Prinţul nu muri, dar era pe jumatate mort; fără speranţă stătu acolo doi ani, timp în care privea cum viaţa i se scurge, mai avea un firicel de viaţa în el şi atunci realiză cum Domnul îl ţinu în viaţă doi ani şi speranţa prinse aripi din nou în sufletul său, mai tare ca niciodată, iar in faţa ochilor îi apăru zâna ca o rază de lună, spunându-i:</div><div>— În tot acest timp, regina apelor nu şi-a pierdut speranţa, pe când tu ai făcut-o. Ea crede în tine şi în iubirea voastră. Nu o dezamăgi.</div><div>La aceste cuvinte, prinse viaţă şi parcă zbură din prăpastie, îl omorî cu mâinile goale pe balaur ca prin minune. El avea puteri nebănuite, dar trebuia să şi le descopere singur, să creadă că poate orice şi a reuşit. Mulţumind zânei pentru tot, ia apă din fântână şi se întoarce la sirenă, unde aceasta îl aştepta pe malul apei. El îi dă să bea din apa fântânii, iar sirena se transformă într-o fată frumoasă ca luna şi ca stelele de pe cer.</div><div>Timp de trei zile şi trei nopţi, oceanul şi pământul vor fi în sărbătoare la nunta celor doi îndrăgostiţi, o nuntă mare, împărătească, de care s-a auzit peste mări şi ţări. Iar cei doi tineri vor trăi fericiţi până la adânci bătrâneţi, între cele două lumi.</div><div><br /></div><div><br /></div><div>Nălucire…</div><div>- poveste din veacul trecut -</div><div><br /></div><div><br /></div><div> Motto</div><div> <span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>,, De aşa vremi se învredniciră cronicarii şi rapsozii; </div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span> Veacul nostru ni-l umplură saltimbancii şi irozii…”</div><div> ( Mihai Eminescu)</div><div><br /></div><div><br /></div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>A fost odată… </div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Pe la începutul veacului trecut oamenii aveau frică de Dumnezeu. Pe cât le era în putinţă nu se furau şi nu se minţeau între ei. Se raportau toţi la tablele legii care nu te lăsau să aluneci prea mult. Copiii îşi respectau părinţii, bărbaţii aduceau pâinea în casă cu preţul sudorii frunţii, iar femeile făceau copii şi îi îngrijeau cu dragoste. </div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>În vremea aceea sub acelaşi acoperiş trăiau câte patru generaţii. Cei bătrâni deţineau înţelepciunea, cei în floarea vârstei puterea, fetele şi flăcăii, frumuseţea iar cei mici se întreceau în veselie.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Când erau ispitiţi să facă vreo nedreptate bătrânului, văduvei sau orfanului oamenii îşi aminteau că Dumnezeu nu bate cu bota şi atunci gândurile lor negre se risipeau. </div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Din acele vremuri apuse adun poveşti auzite de la cei dragi şi încerc să vă spun celor care aveţi urechi de auzit o poveste a unui copil orfan. E o poveste adevărată că de n-ar fi nu s-ar povesti. </div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Orfan de tată, mamă şi bunicii Licuţă a crescut pe la casa unui unchi şi a unei mătuşi. Mai târziu a aflat de la fratele mai mare care era un iscusit povestitor că se trage dintr-o familie nobiliară din Maramureşul istoric. Nu-l impresiona istoria strămoşilor săi. I se părea firesc că unii au fost pretori, alţii consilieri guvernamentali, altul general în armata română, un strămoş luptător în armata lui Garibaldi, iar alţii au luptat în războiul franco-prusac. Lui Licuţă îi plăcea când fratele îi povestea cum se furau caii şi se treceau peste graniţă. De obicei când se termina povestirea despre caii furaţi, amândoi îşi aminteau versurile:</div><div> ,, - Spune-mi calul când se fură?</div><div> - Când e negură şi zgură!”</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Atent la tot şi la toate, pruncul creştea în înţelepciune, într-un an cât alţii în trei. De Sângeorz îi auzea pe cei bogaţi cum îşi negociază slugile. Se înţelegeau între ei ca nici unul să nu dea mai mult decât altul. Pentru o slugă erau suficiente două rânduri de schimburi, un rând de haine de sărbătoare, o pereche de bocanci, cioareci şi opinci. Banii se adunau de către stăpân până sluga împlinea majoratul.</div><div> Aşa a crescut Licuţă mâncând din mâncarea slugilor, diferită de cea a stăpânilor, primind la începutul anului o traistă ţesută în război în care avea tăbliţă şi condeie pentru şcoală. Deşi era sluga cea mică se scula la cântatul cocoşilor, hrănea animalele, le adăpa, ducea apă în casă şi făcea focul. Ca orice slugă mergea în pădure, aducea lemne, făcea foc şi frigea bob. Lipsit de ocrotirea părinţilor, Licuţă ştia să îşi ascundă frica. Din această pricină era invidiat de alţi copii. Dormind pe prispa casei sau pe câmp, el a observat că noaptea învăluie aceleaşi lucruri ca şi lumina zilei. Fiindcă nimeni nu-l întreba dacă îi este foame sau sete, dacă îi este dor de cineva Licuţă a început să se înstrăineze de oameni fără a se izola de ei. În aşternutul de pe prispa casei îşi amintea de casa părintească. În cele două încăperi ale casei erau trei rânduri de blide pictate. Pe unele erau flori roşii, pe altele cocoşi gata să se înfrunte, iar pe altele pictaţi cuci. Fiecare blid parcă spunea o poveste. În camera frumoasă, pe un suport rotund de lemn atârnau ştergări având la un capăt cusături în cruci. </div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Pruncul se obişnuia greu în noua sa casă. În absenţa bunicilor îşi prindea mâna stângă cu mâna dreaptă şi îşi cânta:</div><div> ,, - Piţigaie, gaie,</div><div> <span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>gaie, piţigaie</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>ce duci în copaie?</div><div> - Un picior de oaie.<span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span></div><div> - Cine ţi l-a dat?</div><div> - Popa din Bârgău, </div><div> pentr-un lingalău,</div><div> alduiască-l Dumnezeu.”</div><div><br /></div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Aşa creştea Licuţă cu ochii larg deschişi înţelegând că totul pe lume are o noimă. În zilele când nu aveau de lucru acasă se ducea la şcolă ca toţi copiii. Avea în traistă tăbliţa, condeiul şi abecedarul. La şcoală râdea de cei care nu ştiau să scrie, să citească şi să socotească. Împreună cu Ileana se juca de-a şcoala punând întrebări la care răspundeau pe rând râzând în hohote:</div><div> ,, - Cine-i arândaş la voi?</div><div> - Dolfi!</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>- Cine-i Dolfi?</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>- Cel strâmb de picioare.”</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Iarna, Licuţă scutura câte o creangă plină de zăpadă peste capul Ilenei. Fata se scutura repede şi arunca cu bulgări mari după el. Tot la şcoală s-a împrietenit cu Gheorghe care scria poezii şi cântece religioase. Peste ani Ileana avea să fie învăţătoare iar Gheorghe egumen la mănăstirea Bixad. Astfel trecu un an, trecură doi, trecură cinci…Deprins cu munca din gospodărie tânărul era vesel mereu. Adăpând caii dimineaţa, cânta lângă fântână:</div><div> ,, - Luncile s-au deşteptat </div><div> Foaie verde de bujor…”</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>În serile de iarnă, când femeile se adunau să lucreze împreună, Licuţă le asculta poveştile. Una povestea că Cel rău i-a furat plăcintele de pe fereastră, alta susţinea că ucigă-l toaca i-a schimbat copilul, iar când nu era crezută arăta degetul crestat al copilului. Pruncul cu pricina avea în loc de cinci degete, şase. Tot de la femei Licuţă a învăţat calendarul săptămânii:</div><div> ,, LUNI nu e bine să dai din casă</div><div> MARŢI nu e bine să torci şi să ţeşi</div><div> MIERCURI nu se cuvine să coci</div><div> JOI nu e bine să coşi</div><div> VINERI să nu dai bani cu jură</div><div> SÂMBĂTĂ să nu arunci gunoiul înainte de asfinţitul sorelui</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>DUMINICĂ să nu lucrezi nimic, că nu se iartă.”</div><div> Se amuza teribil Licuţă de mintea cuprinzătoare a oamenilor. </div><div> Deşi v-am obosit cu aceste amănunte, cuvântul din poveste înainte mult mai este. </div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Lipsind sluga cea mare de acasă, Licuţă a fost trimis cu cei patru cai noaptea la păscut. I-a dus departe de sat, le-a pus piedici la picioare şi i-a lăsat să pască. De frică, el s-a băgat sub un ţol cu gând să doarmă. Auzea caii păscând nu departe de el. Mai auzea şi clipocitul apei din pârâu şi cântecul greierilor din iarbă. În lumina lunii pline, scoţându-şi capul de sub ţol, văzu o arătare hidoasă cu o pădure în loc de păr, pierzându-se în nori şi cu un trup deşirat, alb. În bătaia vântului, arătarea hidoasă îşi mişca pletele despletită şi le scutura puternic şi şuiera prin dinţii ei mari ca pietrele de mori. Licuţă era convins că s-a întâlnit cu muma pădurii care zboară prin văzduh şi acum îi veghează somnul. Singurul adăpost sigur era ţolul tras peste cap. Închidea ochii şi încerca să creadă că totul e o nălucire. Ridica puţin ţolul şi nălucirea rânjea în noapte şi şuiera puternic. Cuprins de spaimă, Licuţă a dus două degete la gură şi a şuierat printre dinţi cât a putut. Calul său drag Sultan i-a nechezat şi s-a apropiat de el. Dintr-o privire Sultan a înţeles spaima stăpânului său.<span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Şi-a ridicat piciorul şi cu copita din faţă a lovit frâiele cailor. </div><div> - Loveşte-o cu frâiele! spunea Sultan în limbajul ştiut doar de ei doi. </div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Scăpând de frică Licuţă a luat frâiele şi s-a pornit spre arătarea hidoasă care îşi scutura pletele până la pământ. Când mergea, mergea şi arătarea, când stătea, stătea şi ea. Cu frâiele-n mână şi cu ochii închişi Licuţă a pornit în galop spre nălucire. A lovit cu toată puterea în trupul deşirat al arătării de pe mal. A auzit troznetul lemnului decojit. Arătarea hidoasă era o răchită bătrână, decojită, plină de licurici scânteind în întunericul nopţii. Bucuros că a ieşit victorios în lupta cu urâţenia pământului, Licuţă s-a întins sub răchită şi-a adormit vegheat de strălucirea stelelor din noaptea de sânziene când cerul se deschide pentru cine are ochi de văzut. De aici încolo, lui Licuţă nu i-a mai fost frică de întunericul nopţii. A scăpat pentru totdeauna de frica de întuneric şi odată cu el toţi cei care se trag din neamul lui. Întunericul nu e decât un văl, o mantie sub care adorm oameni, copaci şi flori.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Dragi ascultători din veacul meu, veac al certurilor şi neînţelegerilor dintre oameni, cuvântul din poveste înainte mult mai este. </div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Crescând în înţelepciune şi putere, tânărul era convins că are lumea întreagă la picioarele lui. Ziua muncea pe câmp şi în gospodărie, iar seara se întâlnea cu feciorii şi mergea pe la casele fetelor de măritat. Ca toţi cei de vârsta lui se simţea tânăr, trăznet, farmec, zeu. Când se simţea singur fluiera sau cânta. </div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Odată venind cu căruţa încărcată cu fân cânta cât putea de tare:</div><div> ,, Aseară ţi-am luat cercei,</div><div> Tra, la, la, la, la, la, la, la</div><div> Şi-acum te văd făr de ei</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span> Tra, la, la, la, la, la, la, la…”</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Caii mergeau la pas trăgând din greu pe drumul spre casă. Coborând Dâmbul Obrejnii auzi un scârţâit în partea dreaptă a căruţei. A oprit cai şi a sărit repede. A desprins caii şi-a intrat în spatele căruţei, a auzit o trosnitură şi şi-a simţi gâtul prins între osie şi roata căruţei. I s-a făcut negru înainte ochilor. Durerea cumplită i-a cuprins tot corpul şi gâtlejul îi ardea. În acest întuneric a apărut în faţa sa urâciunea-urâciunilor şi-a întins spre ochii săi ghiarele lui ascuţite. Ochii arătării cumplite ardeau în întuneric, păreau cărbuni aprinşi. Spaima era de neimaginat. Se simţea ca o picătură de apă plutind în izvorul de sub dâmb. I se părea că cineva soarbe apă din unda cristalină a izvorului. El nu mai simţea soarele care dogorea puternic şi colbul fierbinte al drumului. Auzea doar din când în când clipocitul apei. Era convins că totul nu-i decât o nălucire înainte de a fi strămutat în cerul cel luminos care se deschide în noaptea de Sânziene.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Dar pe vremea aceea Domnul umbla încă pe pământ. Într-o zi se vedeau doi oameni călătorind prin pustiu. Hainele şi faţa unuia strălucea ca alba lumină a soarelui; celălalt, mai umilit, nu părea decât umbra celui luminat. Era Domnul şi sf. Petrea. Picioarele lor înfierbântate de nisipul pustiului călcară atuncea în răcoarele şi limpedele pârâu ce curgea din izvor. Prin cursul apei cu gleznele lor sfâşiau valurile până la umbritul lor izvor. Acolo Domnul bău din apă şi-şi spălă faţa sa cea sfântă şi luminată şi mâinile sale făcătoare de minuni. Apoi şezură amândoi în umbră, Domnul cugetând la tatăl său din cer, şi sfântul Petrea ascultând pe cugete doina izvorului plângător. Când se sculară spre a merge mai departe, zise sf. Petrea: „ Doamne, fă ca acest izvor să fie ce-a fost mai înainte”. „Amin!”zise Domnul ridicând mâna sa cea sfântă, după care apoi se depărtară înspre mare, fără a mai privi înapoi. </div><div><br /></div><div> Ca prin farmec pieriră izvorul şi copacii, şi Licuţă asemenea lui Făt-Frumos din poveste se simţi ca trezit dintr-un somn lung. Din depărtare o umbră strălucitoare în lumina soarelui de apus îi făcea semne din cap. Văzu alături un chip care arunca dungi de lumină pe luciul întinderii pustii. </div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span> Cu mintea iluminată, Licuţă intui minunea învierii sale. Urmărind strălucirea ce se îndepărta de el, Licuţă îşi făcu cu mâna dreaptă semnul sfintei cruci. </div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Caii nechezau alături. </div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span> Poveste de la castel </div><div><br /></div><div> MOTTO :</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span> ,, De-aşa vremi se-nvredniciră cronicarii şi rapsozii; </div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span> Veacul nostru ni-l umplură saltimbancii şi irozii…”</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span> ( Mihai Eminescu)</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Turnul castelului mă atrăgea într-un mod misterios. Doream să văd cum trăiesc oamenii la castel. Ai mei îmi spuneau că nici pasărea în zbor nu poate trece peste gardul castelului.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Învăluită în aerul serii m-am strecurat pe lângă trăsura care venea de la Budapesta, încărcată cu daruri pentru Măria Sa.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Invizibilă oamenilor de la castel, m-am rezemat de un castan bătrân, plin de flori mari, albe. Am început să număr castanii înfloriţi: unu, doi, trei ………… doisprezece. Era un cerc, un cadran solar din copaci cu trunchiuri groase. Eram acul ceasornicului. Mi-am luat eşarfa verde de la gât şi m-am legat la ochi, stând în mijlocul cercului. Am alergat apoi de la un copac la altul strigând nume dragi mie:</div><div>Ramona!</div><div>Irina!</div><div>Alexandra!</div><div>Anca!</div><div>Roxana!</div><div>Voicu!</div><div>Aramisia!</div><div>Carla!</div><div>David!</div><div>Flavia!</div><div>Angel!</div><div>Ecoul repeta fiecare nume. Nu mai eram singură. Strigă-mă şi pe mine a spus un glas cunoscut. Am fugit spre copacul de unde venea glasul. După clopul maramureşean şi chimirul vechi purtând urme ale străbunilor mei, l-am recunoscut pe Andrei. Am vrut să îl leg la ochi ca să continuăm jocul, însă Andrei a aruncat eşarfa în sus. Ridicându-mi ochii, am zărit luna nouă strălucind peste copaci. Cu o voce scăzută am început să murmur:</div><div> ,,Crai nou,crai nou, crai nou</div><div> La noi bine-ai venit!”</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>-Alege acum culoarea! A strigat Andrei arătându-mi săgeţile argintii şi verzui de pe iarba plină de rouă. Am ales săgeata argintie, iar Andrei pe cea verde. Din acest moment drumurile noastre se despărţeau. M-am oprit pentru o clipă şi m-am uitat după cel care intra în umbra deasă. Am şoptit în adâncul inimii: </div><div> ,,Un prinţ din Levant îndrăgind vânătoarea,</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span> Prin inimă neagră de codru trecea…….”</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Săgeata m-a condus până la intrarea din spate a castelului. Tremuram de teamă. Credeam că uşile castelului sunt zăvorâte. M-am înşelat. Am împins uşor uşa şi am intrat în locul atât de tânjit de mine. Se auzeau paşi de femeie bătrână. Ştiam că în castel sunt mulţi oameni. </div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>- Intră, Mora! A spus Floarea, femeia de încredere de la curte. Mă gândeam că mă va întreba ce caut noaptea la castel, de unde vin, ce planuri am. Cu o minte ageră şi cu mâini îndemânatice, Floarea mi-a ghicit gândurile.</div><div> - Ai venit aici ca să te afli în treabă. Doreşti să urci în turn şi să priveşti lumea de sus. În turn urcă numai cei ce pot intra pe uşa cea îngustă.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Din nou eram copleşită de gânduri. Floarea mi-a întins o cană cu lapte şi o bucată de mălai. Era cina oamenilor săraci. Credeam că cei de la castel se răsfaţă la masă. Am băut laptele care mirosea a iarbă şi a flori de primăvară şi am mâncat cu mare poftă bucata de mălai proaspăt coaptă. M-am culcat pe o saltea umplută cu paie de ovăz şi am adormit cu gândul la Andrei. Era prima noapte într-un loc plin de mistere. Visul din acea noapte a fost fantastic. Mi-aş fi dorit să fiu pictor ca să îl pot reda. Am închis ochii străduindu-mă să nu uit imaginile din vis. Se făcea că razele soarelui îmbrăţişau luna. Îmbrăţişarea aştrilor era învăluită de un nor luminos. Starea mea era de fericire. </div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Abia se crăpase se ziuă şi Floarea umbla zorită de la o cămară la alta. Credeam că voi lenevi până târziu, dar nu a fot aşa. Poruncile care veneau de la Floarea erau grabnice : aţâţă focul , mătură în casă, curăţă cartofii, alege fasolea, întinde rufele, şterge colbul, împachetează, despachetează...</div><div>Gândurile mele s-au schimbat pe neaşteptate. Doream să ies din acest labirint cât mai repede. Nu mai eram interesată nici de stăpânii locului, nici de priveliştea care se vede din turn. Lucram din zori până noaptea târziu pentru nişte oameni pe care nu-i vedeam, nu-i cunoşteam. Dimineaţa le scuturam aşternutul, le puneam masa, le găteam multe feluri de mâncare, le sortam corespondenţa. Urmele lor erau pretutindeni dar feţele îmi erau necunoscute. De ce se ascund oamenii care locuiesc la castel? mă întrebam din când în când. Frica mă cuprindea de câte ori intram în biroul stăpânului meu necunoscut. Pe biroul său din lemn de stejar erau călimări cu cerneală, tampoane cu sugativă, creioane cu vârf foarte subţire, ştampile, etichete, dosare cu şine, pioneze, ace cu gămălie, adrese cu nume străine greu de citit şi de pronunţat, perforatoare cu găuri mari, hârtie indigo, mape de plicuri de diferite culori. Masa biroului era acoperită cu o învelitoare din postav verde de culoarea mucegaiului, pe pereţii camerei erau tablouri înfăţişând scene de vânătoare. De-a lungul încăperii erau dulapuri pline cu cărţi scrise în limba maghiară, germană, poloneză şi rusă. Multe dintre cărţi erau legate în piele de căprioară, altele aveau coperţi tari şi titluri scrise în relief. Mai erau înşirate pe rafturi atlase geografice, albume, volume minuscule cu versuri ale poeţilor din ţările nordice, Psaltirea, BIBLIA DE LA IERUSALIM, cărţi de joc. Pe masă era întotdeauna o tabacheră mare, plină de trabucuri. </div><div>Păcatul curiozităţii mă îndemna să răsfoiesc zilnic aceste comori ale omenirii. În apropierea cărţilor din bibliotecă, am constatat cu uimire câte lucruri am de învăţat. Mi-am propus să deprind limbile semenilor mei pentru a-i putea cunoaşte cât mai bine. Ferită de ochii lumii, am silabisit o carte care descria aventurile unui cavaler care se bătea cu morile de vânt. O altă carte vorbea despre un rege care mergea la vânătoare cu prietenul său, Enkidu. </div><div>Unele cărţi erau uitate pe vecie în raft. Altele aveau multe pagini lipite. Îmi era milă de aceste cărţi. Îmi era teamă să le dezlipesc, ca nu cumva stăpânii cei necunoscuţi să îmi descopere patima ascunsă. Mă uitam cu milă la ,,cărţile închisele de pe raft”. </div><div>Tolănită pe o blană de urs, răsfoiam atlase geografice, enciclopedii, albume de pictură. Aici m-a găsit bătrânul chior de un ochi si şchiop de un picior, cu o cârjă lucie de atâta purtat. S-a aşezat într-un jilţ şi a început să îmi spună o poveste: ,,A fost o dată un împărat mare şi puternic…., era aşa ca Văsălie a lui Baltai. Împăratul acela avea o fată frumoasă căreia nu îi plăcea spuma laptelui…”. </div><div>Povestea m-a adormit repede. La uşa băii, moşneagul lăsase două căldări pline cu lapte. Floarea mi-a spus că e lapte de măgăriţă în care baroneasa îşi face baia. Pereţii băii erau placaţi cu marmură albă cu vinişoare gălbui, iar între plăci era foiţă de aur prinsă-n chihlimbar din loc în loc. De-a lungul căzii era oglindă veneţiană. Pe două poliţe erau borcănaşe cu alifii de tot felul şi sticluţe cu parfumuri. </div><div>Împinsă de ispită m-am dat cu parfum pe după lobul urechii şi la încheietura mâinii. În ziua aceea Floarea nu m-a mai primit la bucătărie. M-a trimis să fac focul în câteva camere. Ştiam să aşez surcele în formă de stea pentru a aprinde focul cât mai repede. Tot aţâţând focul în camere, am ajuns într-o odaie unde am găsit un glob pământesc. Cred că l-am rotit de trei sute şaizeci şi cinci de ori încercând să înţeleg că pământul e rotund şi se roteşte în jurul axei sale şi în jurul soarelui. Rotind globul m-am pierdut prin deşert. Neavând repere de orientare m-a cuprins frica. M-am retras apoi spre tropice şi m-am pierdut în pădurea tropicală. M-am căţărat pe liane şi am sărit dintr-un copac în altul. Obosită, am adormit sub un copac uriaş.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Zgomotul unei trăsuri m-a deşteptat din somn. Am deschis sertar după sertar. Am găsit un bloc de desen şi multe creioane din ceramică. Doream să îmi las amprenta în această odaie. Pe o foaie mare de bloc, am imaginat un desen din linii curbe. Jos am scris cu creioane colorate ghemul deşirat. Apoi m-am semnat artistic, folosind toate culorile. Am şters apoi de praf microscopul de pe etajeră cu mare grijă. Apoi am pus la microscop o aripă de muscă pe care am văzut-o în detaliu . </div><div> <span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Trăsura adusese la castel noi musafiri. Floarea ajutată de Veronica a pregătit multe bunătăţi: ficat de gâscă prăjit, iepure umplut cu mere, friptură de mistreţ, sărmăluţe cu şuncă afumată. Mirosurile îmi lăsau gura apă. Cu o zi înainte, am ajutat la pregătirea cozonacilor. Am frământat singură aluatul până ce au curs broboade de sudoare de pe frunte. Atunci aluatul s-a desprins de pe mâini şi l-am pus la dospit. Oare s-au copt bine primii mei cozonaci frământaţi cu atâta sârg? M-am retras într-un târziu în cămăruţa mea. Munca mi-a fost răsplătită. Pe o farfurie ovală din porţelan am găsit multe bunătăţi. Într-un pahar de cristal, Floarea mi-a pus şi vin de Tokai. Aici în singurătate, mi-am dat seama că bătrânul cel chior cunoaşte toate secretele de la curte, din parc, de la seră, de la criptă. Doream să îl întâlnesc.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>În zorii zilei am ieşit din castel pe uşile din faţă şi m-am oprit pe terasă. La câţiva paşi de terasă era un copac imens, încărcat de flori portocalii. Crezând că nimeni nu mă vede, am rupt o creangă înflorită. Potirul florilor era plin de rouă. La bază petalele erau de culoare verde deschis, pe la mijloc erau gălbui şi se terminau cu portocaliu. Fiecare floare avea o mulţime de stamine, iar în mijloc un pistil uriaş galben. Împodobită cu floarea de magnolie, m-am strecurat pe o alee pietruită. Am ajuns pe malul unei ape. Între tufe mari, am zărit o construcţie din piatră. Am coborât câteva scări de pământ şi am intrat în mijlocul construcţiei din piatră sură.</div><div> La intrare era un clopoţel. Eram într-o capelă pe malul apei. Pe un perete era o statuie cioplită în piatră a Maicii Preacurate cu pruncul Isus în braţe. Pruncul se uita în jos spre lume. Mă vedea şi pe mine. Printr-o nişă laterală, a pătruns o rază de soare luminând faţa Fecioarei şi a Pruncului. Răceala pietrei a dispărut. Totul era poleit în aur. Îngenunchiată în faţa altarului am spus o litanie: ,,Sfântă Fecioară, roagă-te pentru mine.</div><div> Fecioară Maria, arată-mi drumul în viaţă.</div><div> Marie, fiică a Fiului tău, ocroteşte-mă.</div><div> Înger al celui de-al treilea , roagă-te pentru noi”</div><div> <span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Raza de soare a dispărut şi am rămas împietrită în mijlocul capelei. Îmi imaginam că sunt un pictor şi pe o icoană poleită cu foiţă de aur o pictez pe Fecioara Maria într-o mantie vişinie. Pe poala mantiei doream să scriu în limba ebraică: Umilinţă, Simplitate, Dragoste. Am lăsat creanga înflorită la picioarele Prea Curatei Maria şi am ieşi pe scările care duceau în partea cealaltă a capelei. Cărarea m-a condus spre sera de flori. Simţeam că Providenţa îmi vorbeşte prin frumuseţe. Cunoşteam doar câteva din plantele existente în seră: ficuşi, leandri, lămâi, trandafiri japonezi, camelii. Prin ţevi lungi de cupru se asigura o căldură uniformă. Margareta se oprea la fiecare floare şi îi vorbea.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Trăiam cu impresia că lumea de la castel mă cunoaşte, că îmi ştie lumea din care vin, însă păstrează toţi o anumită discreţie pentru a-mi proteja sensibilitatea. Speram să îl întâlnesc singur, pe moşul cel chior şi şchiop, care îmi şoptise că praful şi pulberea se vor alege de toată bogăţia castelului. </div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Se lăsase seara şi răsărise pe cer o lună nouă: ,,Crai nou, crai nou, crai nou la noi bine ai venit” – am murmurat crezând că nu mă aude nimeni. </div><div>- Săgeţile! Urmează-le! m-a îndemnat glasul bătrânului chior şi şchiop. </div><div>Urmând săgeata argintie, am trecut pe lângă mălinul alb, pe lângă bradul retezat de vârf şi am ajuns la masa şi laviţa de piatră din fundul grădinii. Acolo mă aştepta Andrei. Un timp am rămas amândoi tăcuţi.</div><div>- Mora, tu stai pe gânduri?</div><div>- Nu, Andrei, eu stau pe tocuri. Crezând că suntem singuri pe planetă, am început să râdem în hohote. </div><div>- Andrei, noi suntem la masa Măriei Sale şi nu avem nimic pe ea!</div><div> - Avem de tăte! A cântat Andrei scoţând din chimirul vechi câteva cuburi de zahăr brun. Am rupt o frunză palmată plină de rouă şi am aşezat zahărul cubic. Atrasă de râsul nostru a apărut o ţigancă cu un coş plin de frunze, flori şi rădăcini de tot felul. Coşul ţigăncii avea ierburi de leac: tătăneasă, frunze de călupăr, mărul-lupului, urzică moartă, lemn câinesc, păducel, mlădiţe de arţar şi alte multe frunze necunoscute nouă. Ţiganca le-a aşezat pe masă şi a început să ne spună care vindecă guta, care sunt pentru descântece, care te ajută să îţi visezi ursitul.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>- Ţiganco, tu te hrăneşti cu buruieni? a întrebat-o molcom Andrei.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>- Frumosule, eu mă hrănesc cu iluzii şi cu iarba dracului. </div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Dintr-un buzunar ascuns al rochiei largi, ţiganca a scos o foiţă şi dintr-un săculeţ a luat tutun fin tăiat şi şi-a răsucit o ţigară. Licuţa care şedea sub bradul retezat a luat cremenea şi amnarul şi a scos o scânteie. Ţiganca a sorbit scânteia, aprinzându-şi ţigara. Prinzându-mi mâna, s-a uitat în palma mea şi mi-a spus ca voi reveni la castel într-o noapte cu lună nouă şi voi dansa sub copacul din faţa terasei până la ivirea zorilor. Mi-a mai spus că voi fi îmbrăcată într-o rochie lungă albă din dantelă, cu trandafiri în jurul taliei şi că voi purta la balul ţigănesc o eşarfă enormă galbenă. În noaptea aceea, mă voi îndrăgosti de un tânăr cu nume de rege biblic. Lui Andrei i se făcuse teamă şi mă cotea într-una să plecăm. Nimic nu îi scăpa ţigăncii. Mi-a lăsat palma şi uitându-se în ochii lui Andrei i-a spus că şi el va reveni la castel în ziua de opt septembrie 2014 şi va citi un eseu în faţa celor adunaţi, în faţa terasei. </div><div> <span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>- Vocaţia mea nu e scrisul, ţiganco!</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>- Vei întâlni calul nărăvaş şi îl vei domestici.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Luna s-a ascuns sub un nor, iar ţiganca şi-a strâns ierburile şi a plecat. Au dispărut şi săgeţile. O bufniţă cu vaiet lugubru a trecut pe lângă noi. </div><div>Am rătăcit multă vreme până să ajungem la copacul cu douăsprezece crăci. N-am rezistat ispitei de a urca în acest copac care amintea de lunile anului. Copacul ne adăpostea cu generozitate. Doream să reîncep jocul. Strigam din nou copiii. Bufniţa a trecut din nou pe lângă noi. </div><div>Ne-am continuat drumul în răcoarea nopţii. Am ajuns lângă clădirea din care nu răzbătea respiraţie omenească. Andrei a găsit o strungă în gard. Ne-am aplecat cât am putut şi ne-am strecurat prin gardul de spini ieşind la Amota.</div><div> Andrei s-a dus să caute calul nărăvaş pe Sultan, iar eu mi-am continuat drumul, pe tocuri.</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div> Pomi, 27 decembrie 2014</div><div><br /></div><div> Mora </div><div><br /></div><div> Noi avem castel frumos...</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>Motto: „ În adâncurile sufletului coborându-ne, am putea trăi aievea în trecut şi am putea locui lumea stelelor şi a soarelui.”(Mihai Eminescu- „Sărmanul Dionis”)</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div> Noua Crăiasă</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Era o seară mirifică de decembrie. Sub felinarul străzii, fulgii pufoşi ca nişte fluturaşi gingaşi de gheaţă valsau lent, iar copiii bucuroşi de prima ninsoare se grăbeau să îi prindă din zbor. O plapumă albă şi groasă acoperise străzile, maşinile şi copacii.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Uşor, ies afară cu paşi timizi şi mici, gândindu-mă la acel peisaj. Văd o mulţime de copii ce se bat cu bulgări, veseli că Dumnezeu a întins o mână, umplându-le inima de bucuria gândului că a venit iarna. Merg uşor către capătul străzii şi deodată aud un sunet divin de orgă, o muzică care îmi copleşeşte sufletul. Mă întorc simţind o prezenţă şi văd o stea care strălucea, îndemnându-mă să o urmez. Mă aventurez către steaua ce îmi alina sufletul şi văd o zână, o femeie cu chip ce îi părea ţesut cu fulgi de mătase albi precum crinii, roz ca trandafirii, cu ochi strălucitori şi cu bucle argintii care i se răsfrângeau pe umeri.</div><div>Cine eşti ? Şi ce vrei de la mine ?</div><div>A râs cristalin şi m-a privit în ochi, după care mi-a spus :</div><div>- Nu ştii ? Tu eşti Aleasa, trebuie să vii cu mine pe tărâmul meu, sunt Crăiasa Zăpezii, iar tu vei fi următoarea după ce eu mă voi transforma din nou într-o stea şi te voi veghea de pe cer.</div><div>Am acceptat, curioasă să văd ce va urma. Un sunet metalic s-a pierdut în depărtare. M-am uitat în jos şi am văzut că eram încălţată cu o pereche de pantofi din argint, purtam o rochie din satin, o pelerină albă, din blană, iar părul îmi cădea în bucle grela până la talie. Uau ! Era real ! </div><div>M-am urcat în caleaşcă alături de Crăiasă şi ne-am ridicat uşor spre cer, câteva momente mai târziu fiind în lumea ei. Tabloul naturii, îngheţat, deşertic, al unei lumi cuprinse de tenebrele gheţii, dar de o frumuseţe nemaiîntâlnită, se contura într-o măreţie statică… o natură de vis, ireală, cuprinsă de farmec şi magie. Luna strălucea superb pe cerul senin, iar razele ei argintii făceau ca fulgii să ofere un minunat balet. Stelele păreau îngheţate iar zăpada era asemenea unui lan de diamante care străluceau în puternica lumină a lunii. Totul iradia de o luminozitate rece, impresională. Copacii de marmură, imenşi, străjuiau aleea pietruită ce ducea la castel. Priveam înmărmurită frumuseţea naturii. In aer plutea o muzică o muzică dulce, care curgea mai delicat si mai frumos decât curg pe iarbă petalele unor trandafiri bătuţi lin de vântul rece sau decât roua nopţii pe apele nemişcate, într-o tăcere strălucitoare. Parcă timpul s-a oprit în loc.</div><div>Am simţit pe umăr o atingere rece şi m-am întors. Cu lacrimi în ochi, dar cu un zâmbet calm pe buze, Crăiasa mi-a spus că eram deja pregătită să îi iau locul. Mi-a pus coroana pe cap, apoi a dispărut, zâmbindu-mi uşor. Am privit spre cerul îngheţat, iar în acel moment am văzut cum o stea nouă stea lua fiinţă pe bolta nesfârşită. Am înţeles că era ea, am râs timid şi cristalin, apoi m-am îndreptat spre zidurile de granit întunecate ale castelului. Deschizând uşa veche a castelului, suflarea rece şi dulce a vântului a intrat o dată cu mine. Bubuitura făcută de închiderea imensei uşi s-a pierdut greu în depărtare.</div><div>Era un tablou greu de imaginat, o expresie perfectă a unui timp lipsit de orice legătură cu umanul.</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div> Vorbe de aur, litere de aur</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>Era o vreme când încă mai trăiau împăraţii, împărătesele, prinţii şi prinţesele. Era o lume calmă, liniştită, plină de farmec, fără nimic ieşit din comun.</div><div>Dar pe vremea aceea Domnul umbla încă pe pământ. Într-o zi se vedeau doi oameni călătorind prin pustiu. Hainele şi faţa unuia strălucea ca alba lumină a soarelui; celălalt, mai umilit, nu părea decât umbra celui luminat. Era Domnul şi sf. Petrea. Picioarele lor înfierbântate de nisipul pustiului călcară atunci în răcoarele şi limpedele pârâu ce curgea din izvor. Prin cursul apei cu gleznele lor sfâşiau valurile până la umbritul lor izvor. Acolo, Domnul bău apă şi-şi spălă faţa sa cea sfântă şi luminată şi mâinile lui făcătoare de minuni. Apoi şezură amândoi în umbră, Domnul cugetând la tatăl său din cer şi sfântul Petrea ascultând pe cugete doina izvorului plângător. Când se sculară spre a merge mai departe, zise sfântul Petrea : “Fă ca acest izvor să fie ce a fost mai înainte.” „Amin!” zise Domnul ridicând mâna sa cea sfântă, după care apoi se depărtă înspre mare, fără a mai privi înapoi.</div><div>Ca prin farmec, pieri izvorul şi copacii şi întreaga natură s-a schimbat.</div><div>În mijlocul unei poieniţe se juca un iepuraş… ciudat… parcă m-am trezit dintr-un somn adânc. Eram întinsă în iarba plină de roua, mângâindu-l uşor pe cap. Poieniţa era înconjurată de o lumină albă, dată de razele fierbinţi ale soarelui care îmi gâdilau faţa. În iarba umedă erau presărate flori gingaşe, ca o explozie d miliarde de luminiţe colorate. Copacii care înconjurau poieniţa păreau că prind viaţă, frunzele foşneau în bătaia lină a vântului. Uitându-mă în jur am văzut brusc un loc mai luminat. M-am ridicat din iarbă, m-am descălţat de pantofi şi am alergat într-acolo. Vântul se juca delicat cu părul meu. Am rămas uimită de minunăţiile naturii. O cascadă curgea parcă din nori, formând un lac imens pe suprafaţa căruia pluteau delicat nuferi albi. Am atins apa rece şi cristalină a cascadei, apoi m-am întors, simţind că ceva sau cineva are privirea aţintită asupra mea. Am văzut un cal alb, cu o coamă argintie, cu o mică stea strălucitoare în frunte. Petale multicolore, parfumate de trandafiri îl înconjurau. M-am oprit, iar el a venit spre mine, plecând capul. Am înţeles că vroia să-l mângâi, aşa că am făcut-o.</div><div>În acel moment, mi-a zâmbit şi am observat cum îi cresc două aripi mari, ca ale unui înger. Cum putea să se întâmple aşa ceva? S-a aşezat şi m-am urcat în spatele lui, apoi a zburat deasupra lacului, a cascadei, a norilor pufoşi. Ne înălţam din ce în ce mai sus, până când …</div><div>… până când, din senin, am văzut doua porţi imense de cristal deasupra unui nor de argint. Mă gândeam că nu pot fi Porţile Raiului, fiindcă nu am murit ? sau poate că erau Porţile Raiului … calul s-a oprit, am coborât şi l-am privit nedumerită. Am văzut cum îi dispar uşor-uşor aripile, cum se transformă, cum capătă din ce în ce mai mult înfăţişare omenească. Mi-a zâmbit, după care mi-a zis:</div><div>Urmează-mă!</div><div>Fără cuvinte, am făcut ceea ce mi-a spus. Porţile de cristal s-au deschis fără sunet şi am urmat acel înger. Am pătruns într-un loc de vis, greu de imaginat sau descris cât de bine în cuvinte. Petale de trandafiri pluteau peste tot, iarba era plină de rouă, iepuraşi, căprioare şi cai albi se jucau în jurul nostru, iar în aer era o muzică suavă, lină, ce te îndemna să uiţi de toate grijile şi supărările. Nu aveai cum să nu te simţi plin de bucurie şi fericire în acel loc. Cu îngerul în faţa mea, mergea pe un drum şerpuit, străjuit de copaci înalţi şi albi. Ajunşi la capăt, am observat că şi aici curgea o cascadă la fel ca cea de pe pământ. Poate că tocmai de aici izvora. Lângă cascada cristalină era un tron înalt, tot din cristal, pe care stătea un om cu haine albe şi cu faţa strălucind ca lumina soarelui, iar lângă El, stând pe o scară a tronului, ale cărui haine nu străluceau la fel de tare, ţinând în mână două chei de aur, una mai mare, alta puţin mai mică. Erau Dumnezeu şi sfântul Petru. În spatele tronului am văzut două porţi de cristal, pe jumătatea primelor două, iar în spate străluceau soarele şi luna şi toate stelele, ca nişte lacrimi transformate în perle. Era uimitor; parcă auzind întrebarea ce mă măcina:</div><div>- Da! Nu te înşeli deloc. Eşti cu adevărat în Rai, chiar dacă sufletul nu te-a părăsit. Îngerul păzitor pe care ţi l-am oferit atunci când te-ai botezat, a vrut să îţi arate Raiul, să îţi arate ceea ce te va aştepta, dacă vei trăi în continuare în pace cu toată lumea, cunoscând adevărul şi toate lucrurile bune. Sunt sigur că atunci când îţi va veni vremea, vei fi şi tu aici, printre ceilalţi îngeri. Dar fiindcă ştiu că îţi doreşti sau că îţi vei dori ca după moarte să rămâi totuşi alături de toţi cei pe care i-ai cunoscut de-a lungul vieţii tale, te-am ales pe tine să vii şi să vezi toate minunăţiile Raiului şi să îi faci şi pe ei să înţeleagă ce îi va aştepta. Şi, ca să-ţi răspund la următoarea întrebare, nu a fost doar un vis, ci a fost pură realitate.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Am rămas uimită la auzul acelor cuvinte rostite de Dumnezeu şi am fost şi mai uimită când am văzut că îngerul meu se transformă din nou într-un cal înaripat şi cum zburăm din nou deasupra norilor, a cascadei, a lacului, a poieniţei şi a pădurii cu o viteză uimitoare.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>M-am trezit în aceeaşi banală normalitate, în camera mea. M-am ridicat din pat cu gândul la cele ce s-au întâmplat, şi atenţia mi-a fost atrasă de o foaie de hârtie de pe biroul meu pe care stătea scris cu litere de aur, parcă foarte familiare: ‘ Nu a fost doar un vis, ci pură realitate!’’ Parcă îmi aminteam acele cuvinte…</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>Motto: „Dupa bucurie nemasurata vine neaparat intristarea. Bucuria face sangele sa fiarba, si aceasta produce o simtire neplacuta si dureroasa care trebuie sa nasca intristarea. Cine-i accesibil de patimi puternice, stie ca-n mijlocul bucuriei mari se amesteca un fel de rea-dispunere. Acelasi lucru se intampla la toate pasiunile vehemente.Leacul: moderatia- cine poate.”</div><div><br /></div><div>Noul Moş Crăcin</div><div><br /></div><div><br /></div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Din cerul îmbrăcat în zale plumburii au început să cadă lin, gingaşi, topindu-se când ating nasurile cârne ale copiilor ce trag greu săniuţe de lemn. Primii fulgi de nea încarcă văzduhul rece ca o floare de gheaţă infinită, găsitădimineaţa pe fereastra impresionată de iarnă.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Mă plimb pe o cărare străjuită de troienele imense din parcul care altădată era verde şi plin de păsări minunate cântând un vals nesfârşit. Acum, copii cu feţe rumene rotesc bulgări imenşi de omăt, dând viaţă unui om de zăpadă cu o singură mâna,dintr+o ramură uscată şi cu nasul portocaliu de morcov.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Această privelişte minunată îmi aminteşte de o întâmpşare din copilărie, cu miros de cozonaci vanilaţi şi şorici proaspăt pârlit cu paie aurii de grâu. Atunci când plecam în cete cu colindele încă de când se lăsa seara şi ajungeam acasă în toiul nopţii cu mulţumirea că am adus bucurie în inimile părinţilor şi bunicilor noştri, prin vestirea sărbătorilor de iarnă şi urări de bine.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Era în preajma Crăciunului şi toţi vecinii se pregăteau temeinic pentru întâmpinarea lui Iisus în casele lor. Eu împodobeam bradul de la marginea potecii cu instalaţii multicolore dansând în ritmul colindelor divine.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Din vârful bradului priveam casele îmbrăcate ăn straiele albe, oferite de îngeri pregătind naşterea Domnului. Deodată, am avut impresia că văd sania lui Moş Crăciun alunecând pe cerul ca un lac îngheţat. Iniţial am crezut că este doar o vedenie provocată de nerăbdarea arzând în mine, apoi, o nouă apariţie a săniuţei mi-a confirmat că ea este reală.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>De această dată, renii s-au oprit voioţi lângă mine şi au început să vorbească, completându-se unul pe celălalt:</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>- Hei! Crezi că el este?</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>- Nu ştiu!</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>- Posibil!</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>- Apropo! Voi înţelegeţi ce spune Moşul?</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>- Nu pre!</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>- Nici decum!</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>- Deloc!</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>- În fine!</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>- Hai să-l luăm pe el!</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>- Sigur!</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>- Bine!</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>- Perfect!</div><div>Unul dintre reni lovi bradul cu coarnele şi am căzut în sania cu fotoliu mare şi moale de culoare roşie. Renii au început să alerge cu o viteză uimitoare, iar atunci când m-am uitat peste peretele săniuţei,am realizat că toată lumea încremenise, inclusiv timpul. Ceasurile din centrele marilor oraşe refuzau să mai permită trecerea timpului.</div><div>Până am apucat să-mi trag răsuflarea, am ajuns deasupra căsuţei lui Moş Crăciun. Sute de spiriduşi se agitau prin preajmă prgătind pachete mari cu căte un cadou pentru fiecare copil din lume. Unul dintre ei făcu un semn renilor şi strigă:</div><div>- Grăbiţi-vă! Moşul vă aşteaptă.</div><div>Renii au coborât lăsând săniuţa în faţa casei cu hornul fumegând. Un spiriduş scund şi subţire îmbrăcat în hăinuţe verzi şi cu părul roşu m-a condus într-o camera scundă şi calda cu un şemineu înfocat în faţa căruia se afla un fotoliu mare, alături de care dormea un brad imens împodobit aşa cum nu mai văzusem niciodată în viţă.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Deodată, fotliul s-a întors şi l-am văzut pe el stând aşezat. Era exact aşa cum se spune: mare, îmbrăcat în roşu, cu barba ninsă de iernile grele din Laponia atârnându-i peste pântecele gras. Era însuşi Moş Crăciun. El a râs cu putere spunând:</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>- Hei! Este chiar Rareş!</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>- De ce m-ai adus aici, Moşule?</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>- Ei bine, nu cu mult timp în urmă, am aflat că a venit momentul să mă retrag, pentru că sunt prea bătrân să mai călătoresc în jurul pământului.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>- Şi cu ce te pot ajuta eu?</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>- Ei bine, în ultima vreme te-am supravegheat atent şi am hotărât că tu trebuie să îmi iei locul şi să devii noul Moş Crăciun.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>- Dar cum aş putea face asta?</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Atunci, Mosul a căutat ceva printr cadourile de sub brad şi a scos la iveală sacul său cu care cară darurile, dar, care acum părea gol. A băgat mâna în el şi a scos o cheie mare de aur spunând:</div><div>- Iată! Aceasta este cheia seifului în care sunt depozitate toate cadourile. El este deschis doar în noaptea de Crăciun. Toată magia şi puterea mea stau în această cheie. Anul acesta, tu vei deschide seiful.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>- A-a-acum? am întrebat bâlbâindu-mă.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>- Da!</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Moş Crăciun m-a condus pe balconul căsuţei, unde se vedea mulţimea de spiriduşi aşteptând apariţia noastră. Când am ieşit afară, toata lumea a început să aplaude. Moşul a luat cuvântul:</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>- Din această seară, vă aştept la căsuţa mea de vacanţă,în vizită. Dar, nu va las singuri: noul Moş Crăciun se află chiar lângă mine nerăbdător să se apuce de treabă.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>În acel moment, balconul s-a lăsat încet la pământ. Moşul mi-a făcut semn să îl urmez până la seif, unde s-a întors către mulţime arătând cheia. Apoi, privindu-mă serios zise:</div><div>- De acum ete datoria ta să aduci bucurie în inimile copiilor, în fiecare Crăciun. Sunt cinvins că te vei descurca de minune.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Anm introdus cheia în încuietoarea seifului şi chiar când mp pregăteam să o răsucesc, Moşul m atinse pe umăr.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>- Numai dacă vie crede se va deschide! Crezi?</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>- Cred!</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Atunci, cheia s-a răsucit singură şi uşa seifului s-a deschis, din el năvălind un val de magie. În acel moment, Mosul a devenit un bătrânel simplu, iar eu am căpătat înfăţişarea sa.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>De atunci, în fiecare an, aduc bucurie în sufletele copiilor ca cei care deja au terminat omul de zăpadă pe care il privesc.</div><div><br /></div><div><br /></div><div>-SFÂRŞIT-<span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>Tărâmul apelor</div><div><br /></div><div><br /></div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Afost odată ca niciodată, pe vremea când oamenii îţi puteau vedea ceafa, deşi încă nu cunoşteau oglinda, a fost un imperiu mare şi bogat, unde oamenii trăiau ferciţi. Aici domnea un împărat vesel căruia îi plăceau foarte mult ornamentele cu apă curgătoare. Îi plăceau atât de tare încât îşi făcuse o grădină împodobită cu astfel de decoraţiuni. Ea era vestită chiar peste şapte mări şi şapte ţări, iar toţi împăraţii veneau până şi de la capătul lumii să vadă această minunăţie.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Dar unii nu îl vizitau pentru grădină, ci pentru ceva mai de mirat. Împăratul avea un fiu atât de frumos, că până şi mândrul Soare era eclipsat de prezenţa sa.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Însă, într-o vreme când până şi ultimul om se bucura de bogăţia pământului, în palat a sosi o regină dintr-un tărâm alăturat, sub pretextul că a auzit despre împărat că este văduv şi ar dori să se mărite cu el.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Acesta s-a bucurat foarte tare de frumuseţea ei şi a acceptat cererea în căsătorie , dacă aceasta nu îi va afecta fiul.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>La palat începuseră pregătirile pentru nuntă. Mâncăruri alese erau gătite de şaptezeci şi şapte de bucătari din şaptezeci şi şapte de colţuri ale lumii. Cei mai pricepuţi lăutari se apucaseră de compus melodii noi pe care nimeni să nu le fi mai auzit vreodată la o nuntă.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Feciorul împăratului privea în apa limpede a unei fântâni din grădină. În acest timp, a avut o viziune. În apă a apărut mama sa spunându-i să plece de grabă în tărâmul apelorsă ia un ulcior de apă din râul fermecat, deoarece, rgina doreşte să se căsătorească ,cu tatăl său, doar pentru a-i putea seca fântânile cu o vrajă ce nu poate fi ruptă decât dacă o stropeşte pe vrăjitoare cu acea apă fermecată.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Mama sa îi mai spuse implorând:</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>- Să nu spui nimănui nimic, că dacă află, vrăjitoarea te va da de mâncare balaurilor.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Făt-Viteaz, căci aşa îl chema pe fiul împăratului, s-a pregătit în secret, hrănindu-şi calul cu cele mai bune grăunşe şi îngrijindu-şi toate armele pe care ştia să le mânuiască.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>În ziua nunţii, el a luat binecuvântare de la tatăl său, spunându-i că se duce în lume să-şi caute iubirea.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Mergând pe drum, băiatul începuse să cânte din nai că toate făpturile începuseră să danseze în jurul lui făcând drumul să-i pară mult mai uşor.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>La un moment dat, pe marginea drumului, apăru un moşneag slab care abia mai mergea. Acesta ridică privirea şi zise:</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>- Încotro mergi Făt-Viteaz?</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>- Iaca uncheaşule, mă duc pe tărâmul apelor.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>- Dar multa îndrăzneală mai ai! Tărâmul este păzit de străji grozave.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>- Eu nu am întâlnit niciuna!</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Atunci, moşneagul se dădu de trei ori peste cap şi deveni un balaur magnific, având trei capete şi aruncând flăcări pe nas. La vederea unei asemenea grozăvii, Făt-Viteaz a scos paloşul şi s-a năpustit asupra balaurului. S-au luptat cu forţă şi voinţă trei zile, iar ăn cea de a treia noapte, balaurul a strigat:</div><div>- Hai să ne oprim ca şi tu ai obosit şi eu. Mai bine să ne luăm la trântă să vedem care este mai iscusit.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>- Şi unde nu mi-l luă atunci balaurul pe fecior şi-l trânti de pământ de se afundă până la genunchi. Şi când a văzut fătul că balaurul anu mai poate, l-a strâns de i-au pârâit oasele şi l-a afundat în pământpână la gât, apoi, luând paloşul, i-a retezat toate cele trei capete dintr+o lovitură.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>După aceasta, flăcăul a încălecat şi a pornit la drum. Şi cum mergea el aşa grăbit, numai ce se ivi în calea lui un ogar cu colţii ascuţiţicare, ca prin minune începu să vorbească:</div><div>- Încotro te-ndrepţi voinice?</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>- Iaca merg spre tărâmul apelor!</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>- Dar nu ştii oare ce pericole te pasc?</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>- Tocmai am aflat.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>La auzirea acestor cuvinte, ogarul se învârti de trei ori în jurul cozii şi începu să se măreasca şi în loc de o coadă, acum avea trei, iar când pocnea odată din ele, zburau ciorile de la şaptezeci şi şapte de stânjenidepărtare. Atunci, Făt-Viteaz spuse cu mândrie:</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>- N-ar fi drept să lupt cu paloşul împotriva ta. Dar cum loveşti tu cu cozile tale, aşa voi lovi şi eu cu buzduganul meu.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Şi unde nu mi se loară a se lovi unul pe altul de se zguduiau cerurile Domnului. Iar când îi păli ogarul una fătului, îl aruncă trei stânjeni în spate. Atunci, băiatul se enervă, învârti de trei ori buzduganul şi îi păli una bestiei de îi aruncă trupul la şapte stânjeni în stânga ţi capul la şapte stânjeni în dreapta.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Apoi, feciorul împăratului urcă în şa, pornind iarăşi la drum. Nu după mult timp, zări malul râului pe care îl căuta şi dădu pinteni calului.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Da chiar când se aplec deasupra apei, cu ulciorul în mână, auzi din spate vocea ascuţită a vrăjitoarei:</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>- Unde te grăbeşti aşa fătul meu?Ori poate ai crezut că nu îţi ştiu gândurile?</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Făt-Viteaz încercă să o stropească pe regină cu apă, dar ea realiză ce vrea să facă şi îl transformă într-un râu spunând:</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>- Ai dorit apă, apă să fii! şi dispăru.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Dar frumuseţea fiului de împărat nu se pierduse nici în râu, că mai minunat era el sub formă de apă, chiar şi faţă de râul fermecat.</div><div>Dar pe vremea aceea Domnul umbla încă pe pământ. Într-o zi se vedeau doi oameni călătorind prin pustiu. Hainele şi faţa unuia strălucea ca alba lumină a soarelui; celălalt, mai umilit, nu părea decât umbra celui luminat. Era Domnul şi sf. Petrea. Picioarele lor înfierbântate de nisipul pustiului călcară atuncea în răcoarele şi limpedele pârău ce curgea din izvor. Prin cursul apei cu gleznele lor sfâşiau valurile până la umbritul lor izvor. Acolo Domnul bău din apă şi-şi spălă faţa sa cea sfântă şi luminată şi mâinile sale făcătoare de minuni. Apoi şezură amândoi în umbră, Domnul cugetând la tatăl său din cer, şi sfântul Petrea ascultând pe cugete doina izvorului plângător. Când se sculară spre a merge mai departe, zise sf. Petrea: "Doamne, fă ca acest izvor să fie ce-a fost mai înainte". "Amin!" zise Domnul ridicând mâna sa cea sfântă, după care apoi se depărtară înspre mare, fără a mai privi înapoi.</div><div>Ca prin farmec pieri izvorul şi copacii, şi tot ceea ce se afla în jurul său şi apăru prinţul în toată splendoarea sa.</div><div>Acesta umplu repede un ulcior cu apă fermecată şi se întoarse de grabă în palat. Aici o gasi pe vrăjitoare văduva,că el fusese izvor un timp lung, iar în imperiu era acum secetă mare şi mulţi sau bucurat sa îl vadă, sperând că îi va ajuta.</div><div>El a intrat cu îndrăzneala în sala tronului, unde se afla regina care se miră foarte tare la vederea sa. Fără să spună vreun cuvânt , prinţul a aruncat apa peste vrăjitoare, iar aceasta a început să se topeasca. În acel moment, au început iar apele să curgă, iar fântânile s+au umplut cu apă.</div><div>Prinţul a fost încoronat ca împărat şi a trăit fericit până la adânci bătrâneţi şi o mai fi trăind şi astăzi dacă nu o fi murit!</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>Motto: ...şi tot astfel, dacă închid un ochi văd mâna mea mai mică decât cu amândoi.</div><div>Versul creator al lui Eminescu</div><div><br /></div><div>„Dar pe vremea aceea Domnul umbla încă pe pământ. Într-o zi se vedeau doi oameni călătorind prin pustiu. Hainele şi faţa unuia strălucea ca alba lumină a soarelui; celălalt, mai umilit, nu părea decât umbra celui luminat. Era Domnul şi sf. Petrea. Picioarele lor înfierbântate de nisipul pustiului călcară atuncea în răcoarele şi limpedele pârău ce curgea din izvor. Prin cursul apei cu gleznele lor sfâşiau valurile până la umbritul lor izvor. Acolo Domnul bău din apă şi-şi spălă faţa sa cea sfântă şi luminată şi mâinile sale făcătoare de minuni. Apoi şezură amândoi în umbră, Domnul cugetând la tatăl său din cer, şi sfântul Petrea ascultând pe cugete doina izvorului plângător. Când se sculară spre a merge mai departe, zise sf. Petrea: "Doamne, fă ca acest izvor să fie ce-a fost mai înainte". "Amin!" zise Domnul ridicând mâna sa cea sfântă, după care apoi se depărtară înspre mare, fără a mai privi înapoi. Ca prin farmec pieri izvorul şi copacii, şi...”</div><div>Totul a devenit nimic... şi din nimic Dumnezeu a creat totul. O grădină minunată cu flori multicolore şi înmiresmate, ce străluceau ca diamantele în lumina caldă a soarelui, cu animăluţe jucăuşe ce se ascundeau după copacii îmbrăcaţi în straie verzi, cu râuri cristaline şi frumos cântătoare... Era o lume perfectă, a bucuriei, a păcii, a luminii... Şi, pentru a-şi desăvârşi creaţia, Domnul i-a creat pe oameni- bărbat şi femeie, aşezându-i în grădina raiului stăpâni peste toate, interzicându-le însă să guşte din fructul oprit.</div><div>Însă, îndemnaţi de şarpele cel şiret, oamenii au gustat din fructul cunoaşterii binelui şi a răului... şi visul lor s-a spulberat într-o clipă. Grădina cea frumoasă a dispărut, iar ei au fost alungaţi pe pământul pietros şi condamnaţi să-şi câştige existenţa. În jur doar pietre şi praf; sufletul lor, altădată pur ca apa limpede a izvorului, s-a pătat cu negrul cel rău al păcatului. Au încercat să construiască şi ei raiul, dar nu au reuşit. Apoi, au născut alţi oameni şi toţi, împreună, au creat o lume a lor, care se dorea a fi grădina cea minunată a edenului.</div><div>Iar Dumnezeu, din dragostea-i neţărmurită, l-a trimis în ajutor pe unicul său fiu... Şi le-a mai trimis spre alinare oameni cu multe daruri şi haruri, artiştii... Aşa a apărut într-un colţ de lume, la răscruce de vânturi şi civilizaţii, într-o ţară cu un trecut zbuciumat, poetul Eminescu. El avea să creeze, prin versurile sale, grădina edenului, el avea să ducă mai departe numele şi renumele unui neam binecuvântat de Dumnezeu. El avea să sufere în scurta-i viaţă pământească, dar să atingă nemurirea prin creaţie. El, vocea neamului românesc, susurul dulce al izvorului de munte, sunetul duios al buciumului, versul tânguitor al doinei, Eminescu..</div><div><br /></div><div><br /></div><div>Motto: ...şi tot astfel, dacă închid un ochi văd mâna mea mai mică decât cu amândoi.</div><div><br /></div><div><br /></div><div>Eminescu</div><div><br /></div><div><br /></div><div>„Ape vor seca în albie şi peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, şi câte o stea va vesteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-şi strângă toate sevele şi să le ridice în ţeava subţire a altui crin de tăria parfumurilor sale.” (George Călinescu)</div><div>„Era pe când nu s-a zărit/ Azi o vedem şi nu e...”; era la început când a fost Cuvântul... Şi prin Cuvânt s-au făcut toate: munţii împăduriţi şi câmpia înverzită, întinsa mare şi cerul înstelat... de pe care a coborât o stea ce străluceşte puternic şi bucură nespus lumea, o stea pe bolta poeziei, ce trăieşte veşnic... Eminescu.</div><div>„Mai departe, mai departe/ Mai încet, tot mai încet/ Sufletu-mi nemângâiet/ Îndulcind cu dor de moarte.” Poetul, stingher prin lume, se retrage într-un spaţiu al visării, al iubirii, al dorului, al absolutului; îşi creează propria lume, el, poetul Eminescu...</div><div>„Iar cerul este tatăl meu/ Şi mumă-mea e marea”. Poetul-nepereche născut din zbuciumul unui popor, din leagăn de dor, de infinit, de absolut, de dragoste, de luceferi... doar el este Eminescu.</div><div>„Numai poetul/ Ca păsări ce zboară/ Deasupra valurilor/ Trece peste nemărginirea timpului”. Numai poetul prin opera sa nemuritoare devine veşnic, anulând spaţiul şi timpul, mărginirea şi nemărginirea; se apropie de început şi de sfârşit... numai poetul... Eminescu.</div><div>„Ei doar au stele de noroc/ Şi prigoniri de soarte/ Noi nu avem nici timp, nici loc/ Şi nu cunoaştem moarte.” Oameni sunt împovăraţi de grijile zilnice, de destin, dar ei, creatorii, artiştii se despart de lume şi pornesc pe drumul cel lung al eternităţii. La fel şi el, poetul Eminescu.</div><div>„Străin la vorbă şi la port,/ Luceşti fără de viaţă” tu, poetule, luceafăr între stele, nemuritor printre muritori, geniu neînţeles... Eminescu.</div><div>„Ce e rău şi ce e bine/ Tu te-ntreabă şi socoate”, omule, călător prin lume, spectator la spectacolul vieţii, însetat de iubire, frumos şi adevăr. Iar paşii îţi sunt călăuziţi de el... Eminescu.</div><div>„Unde vei găsi cuvântul/ Ce exprimă adevărul” cititorule, rătăcitor pe valurile vieţii? Însă el, prin cânturile sale, îţi poate alina sufletul şi dorurile ce te mistuie, poate dezlega misterele lumii nepătrunse. Doar el, poetul, EMINESCU.</div><div><br /></div><div><br /></div><div>MOTTO:</div><div>Haina ei albă şi lungă părea un nor de raze şi umbre, iar părul ei de aur era împletit în cozi lăsate pe spate, pe când o cunună de mărgăritărele era aşezată pe fruntea ei netedă.</div><div>(Mihai Eminescu, Făt-Frumos din lacrimă)</div><div><br /></div><div><br /></div><div>Tristeţea toamnei</div><div><br /></div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Automobilul Audi opreşte brusc în faţa unei căsuţe scunde, cu geamurile cât palma, cu un cuib de cocostârci pe acoperiş şi cu un horn înalt care fumega mereu - casa bunicilor. </div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Cobor cu grijă din maşina prăfuită şi intru glonţ în bucătăria atât de cunoscută. Ca întotdeauna, bunica ne aştepta cu masa plină de bunătăţi: supă caldă, aurie, tocăniţă gustoasă, clătite parfumate… Înfulec în grabă, pentru că demult plănuisem o excursie în pădure cu bunicul.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Ieşim din sat şi ne îndreptăm pe un drum îngust şi colbăit spre pădure. Observ, de o parte şi de alta a potecii, iarba uscată şi arsă de bruma groasă ale toamnei.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Intrăm în catedrala enormă a pădurii, sub picioare foşnesc frunzele argintii, galbene, roşcate… Ele parcă suspină sub apa sacră a bocancilor. Copacii dezgoliţi, înalţi, cu trunchiuri groase, îşi înalţă braţele spre bolta cerească, parcă s-ar afla într-o sfântă rugăciune. Oare îşi cer învelişul pierdut? Cerul acoperit de nori grei, plumburii pare trist. Oare ce pune la cale?</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Ici-colo se zăreşte, de sub covorul multicolor, pământul îngheţat. Se aude în apropiere clipocitul unei ape şi bunicul îmi arată un izvor cristalin de unde porneşte un firicel limpede - Izvorul Minunilor. </div><div>— Asta-i vizuina vulpii, zice bunicul, şi-mi arată cu bastonul o gaură cu diametrul de 25/30 cm în malul unei râpe.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Un vânt iute, rece ne pune în mişcare. Coborâm grăbiţi spre casa pădurarului. Ce minunăţie! Pare o căsuţă din basm.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Stropi mari şi reci cad din nori! Pădurarul, om înalt, puţin chel în vârful capului, cu ochii blajini şi mustaţa tăiată scurt, ne primeşte cu bucurie. </div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>De-abia acum observ că stropii s-au transformat în fulgi. Ninge de-adevăratelea. Îi arăt şi bunicului care surâde după mustaţa cenuşie. Politicos, salutăm pădurarul şi ne îndreptăm încet spre casa unde eram siguri că bunica ne aşteaptă cu alte bunătăţi calde.</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>Raza de soare şi bravul Jonatan (basm)</div><div><br /></div><div>A fost odată ca niciodată… </div><div>Dar pe vremea aceea Domnul umbla încă pe pământ. Într-o zi, se vedeau doi oameni călătorind prin pustiu. Hainele şi faţa unuia strălucea ca alba lumină a soarelui; celălalt, mai umilit, nu părea decât umbra celui luminat. Era Domnul şi sf. Petrea. Picioarele lor înfierbântate de nisipul pustiului călcară atuncea în răcoarele şi limpedele pârău ce curgea din izvor. Prin cursul apei cu gleznele lor sfâşiau valurile până la umbritul lor izvor. Acolo Domnul bău din apă şi-şi spălă faţa sa cea sfântă şi luminată şi mâinile sale făcătoare de minuni. Apoi şezură amândoi în umbră, Domnul cugetând la tatăl său din cer, şi sfântul Petrea ascultând pe cugete doina izvorului plângător. Când se sculară spre a merge mai departe, zise sf. Petrea: "Doamne, fă ca acest izvor să fie ce-a fost mai înainte". "Amin!" zise Domnul ridicând mâna sa cea sfântă, după care apoi se depărtară înspre mare, fără a mai privi înapoi.</div><div>Ca prin farmec pieri izvorul şi copacii dispărură şi în locul lor apăru o biserică din care se auzeau nişte cuvinte spuse ca o vrajă: „Domnul a trecut pe-aici şi ne-a lăsat în dar această biserică”. Pe vremea aceea, nu era doar linişte şi pace, trăiau şi zmei cu solzii de oţele, vrăjitoare şi vrăjitori care mai de care mai fioroşi. În acea biserică nu a intrat decât un om care de atunci nu a mai fost văzut, se spune că în acea biserică nimeni nu are voie să intre, dar din acel loc în fiecare zi la aceeaşi oră se rostea Tatăl Nostru. Cine rostea această rugăciune? Cine ar fi putut intra acolo? Preoţi, oameni de rând, toţi se fereau de împrejurimile bisericii, deşi ea a fost concepută de Domnul Iisus. Pe vremea acea, trăia un tânăr brav pe nume Jonatan, acesta avea mâinile cât trunchiurile copacilor şi nimicea o clădire dintr-o lovitură. Curios fiind şi el, s-a aventurat în Pădurea Fără de Sfârşit în care trăiau zmei, vrăjitori şi vrăjitoare, în căutarea unui zmeu brav care să desluşească misterul. Ca să ajungi în această pădure, trebuia să fii un om brav şi neînfricat aşa cum era Jonatan care trebuia să lovească cu un măr care creştea odată pe lună într-un singur copac, într-o noapte cu lună plină, astrul. Se spune că luna, când este lovită, nimiceşte poarta de aur de la intrarea în pădure şi îi luminează calea curajosului. În drumul său, Jonatan s-a întâlnit cu mulţi oameni care, văzându-l, îl implorau şi îl avertizau să nu încerce să intre în pădure; el, neţinând cont de sfaturi, a ajuns la acel pom, în ziua şi luna potrivită şi, găsind mărul, l-a azvârlit înspre lună. Spre bucuria lui, luna a fost lovită şi lumini multicolore îi arătau catedrala Pădurii Fără de Sfârşit. Sfios, a păşit şi, ca prin farmec, a fost ameţit de un miros şi azvârlit în mijlocul copacilor ameţitor de înalţi. Nu se mai vedea nici luna, nici soarele, nici drumul pe care a venit, era ca şi cum ar fi intrat într-o altă lume. Orientându-se, a luat-o înspre vest, şi a văzut că pe mulţi copaci erau desenaţi oameni fierbând în cazanele zmeilor şi ale vrăjitoarelor. A ajuns la un lac cu apa gălbuie şi s-a aplecat pentru a se răcori şi a-şi vindeca rănile. Atingând apa, din aceasta a ieşit un zmeu care, cu glasul plin de mânie, îl întreabă de ce îi calcă locurile sfinte. Jonatan, neînfricat, îi spune de ce s-a aventurat în pădure, iar zmeul refuză să-l ajute de frica Domnului. Jonatan, auzind toate acestea, îşi ridică pumnul şi a nimicit zmeul care atingea cerul dintr-o lovitură şi îşi continuă drumul. În drumul său se întâlneşte cu o vrăjitoare generoasă care, după ce Jonatan îi spune de ce a venit în pădure, vrăjitoarea îi mărturiseşte că în pădure sunt trei lacuri, fiecare având culori diferite: unul galben, unul albastru, unul verde. Fiind o vrăjitoare, îi spune că fiecare dintre zmei va spune un anumit număr de cuvinte: câte litere are culoarea lacului, atâtea cuvinte va spune. Oricare dintre ei va spune cu un cuvânt mai mult decât numărul literelor este alesul. El îi mărturiseşte că un zmeu a fost omorât şi îi rămâne doar să spere. După ce ajunge la lacul albastru, speră ca zmeul să îi spună peste şapte cuvinte, dar nu e aşa, acest zmeu era mic cât un ac de gămălie într-un lac albastru ca văzduhul. Se duce mai departe, iar pe drum, lângă un pom cu forma ciudată şi înalt cât cerul, stătea un om legat cu nişte lanţuri făcute din solzi de zmei. Omul spunea că stătea acolo de şapte ani, şapte luni şi şapte zile. Jonatan voia să îl ajute, aşa că a intrat în lacul săriturilor şi a făcut un salt care a durat şapte luni, şapte săptămâni şi şapte zile, a ajuns până la soare şi a luat o rază cu care a tăiat solzii în care era prins omul, acesta i-a mulţumit şi a plecat spre ieşirea din pădure. A ajuns şi la lacul de culoare verde din care s-a ivit un zmeu cam de mărimea lui. După ce Jonatan îi spune de ce a venit după el, acesta a rostit mult mai multe cuvinte decât avea culoarea lacului său, cuvintele erau pline de înţeles şi a acceptat să-l ajute pe bravul Jonatan. Zmeul a pocnit din cele două degete groase ale sale şi au apărut ca prin minune în faţa bisericii. Acesta intră în biserică fără să scoată un cuvânt şi, printr-un semn, l-a chemat şi pe Jonatan. Această biserică era una normala, iar in faţa altarului se rugau mereu trei oameni, care erau îmbrăcaţi normal, nu ca nişte preoţi. De după altar apare un vrăjitor, fericit parcă, credea că o să poată să pună şi pe zmeu şi pe Jonatan în faţa altarului prizonieri, dar nu a fost aşa; zmeul a început o bătălie aprigă cu vrăjitorul care a durat şapte ani, şapte luni şi şapte zile, dar vrăjitorul, spre final, a folosit o magie cu care a zdrobit zmeul în mii de bucăţele. În tot acest timp, Jonatan nu a stat degeaba, a luat din nou o rază din soare şi, când a intrat în biserică cu ea, vrăjitorul a dispărut într-o clipă. </div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>De atunci, biserica a rămas loc de vizitat şi tot de atunci se povesteşte despre minunea pe care a făcut-o un om brav şi înţelept pe nume Jonatan, care a intrat în Pădurea Fără de Sfârşit, a găsit un zmeu şi a snopit vrăjitorul care asedia biserica.</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>MOTTO:„Nu esistă nici timp, nici spaţiu... ele sunt numai în sufletul nostru.”</div><div><br /></div><div>Copilăria…</div><div><br /></div><div><br /></div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>A fost odată ca-n poveşti, într-o vară călduroasă, un soare luminos şi auriu şi-o lună palidă, dar uinitor de frumoasă… Mulţi prinţi şi aştri de seamă i-au cerut mâna, dar fără sorţi de izbândă, ea considera că nu este meritată de oricine, trebuie să fie un astru viteaz şi voinic… Printre toţi aceştia s-a aflat şi soarele, un fecior de care nu se întâlnea la toate casele, dar lunii tot nu i-a plăcut pentru că nu se vedeau foarte mult, ba chiar foarte puţin timp, când cerul e dominat de amândoi.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Auzind acestestea de la o păsărică năzdrăvană, care, trecând pe la palatul de argint al lunii a ascultat “fără să vrea”, s-a hotărât să-şi încerce şi el norocul deşi nu credea că are şanse, el considera că lunii nu o sa-i placă chiar de el.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Şi a doua zi, s-a prezentat în faţa lunii şi i-a cerut mâna. În acel moment, astrul de argint l-a îmbraţişat tandru şi au făcut o nuntă care nici în poveşti nu se mai întâlneşte…</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Nu peste mult timp, a sosit şi odrasla pe care o aşteptau încă de la nuntă. O stea, însuşi lumina în spledeoarea ei, nu se puteau compara cu frumuseţea ei moştenită de la lună. Era foarte curioasă şi în fiecare zi afla lucruri noi. Părinţii ei au numit-o “COPILĂRIA”. </div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>În timp ce creştea, copilăria privea în fiecare zi la odraslele oamenilor care nu ştiau ce e distracţia, nu se jucau, nu erau curioşi, ceea ce Copilăriei nu-i plăcea deoarece nimeni nu se bucura, nu cunoşteau nimic din toate acestea… Îi părea foarte rău că oamenii nu puteau avea parte de tot ceea ce descoperă în fiecare zi.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Când, în sfârşit a crescut destul de mare ca să hotărască ce vrea să ajungă, i s-a propus un loc alături de mama sa pe cerul imens, conducătoare peste stele, dar nu a acceptat. I s-a mai dat rolul de a coduce norii, dar nici asta nu i-a plăcut, şi, pe deasupra ştia că aceştia au deja un conducător, şi anume Vremea. Văzând acestea, mama şi tatăl ei au întrebat-o:</div><div>Dacă nu vrei să stai aici, alături de noi, în cer, ce îţi doreşti tu să faci în această lume cu meleaguri infinite?</div><div>Eu, mamă şi tată îmi doream, de mică să nu fiu singura care descoperă lucruri noi, si nu voiam să ma distrez singură, voiam să împărtăşesc aceste taine şi oamenilor, care, din câte am văzut, nu cunosc aceste minunate daruri. Deci, eu îmi doresc, cu speranţa să îmi daţi voie, să călăuzesc, de mici, odraslele oamenilor şi să-i învăţ tot ce am învăţat şi eu, deoarece sunt nişte lucruri extraordinar de frumoase…</div><div>Dar te vom mai întâlni vreodată?</div><div>Mă veţi întâlni mereu, voi trăi în fiecare copil, şi vă veţi da seama după zâmbetul lui, după lumina de pe faţa lui.</div><div>Părinţii ei au rămas mai mult decât uimiţi de aceste vorbe parcă de aur, spuse de fetiţa lor cu atâta entuziasm…</div><div>Din acea zi, copiii au primit acest nume şi au devenit ceea ce sunt şi în ziua de astăzi, năzdrăvani şi mereu cu un zâmbet pe buze, care încânta orice prvire, bucuria unui copil bucura pe oricine...</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>Apa vieţii</div><div><br /></div><div><br /></div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>În timpuri îndepărtate, pe când zmeii colindau tărâmurile de vis ale basmelor, a existat un izvor magic, se zice că oricine bea din acel izvor cu apă limpede şi cristalină, va avea viaţă veşnică…</div><div>“Dar pe vremea aceea Domnul umbla încă pe pământ. Într-o zi se vedeau doi oameni călătorind prin pustiu. Hainele şi faţa unuia strălucea ca alba lumină a soarelui; celălalt, mai umilit, nu părea decât umbra celui luminat. Era Domnul şi sf. Petrea. Picioarele lor înfierbântate de nisipul pustiului călcară atuncea în răcoarele şi limpedele pârău ce curgea din izvor. Prin cursul apei cu gleznele lor sfâşiau valurile până la umbritul lor izvor. Acolo Domnul bău din apă şi-şi spălă faţa sa cea sfântă şi luminată şi mâinile sale făcătoare de minuni. Apoi şezură amândoi în umbră, Domnul cugetând la tatăl său din cer, şi sfântul Petrea ascultând pe cugete doina izvorului plângător. Când se sculară spre a merge mai departe, zise sf. Petrea: "Doamne, fă ca acest izvor să fie ce-a fost mai înainte". "Amin!" zise Domnul ridicând mâna sa cea sfântă, după care apoi se depărtară înspre mare, fără a mai privi înapoi.</div><div>Ca prin farmec pieri izvorul şi copacii, şi” ce a rămas acolo ar mira pe oricine... În locul lui a apărunt prin minune un ochi de apă mic cu o apă atât de limpede şi de curată încât era chiar oglinda proprie a soarelui. Fiecare vieţuitoare rănită a pădurii care se adăpau din acea baltă se vindeca mereu imediat după ce apa le inunda trupul lovit… Deşi apa era baută în fiecare zi, rămânea mereu parcă neatinsă, era o apă sfântă…</div><div>Un prinţ care a reuşit să scape dintr-un război teribil, rănit, stătea aproape inconştient pe spatele calului său loial care încerca să găsească o cale de ieşire din această pădure imensă, s-a prăbuşit neputincios la marginea acelei ape.</div><div>Calul, insetat a băut puţină apă care i-a dat energie cât pentru zece cai. Astfel, l-a înpins pe prinţ în baltă şi rănile i s-au vindecat imediat şi a prins puterile unei armate întregi. </div><div>Cu astfel de puteri a plecat înapoi la război şi desigur, a ucis toţi zmeii inamici cu care se luta regele, tatăl lui. Prinţul a fost cintsit de către toată împărăţia pentru faptele lui mari, dar a promis că nu va spune niciodată unde se află acea baltă făcătoare de minuni.</div><div>De atunci, nu a mai fost gasit dar se spune că , şi astăzi, animalele încă beau din acea baltă şi, chiar şi acum, încă trăiesc, pline de puteri necunoscute şi nemaiîntâlnite până acum...</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>MOTTO: „Intelegi tu ce va sa zica a nu putea iubi? A trece prin lume singur, marginit in pasi, in ochi – sa te zvarcolesti in stramtoarea sufletului tau cel rece – sa cauti a-l aprofunda si sa vezi ca e secat”</div><div><br /></div><div><br /></div><div>Dragonul de foc</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div> Cândva pe un tăram îndepartat pacea si linistea domneau peste regatul regelui Darius.Totul era frumos si bine pana într-o zi ,când un dragon de foc s-a trezit la viata si a început sa terorizeze regatul.A distrus aproape toate casele, recoltele fermierilor si restul regatului.Regele a început să-şi faca griji pentru soarta regatului său.El se gândea la cele mai bune metode de al scoate din această problema.Regele s-a gandit sa angajeze pe cineva sa omoare fiara.El a găsit trei cavaleri să omoare bestia, şi sa-i aducă capul acestuia regelui.Pentru a omorî dragonul ei aveau nevoie de răbdare, putere, arme si o capcană.Cei trei cavaleri s-au hotărât sa atragă dragonul într-o peştera mare...şi apoi sa îi taie capul cu sabile lor ascuţite.Dar nu era aşa simplu pe cât se credea.Ca sa ajungă la dragon trebuiau sa meargă drum lung si întins, sa treacă muntii.Aceştia au pornit la drum călare pe cei mai rapizi cai din tot regatul.</div><div> Pe la jumătatea drumului au zărit o hidră cu 3 capete.Doreau sa o ocolească dar drumul i-ar fi costat ore întregi asa ca au hotărat sa o înfrunte cu curaj.Toti trei au fugit spre hidră.Aceasta a început sa arunce cu flăcări dar cavaleri au blocat flăcările cu scuturile lor.Cavalerul cel mai curajos, Knight, a tot încercat sa taie gâtul fiarei dar nu reuşea deloc fiindcă hidra avea gâtul tare ca otelul.Dintr-o data Azure a atacat gâtul fiarei cu sabia sa foarte tăioasa "Nimph" iar aceasta a murit pe loc.Cavalerii bucuroşi de reusita şi-au instalat tabara si au hotărât să rămână acolo peste noapte, Iar dimieata sa porneasca din loc la prima ora.</div><div> Dimineaţa la prima oră, ei au pornit la drum si povesteau despre această întâmplare care ar fi putut sa le ruineze misiunea şi sa îi pună in pericol pe cei trei cavaleri.Poison, Knight şi Azure şi-au continuat drumul gândindu-se la ce li s-ar putut fi întâmpla în lupta cu acea hidra.La câţiva kilometri şocaţi au sărit jos de pe cai si au rămas uimiţi de priveliştea îngrozitoare plină de sânge si cadavre aruncate peste tot.Era fapta tigrilor gigantici...doar ei puteau face aşa ceva.Atunci au scos săbiile si au început sa stea cu ochii in patru şi să fie atenti.Au hotărât să îşi continue drumul sa ocolească aceasta primejdie.</div><div> După ceva timp au ajuns la munte.Trebuiau să-l treacă.Aceştia au găsit o peşteră în munte şi deşi era primejdios au intrat în ea ca să vadă ce este înăuntru şi ca să treacă muntele într-un timp cât mai scurt fără a pierde prea multă energie.Ceea ce nu ştiau era ca în peştera se aflau lilieci vampiri care aveau să îi atace.Dar Poison a venit cu ideea de a aprinde o torţă ca să-i alunge, şi să poată trece mai departe.Metoda lor a funcţionat şi au reuşit să treacă cu bine muntele fără a fi vreun incident care să le pună vieţile în pericol.</div><div> În sfârsit au ajunjs la pestera unde trăia dragonul.Au intrat cu mare grija şi linişte când Azure a călcat pe o piatră şi aceasta a cazut făcând zgomot.Atunci toatâ peştera s-a luminat din pricina unei mari flăcari luminoase şi fierbinti care a atins scuturile cavalerilor şi s-au topit.Cei trei cavaleri erau şi speriaţi dar şi doreau sa duca regelui Darius capul de dragon.Atunci Poison s-a hotărât să se ofere ca momeală astfel ca ceilalţi doi sa poata ucide fiara.Dragonul s-a îndreptat către cavaler si l-a lovit cu ghearele si la omorât pe loc.În acest timp ceilalţi au sărit si i-au tăiat gâtul.Ei au dus trupul fără viată si capul dragonului regelui.Acesta l-a îngropat regeşte pe cavaler iar pe ceilalţi i-a făcut foarte bogati...</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>Minunea</div><div><br /></div><div><br /></div><div> Dar pe vremea aceea Domnul umbla încă pe pământ. Într-o zi se vedeau doi oameni călătorind prin pustiu. Hainele şi faţa unuia strălucea ca alba lumină a soarelui; celălalt, mai umilit, nu părea decât umbra celui luminat. Era Domnul şi sf. Petrea. Picioarele lor înfierbântate de nisipul pustiului călcară atuncea în răcoarele şi limpedele pârău ce curgea din izvor. Prin cursul apei cu gleznele lor sfâşiau valurile până la umbritul lor izvor. Acolo Domnul bău din apă şi-şi spălă faţa sa cea sfântă şi luminată şi mâinile sale făcătoare de minuni. Apoi şezură amândoi în umbră, Domnul cugetând la tatăl său din cer, şi sfântul Petrea ascultând pe cugete doina izvorului plângător. Când se sculară spre a merge mai departe, zise sf. Petrea: "Doamne, fă ca acest izvor să fie ce-a fost mai înainte". "Amin!" zise Domnul ridicând mâna sa cea sfântă, după care apoi se depărtară înspre mare, fără a mai privi înapoi.</div><div> Dintr-o data totul s-a transformat intr-o mare, care semnifica apa cea vesnica, din care se cei insetati daca vor bea vor avea viata vesnica.Domnul si Sfantul Petrea s-au facut nevazuti intr-o lumina puternica iar alaturi de apa cea limpede si linistita se vedea in indepartare un imens taram al fagaduintei, care era uscatul.Acolo pe pamant a continuat sa vietuiasca oameni care continua sa urmeze caile Domnului si propovaduirile sfantului apostol Petrea .</div><div> Domnul , a lasat porunca ca oamenii sa se iubeasca intre ei , sa se ajute , sa nu fie viclenie , iar faptele bune sa predomine in viata cea vesnica.Totul ar fi minunat daca aceste porunci nu ar fi incalcate , ar fi o armonie perfecta , ar fi o armonie de vis.Cand s-a intamplat minunea un oarecare om trecuse pe acolo si vazu tot ce s-a intamplat.Atunci nu i-a venit sa creada. Crezand ca este un vis dar care mai tarziu s-a adeverit a fi realitate.Acesta a povestit si semenilor sai tot ce s-a intamplat, fiind usor surprinsi si cu frica de Dumnezeu.Bunatatea oamenilor este lucrul cel mai de pret pe care domnul il cere de la noi iar prin noi la urmasii nostri.in acel moment un om necredincios a zis:</div><div> -Asa ceva nu poate fi adevarat!</div><div> -Ba da!Am vazut cu ochii mei tot ce s-a intamplat!</div><div> -Tu esti un om necredincios de unde sa crezi tu asa ceva.Trebuia sa-mi dau seama ca tu vei avea ceva impotriva.</div><div> -Dumnezeu nu exista acesta-i adevarul!</div><div> -Un om credincios crede fara sa aiba nevoie de dovezi.</div><div> Acel om credincios i-a aratat celuilalt locul minunii dar acesta tot nu a crezut pentru ca in acel loc era doar o mare.Atunci dintr-o data totul s-a preschimbat la loc iar cel necredincios a spus:"Cred in Dumnezeu!"</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>MOTTO: „... si tot astfel, daca inchid un ochi vad mana mea mai mica decat cu amandoi...”</div><div><br /></div><div><br /></div><div>O misiune grea</div><div> </div><div><br /></div><div>„ Dar pe vremea aceea Domnul umbla încă pe pământ. Într-o zi se vedeau doi oameni călătorind prin pustiu. Hainele şi faţa unuia strălucea ca alba lumină a soarelui; celălalt, mai umilit, nu părea decât umbra celui luminat. Era Domnul şi sf. Petrea. Picioarele lor înfierbântate de nisipul pustiului călcară atuncea în răcoarele şi limpedele pârău ce curgea din izvor. Prin cursul apei cu gleznele lor sfâşiau valurile până la umbritul lor izvor. Acolo Domnul bău din apă şi-şi spălă faţa sa cea sfântă şi luminată şi mâinile sale făcătoare de minuni. Apoi şezură amândoi în umbră, Domnul cugetând la tatăl său din cer, şi sfântul Petrea ascultând pe cugete doina izvorului plângător. Când se sculară spre a merge mai departe, zise sf. Petrea: „ Doamne, fă ca acest izvor să fie ce-a fost mai înainte”. „ Amin!” zise Domnul ridicând mâna sa cea sfântă, după care apoi se depărtară înspre mare, fără a mai privi înapoi. </div><div>Ca prin farmec pieri izvorul şi copacii, şi sf.Petrea se trezi desculţ, flămând şi singur în mijlocul pustiei. Buimac şi slăbit de puteri încearcă să dezlege misterul ce-l lăsase somnul în sufletul său.Umil îşi ridică capul spre cer şi atunci mintea i se limpezeşte şi înţelege taina visului său. Era alesul, iar alesul avea să înfrunte zmei, zmeoaice, vrăjitori şi baalauri uriaşi.</div><div>Porni cu paşi repezi şi merse şi merse până ajunse pe un tărâm necunoscut. Aici creaturile trândăveau la soare, cântau, beau şi mâncau până ce nu se mai puteau urni din loc. Îndrăzneţ, sf. Petrea întrebă un locuitor al acelui ţinut care este viaţa lor, însă acesta îi răspunse: </div><div>Ia, vezi-ţi de treabă...!Ce cauţi tu aici, străine? </div><div>Caut pacea, răspunse sf. Petrea.</div><div>Du-te şi caut-o în altă parte, zise cel întrebat. Aici noi facem ce vrem, doar ma-</div><div>rele balaur e stăpânul nostru.</div><div>Auzind cele spuse, cu capul în pământ, sf.Petrea părăseşte ţinutul acesta, îndreptîndu-se spre alte locuri necunoscute. Trecand dealuri, ape adanci, munti fiorosi, sf.Petrea ajunge in tinutul zmeilor. Aici numai urlete, îmbranceli, sfadă, bârfe si minciuni. Sta ce sta sf.Petrea, trece o zi, trec două, un an, zece ani si nimic nu se schimbă. Supărat părăseşte ţinutul, hotărât să găsească un loc mai bun. Si iarăşi trece prin frig, prin ploaie, prin ninsoare si ajunge iar in locul din care a pornit.</div><div>Sleit de puteri,sf.Petrea îl strigă pe Domnul să-i ceară ajutor:</div><div>-Domnul meu, fă ca acest izvor sa fie ce-a fost mai înainte.</div><div>Dar Domnul nu răspunse,iar sf. Petrea înţelese ca izvorul se află in sufletul omului si el trebuie sa lupte ca să fie nesecat.</div><div>Hotărât, sf.Petrea porneşte din nou pe meleagurile prin care a mai trecut. Ajuns pe tărâmul trândavilor, povesteşte acesta cum a nimicit Domnul pe cei care nu munceau,pe cei nesătui, pe cei răi,trimiţând nori uriaşi de apă, ramânând pe pamânt doar Noe. Auzind acestea toată suflarea acelui ţinut s-a ridicat şi au cultivat pământul, au crescut animale, alergând zi şi noapte pentru a plăcea Domnului. Bucuros de isprava sa, sf. Petrea porneşte şi spre ţinutul celălalt. Ajuns aici repetă povestea si toţi se îmbraţişau, îşi zâmbeau, erau sinceri unii cu alţii, se ajutau si se rugau Domnului.</div><div>Mulţumit, sf.Petrea se întoarce la Domnul pentru răsplată, iar eu incălecai pe-o şea şi vă spusei povsetea aşa”.</div><div><br /></div><div> </div><div><br /></div><div>Somnul caselor</div><div><br /></div><div>După o săptămână de la magnificul Crăciun, un strat gros de zăpadă imaculată s-a aşternut peste sat. Parcă norii erau furioşi pe pămant şi aruncau în continuu fulgi. Oamenii erau îngrijoraţi. Spuneau că pământul nu a mai avut de multă vreme un asemenea cojoc.</div><div>Eu, obosit după joaca cu prietenii prin zapadă, m-am aşezat la gura sobei şi mângâind căţelul bunicilor, mă gândeam la această iarnă bogată.</div><div>Deodată, parcă am ajuns într-o lume fantastică, unde copacii puteau vorbii şi se puteau mişca, unde norii cenuşii dominau cerul, nepermiţând soarelui să mângaie pământul cu căldura şi lumina sa. Totul era îngheţat, dar frumos. Un lucru m-a îngrijorat însă, şi anume somnul caselor, de unde oamenii nu ieşeau decât pentru a hrăni vitele şi pentru a se aproviziona. </div><div>Curios şi uimit am întrebat un copac bătrân: </div><div>- De ce dorm casele?</div><div> - Oh, tinere! De câţiva ani o năpastă s-a aşternut peste noi...Norii s-au supărat pe oameni pentru că aceştia, la vederea lor, îi blestemau şi îi alungau ca şi cum ar fi nişte duşmani aprigi. Şi de atunci nu mai vor să plece, iar casele dorm îngheţate sub acoperişurile lor grele de zăpadă.</div><div>- Dar nu i-am putea linişti cumva?</div><div>- Băiete, mulţi au mai încercat şi au murit îngheţaţi de vii. </div><div>- Eu am sa reuşesc sa îi îmblânzesc, nu mi-e frica!</div><div>Şi astfel mi-am luat rămas bun de la înţeleptul stejar şi am plecat pe o cărare nemaicutreierată de foarte multă vreme, ce ducea la un deal înalt. Prin acea furtună de zăpadă, pe ceaţa groasă, cu zapadă mai inaltă de genunchi, am călătorit două zile, fără încetare. Nu m-am oprit deoarece ştiam că dacă mă opresc, obosit, o să adorm şi voi muri îngheţat ca tinerii care au mai încercat să înfrunte şi să învingă norii.</div><div>Într-un final, am ajuns în vârful dealului, unde norii aruncau fulgi, bucuroşi pentru ceea ce făceau. Slăbit şi obosit dupa un drum lung, ştiam că nu puteam lupta cu ei, trebuia să-i conving cu vorba:</div><div>- Norilor, ştiu de ce vă răzbunaţi, dar gândiţi-vă că la fel cum voi puteţi să dominaţi lumea şi soarele poate încalzi şi lumina. Trebuie să îl eliberaţi!</div><div>- Oamenii ne alungau şi ne adresau vorbe urâte, ne razbunăm pe ei! Nu vom înceta!</div><div>- De acum, vă promit ca voi încerca sa le insuflu sentimentul responsabilitaţii şi al spiritului uman, vor fi mult mai buni şi îngăduitori cu voi. Vă rog ,plecaţi!</div><div>- Pentru că ai venit până aici şi ai înfruntat un drum greu şi pentru că ai un suflet bun, ne vom retrage.</div><div>De atunci soarele mângâie pământul, zăpada de pe câmpuri s-a transformat în iarbă verde pufoasă, copacii înfloresc iar oamenii laudă norii.</div><div>Deodată o aud pe mama chemându-mă la masă. În acea clipă totul a dispărut iar lumea mea minunată s-a risipit. A fost doar un vis... Un simplu vis...</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>MOTTO: „Intelegi tu ce va sa zica a nu putea iubi? A trece prin lume singur, marginit in pasi, in ochi – sa te zvarcolesti in stramtoarea sufletului tau cel rece – sa cauti a-l aprofunda si sa vezi ca e secat...”</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>Drumul spre casă</div><div><br /></div><div> Dar pe vremea aceea Domnul umbla inca pe pamant . Intr-o zi se vedeau doi oameni calatorind prin pustiu . Hainele si fata unuia stralucea ca alba lumina a soarelui . Celalalt , mai umilit , nu parea decat umbra celui luminat . Era Domnul si sf. Petrea . Picioarele lor infierbantate de nisipul pustiului calcara atuncea in racoarele si limpedele izvor .Prin cursul apei cu gleznele lor sfasiau valurile pana la umbritul lor izvor . Acolo Domnul bau din apa si-si spala fata sa cea sfanta si luminata si mainile sale facatoare de minuni . Apoi sezura amandoi in umbra , Domnul cugetand la tatal sau din cer , si sf. Petrea ascultand pe cugete doina izvorului plangator . Cand se sculara spre a merge mai departe , zise sf.Petrea:</div><div>-Doamne , fa ca acest izvor sa fie ce-a fost inainte. Amin!!</div><div>Zise Domnul ridicand mana sa cea sfanta , dupa care se departara spre mare , fara a mai privi inapoi . </div><div> Ca prin farmec pieri izvorul si copacii , si totul disparu . Dupa aceea cei doi oameni isi continuara drumul spre mare unde se oferi un crestin de seama sa-i duca spre casa . Cand au debarcat , au ajuns intr-un sat mic unde Domnul a cerut o casa se se odihneasca . Cu greu a fost lasat sa stea dar i s-a cerut o suma de bani pentru aceasta . Sf. Petrea le-a dat banii asa ca au putut sa doarma in pace . Ziua urmatoare in sat a inceput un scaldal , oamenii erau destul de nervosi ... Asa ca Domnul i-a impacat spunand pilde despre bunatate si iubire . Cand a vazut un om care era bolnav rau , sf Petrea i-a cerut Domnului spunand :</div><div>-Doamne , fa ca acest bolnav sa se vindece si sa mearga la casa lui .</div><div>Fiind intelegator si iubitor de oameni Domnul l-a ajutat pe cel necajit si l-a incurajat sa-si traiasca viata in smerenie . </div><div> Trecand de acest sat se apropiau tot mai mult de casa . Pe drum , au vazut o multime de oameni care vruiau sa spanzure un om deoarece fura des si era lenes . Domnul le-a spus ca pacatele ii pot fi iertate . Oamenii s-au revoltat pe Domnul si i-au spus:</div><div>-Cine esti tu de indraznesti sa ne spui noua ce sa facem ?!</div><div>-Eu sunt salvatorul vostru ... </div><div> -Te crezi Dumnezeu acum , nu ?! Ce caraghios ...</div><div> Oameni nu credeau in nimeni si erau pagani , nu puteau fi salvati ...</div><div>Drumul lor s-a sfarsit pentru un timp dar, cine stie ? Multi oameni mai sunt de ajutat si mai sunt multe locuri unde Domnul poate sa le arate la oameni credinta si invataturile lui . </div><div><br /></div><div>Ultima ninsoare</div><div><br /></div><div> Se aproprie Crăciunul iar zapada este putina . Natura este melancolică si tristă ... Iarna a intarziat iar toate placerile si distractiile ei au disparut . Speram ca zăpada să sosească si natura sa isi revina si totul sa fie ca si anul trecut . De Craciun copii se vor bucura de obiceiurile strabune si vor colinda pe la casele oamenilor . </div><div> <span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Chiar in seara de Craciun o ninsoare mare s-a pornit iar casele erau ingropate in zapada . Bucuria copiilor a fost mare deoarece in ziua urmatoare toti au fost la derdelus si toti strigau deodata :</div><div>-A venit iarna..!!!</div><div>-Ce bine !!! Acum ne putem juca toata ziua ...</div><div> Iarna de asemenea aduce si vanturi puternice si tot felul de fenomene care sunt indisplacute de oameni . Natura , mereu schimbătoare si mereu deosebina transforma magia iernii intr-un sentiment de ne imaginat ... </div><div> O ultimă ninsoare este tot ceea ce ne doream , o frumusete mare si o usurare in sufletele noastre de copil . Zapada a acoperit totul si este alb , doar cateva pete se mai vad in zare . Pe un deal copiii cu multe sanii se bucura de acest anotimp . Pe ulitele satului copiii se imbulgareau si se pare ca se distrau de minune . Dar sunt unii copii care stau in casa in asteptarea lui Mos Craciun ... </div><div> Dar câteodata soarele se iveste pe cer si zapada incepe sa se topeasca iar pe chipurile oamenilor apare un sentiment de tristete . Ce n-ar da copiii pentru o zi la munte , la o statiune , unde pot sa schieze sau sa se joace cu sania toata ziua?</div><div> Toti iubim iarna , ea este anotimpul eliberator pentru noi ... Anotimpul de relaxare , de poveste , de magie ... Eu mi-as dori ca tot timpul sa fie iarna , sa ma pot juca toata ziua .</div><div> Magia ei este unica si foarte puternica . Toate lucrurile ne par intr-o atmosfera de iarna si parca ne simtim mai bine . Dar cel mai placut moment este Craciunul cand toata lumea primeste daruri si toti sunt fericiti . </div><div> Aceste momente nu le voi uita niciodata si vor ramane mereu intiparite in mintea mea . Niciodata nu le voi uita , ele sunt magice pentru mine si acest sentiment senzational tot timpul se va reveta si mereu va aduce bucurie in inimile noastre .</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>Minunea</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Lorena </div><div>Dar pe vremea aceea Domnul umbla încă pe pământ. Într-o zi se vedeau doi oameni călătorind prin pustiu. Hainele şi faţa unuia strălucea ca alba lumină a soarelui; celălalt, mai umilit, nu părea decât umbra celui luminat. Era Domnul şi sf. Petrea. Picioarele lor înfierbântate de nisipul pustiului călcară atuncea în răcoarele şi limpedele pârău ce curgea din izvor. Prin cursul apei cu gleznele lor sfâşiau valurile până la umbritul lor izvor. Acolo Domnul bău din apă şi-şi spălă faţa sa cea sfântă şi luminată şi mâinile sale făcătoare de minuni. Apoi şezură amândoi în umbră, Domnul cugetând la tatăl său din cer, şi sfântul Petrea ascultând pe cugete doina izvorului plângător. Când se sculară spre a merge mai departe, zise sf. Petrea: "Doamne, fă ca acest izvor să fie ce-a fost mai înainte". "Amin!" zise Domnul ridicând mâna sa cea sfântă, după care apoi se depărtară înspre mare, fără a mai privi înapoi.</div><div> Ca prin farmec pieri izvorul şi copacii, şi Domnul spuse:</div><div>Hai Petrea să mergem!</div><div>Mergând mai departe s-au întâlnit cu un om pe care sfântul l-a întrebat:</div><div>Unde mergi, om bun?</div><div>Cu ceva timp în urmă izvorul din care noi luam apă a secat şi m-am hotărât să merg în căutarea altuia.</div><div>Domnul zise:</div><div>Hai cu noi la acel izvor şi vei vedea că are apă destulă pentru toţi.</div><div>Omului i se păru ciudat dar nu a zis nimic ci i-a urmat pe cei doi străini. Ajungând la locul</div><div>cu pricina îi văzu pe semenii săi potolindu-şi setea. Omul, bucuros, a împărtăşit şi celorlalţi neîncrederea pe care o simţise când află că izvorul avea apă, dar oamenii se gândeau că intrase Necuratul în el. Domnul le spuse:</div><div>Mai bine aţi spune ceea ce gândiţi. Pentru astfel de gânduri aţi rămas fără apa izvorului. Şi pentru toate răutăţile voastre Tatăl Meu a hotărât să vă dea o pedeapsă. Dar văd că nici acum nu aţi învăţat lecţia.</div><div>Domnul şi sf. Petrea plecară. Printre oameni s-au stârnit murmure şi vociferări. Între timp nişte zmei au ajuns în acel loc şi au hotărât să ia apă. Unul dintre ei a strigat:</div><div>Din cauza voastră am fost noi însetaţi! Cum aţi putut face una ca asta? Vă dăm noi o lecţie pe care n-o veţi uita prea curând.</div><div>Zmeii au dat foc la case, au furat bunuri iar pe unii oameni chiar i-au omorât. Domnul a simţit că ceva se petrecea în sat.</div><div>Doamne, vrei să ne întoarcem?</div><div>Da!</div><div>Când au ajuns şi au văzut dezastrul Domnul le-a spus oamenilor:</div><div>Vă voi ajuta dacă veţi fi buni pe viitor, vă veţi ajuta şi nu veţi mai face fapte rele.</div><div>Domnul ridică mâinile şi casele se refăceau ca prin minune, morţii înviară. Un om spuse:</div><div>Doamne, îţi mulţumim şi ne cerem iertare pentru toate cele pe care le-am făcut.</div><div>Să trăiţi în pace!</div><div>Cei doi străini au plecat. Sătenii au devenit mai buni. Important a fost că au înţeles învăţătura şi şi-au educat copiii după legile Domnului. La rândul lor copiii au devenit nişte oameni buni, cu frica lui Dumnezeu.</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div> </div><div><br /></div><div>În numele iubirii</div><div>Lorena</div><div>Era odată un cuplu proaspăt căsătorit. Cei doi îşi doreau foarte mult un copil. Aveau o casă mare şi frumoasă, o situaţie financiară de invidiat. Doar că se simţeau singuri şi aveau impresia că muncesc în zadar. Îşi doreau foarte mult un copil.</div><div>Peste ceva timp dorinţa li se îndeplini. Amândoi erau foarte fericiţi şi abia aşteptau naşterea bebeluşului. Femeia născu o fetiţă drăgălaşă, ce a primit numele Gabriela. Oricine o privea se ataşa de ea. Fetiţa era înconjurată doar de iubire.</div><div>La o lună după naşterea fetiţei o veste rea strică fericirea familiei: Gabriela era oarbă. Părinţii îşi doreau cu disperare ca fata lor să vadă, dar nu era deloc simplu pentru că era nevoie de un transplant de cornee.</div><div>Gabriela a crescut aşa. Chiar dacă împlinise 20 de ani fata era supravegheată mereu de mamă care stătea acasă şi avea grijă de ea. Tatăl era cel care muncea pentru a întreţine familia. </div><div>Fata cunoscu un băiat pe nume Florin, care se îndrăgosti pe loc de ea. Se iubeau mult iar Florin era în stare să facă orice pentru fată. Într-o zi o întrebă:</div><div>Vrei să ne căsătorim?</div><div>Nu! În starea aceasta nu. Doar când voi putea vedea!</div><div>Băiatul era foarte trist din această cauză şi se gândi cum să facă pentru a se căsători </div><div>totuşi cu Gabriela. În una din zile Florin îi spuse feti că trebuie să plece undeva departe pentru nişte afaceri de-ale tatălui său.</div><div>Să ai grijă de tine, zise fata!</div><div>Voi avea şi când mă voi întoarce vom fi fericiţi…</div><div>Tânărul plecă. Fata era supărată şi stătea zile întregi în leagăn îngândurată. Deodată </div><div>mama sa apăru cu un domn în cameră. Femeia era foarte fericită şi îi spuse fetei:</div><div>Draga mea, a sosit doctorul cu o veste pentru tine!</div><div>Vă ascult, domnule doctor!</div><div>Vreau să-şi dau o veste bună: a apărut un donator pentru tine.</div><div>Da?</div><div>Exact!</div><div>Atunci înseamnă că voi vedea în sfârşit?</div><div>Da!</div><div>Şi mă voi putea căsători cu Florin?</div><div>Mi-aş dori tare mult ca el să fie aici! Dar îi voi face o surpriză.</div><div>Domnule doctor, aş dori să ştiu cine este donatorul pentru a-i mulţumi.</div><div>Nu se poate! A dorit ca identitatea să nu-i fie dezvăluită.</div><div>Atunci cum îi pot mulţumi?</div><div>Îi voi transmite eu mesajul!</div><div>Mulţumesc mult!</div><div>Cu plăcere!<span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span></div><div>Fata era nerăbdătoare. Peste câteva zile i se făcu transplantul de cornee. Peste o </div><div>săptămână i-au scos bandajele. Operaţia fusese un adevărat succes. Acum putea vedea. Abia aştepta să vină Florin pentru a accepta propunerea lui.</div><div>Peste o lună sosi şi Florin. Gabriela îşi dădu seama că era orb şi îi spuse:</div><div>Îmi pare rău, dar nu mă pot căsători cu un orb! Trebuia să-mi spui de la început!</div><div>Şi fata plecă. El şopti încet:</div><div>Să ai grijă de corneea mea!</div><div>Peste ceva timp Gabriela se căsători. La fel făcu şi Florin care găsise o fată ce-l iubea </div><div>în ciuda faptului că era orb. Peste ceva timp Gabriela se întâlni cu Florin iar acesta îi spuse:</div><div>Văd că ai avut grijă de corneea mea pe care ţi-am dăruit-o din toată inima şi cu multă dragoste!</div><div>Fata începu a plânge şi abia acum realiză cine era donatorul anonim. Dar era prea </div><div>târziu. Nu se mai putea face nimic. Deşi s-au iubit atât de mult au trăit despărţiţi!</div><div><br /></div><div>Fraţii</div><div><br /></div><div> „Poveşti şi doine, ghicitori, eresuri</div><div>Ce fruntea-mi de copil o-nseninară…”</div><div><br /></div><div><br /></div><div>Se spune că în vremurile de demult într-o căsuţă de la marginea unei păduri trăiau doi copii orfani: un băieţel şi o fetiţă. Cât era ziua de mare umblau prin păduri şi se hrăneau cu fructe şi rădăcini.</div><div>Într-una din zile s-au îndepărtat atât de mult de casă încât au ajuns în pustietate. Obosiţi şi flămânzi s-au oprit să se odihnească. Deodată se porni un vânt puternic ce parcă îi culcă la pământ. Copiii, cuprinşi de frică, stăteau îmbrăţişaţi sub ramurile unui pom bătrân.</div><div>O femeie urâtă cu părul vâlvoi se apropie de ei. Îl smulse pe băieţel din braţele surorii lui apoi o transformă pe aceasta într-un izvor cu apă limpede. Băieţelul îşi dădu seama că femeia era o vrăjitoare rea şi începu să plângă şi să o roage din tot sufletul să îi dea surioara înapoi. Dar cum vrăjitoarea nu avea inimă nu se înduplecă în niciun fel.</div><div>Într-un târziu ajunseră la căsuţa vrăjitoarei. Fără să-i pese de lacrimile lui îl închise pe copil într-o cameră întunecată şi îl legă cu lanţuri să nu scape. Băieţelul plângea fără încetare fiindu-i dor de sora lui. Într-o bună zi când vrăjitoarea merse să-i ducă apă şi o îmbucătură de pâine văzu în întunecimea camerei ceva strălucind pe podeaua umedă şi rece. Se aplecă şi, uitându-se mai bine, văzu cum lacrimile copilului se transformau în mărgăritare. Le adună degrabă şi le puse într-o cutie. Lacomă, venea în fiecare zi dorind să culeagă cât mai multe.</div><div>Dar pe vremea aceea Domnul umbla încă pe pământ. Într-o zi se vedeau doi oameni călătorind prin pustiu. Hainele şi faţa unuia strălucea ca alba lumină a soarelui; celălalt, mai umilit, nu părea decât umbra celui luminat. Era Domnul şi sf. Petrea. Picioarele lor înfierbântate de nisipul pustiului călcară atuncea în răcoarele şi limpedele pârău ce curgea din izvor. Prin cursul apei cu gleznele lor sfâşiau valurile până la umbritul lor izvor. Acolo Domnul bău din apă şi-şi spălă faţa sa cea sfântă şi luminată şi mâinile sale făcătoare de minuni. Apoi şezură amândoi în umbră, Domnul cugetând la tatăl său din cer, şi sfântul Petrea ascultând pe cugete doina izvorului plângător. Când se sculară spre a merge mai departe, zise sf. Petrea: "Doamne, fă ca acest izvor să fie ce-a fost mai înainte". "Amin!" zise Domnul ridicând mâna sa cea sfântă, după care apoi se depărtară înspre mare, fără a mai privi înapoi.</div><div>Ca prin farmec pieri izvorul şi copacii, şi apa se transformă în fetiţă. Aceasta se ridică după ce dormise o bună bucată de vreme. Minune şi la casa vrăjitoarei: femeia căzuse într-un somn adânc iar când s-a trezit a simţit cum i se încălzeşte inima şi a fost cuprinsă de milă.</div><div>Eliberă băieţelul înlănţuit şi cuprinzându-l de după umeri ieşiră la soare. Copilul parcă prinse puteri şi uită de chinul suferit în ultima vreme. Din depărtare se vedea venind o fetiţă cu păr bălai. Copiii s-au regăsit bucuroşi iar vrăjitoarea transformată într-o femeie cu suflet bun s-a hotărât să aibă grijă de ei. </div><div>Toţi cunoscură puterea dumnezeiască şi trăiră fericiţi mulţi ani înainte. </div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>Iubim natura! </div><div><br /></div><div> „Codrule cu râuri line,</div><div> Vreme trece, vreme vine</div><div>Tu din tânăr precum eşti,</div><div> Tot mereu întinereşti.”</div><div><br /></div><div><br /></div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Ce poate exista mai pur şi mai frumos pe lumea aceasta decât natura care ne înconjoară, plină de ale ei taine pe care omul nu a reuşit să le descopere în totalitate? Oriunde putem observa peisaje fantastice, pline de culoare şi viaţă. Cât de frumos poate fi un cer înstelat, câteva lebede plutind pe lac, copacii în floare…</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Poeţi şi scriitori au încercat să redea cât mai bine aceste frumuseţi şi taine ale naturii în operele lor iar unul dintre cei mai cunoscuţi este chiar Mihai Eminescu. El a împletit maiestuos tema iubirii cu tema naturii, făcând din aceasta din urmă un loc sacru, al aşteptărilor târzii, al iubirii neîmplinite. Natura joacă un rol dublu: în unele opere aduce bucurie, linişte, împliniri, viaţă iar în altele simbolizează aşteptarea, tristeţea, neîmplinirea.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Natura a avut mereu un impact asupra creaţiilor artistice. Nu numai scriitorii au fost inspiraţi de puterea naturii ci şi noi, oamenii obişnuiţi. Natura ne-a fost alături şi ne-a oferit tot ce ne trebuie în viaţa de fiecare zi. </div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Mediul înconjurător are o importanţă covârşitoare în viaţa tuturor. Câţi dintre noi nu preferă o zi în mijlocul naturii ca mod de relaxare, de meditaţie sau - pur şi simplu pentru cei mai visători - de observare a fiecărui detaliu, a fiecărei frunze care cade toamna formând veşnicul covor multicolor. Cât de bine te simţi primăvara când natura revine la viaţă, când vezi totul înverzit, când te bucuri de răcoarea oferită de copaci într-o zi călduroasă de vară!</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Toate acestea sunt doar câteva beneficii aduce omului de către natură. Putem spune că ea este adăpostul tuturor vieţuitoarelor de pe pământ şi noi oamenii trebuie să facem ceva pentru a o proteja. De aceea vă spun:</div><div>„PĂSTRAŢI CURĂŢENIA!”</div><div>„NU DISTRUGEŢI, PLANTAŢI!”</div><div>„SALVÂND VĂ VEŢI SALVA!” </div><div><br /></div><div><br /></div><div>Copilul – un suflet nevinovat</div><div>Gia</div><div>Dar pe vremea aceea Domnul umbla încă pe pământ. Într-o zi se vedeau doi oameni călătorind prin pustiu. Hainele şi faţa unuia strălucea ca alba lumină a soarelui; celălalt, mai umilit, nu părea decât umbra celui luminat. Era Domnul şi sf. Petrea. Picioarele lor înfierbântate de nisipul pustiului călcară atuncea în răcoarele şi limpedele pârău ce curgea din izvor. Prin cursul apei cu gleznele lor sfâşiau valurile până la umbritul lor izvor. Acolo Domnul bău din apă şi-şi spălă faţa sa cea sfântă şi luminată şi mâinile sale făcătoare de minuni. Apoi şezură amândoi în umbră, Domnul cugetând la tatăl său din cer, şi sfântul Petrea ascultând pe cugete doina izvorului plângător. Când se sculară spre a merge mai departe, zise sf. Petrea: "Doamne, fă ca acest izvor să fie ce-a fost mai înainte". "Amin!" zise Domnul ridicând mâna sa cea sfântă, după care apoi se depărtară înspre mare, fără a mai privi înapoi.</div><div> Ca prin farmec pieri izvorul şi copacii, şi cerul se întunecă. Nimic nu se mai vedea în jur din cauza norilor groşi care au înghiţit soarele. Fulgerele şi tunetele au pus stăpânire pe cerul care părea că ia foc. </div><div>Tot acest dezastru se datora oamenilor. Domnul Iisus le vorbea tuturor despre Tatăl Lui, dar nimeni nu l-a crezut şi l-au batjocorit. Domnul a încercat să-i aducă pe calea cea bună însă şi-a dat curând seama cât de răi şi păcătoşi sunt oamenii. Unii erau chiar orbi pentru că, deşi aveau adevărul în faţa lor, nu credeau. Îl aveau în faţă pe Fiul Lui Dumnezeu dar nu credeau sau nu voiau să creadă.</div><div>Călătorul le-a pus la încercare bunătatea şi credinţa însă muritorii „au picat testul”, deoarece au uitat de Dumnezeu căzând pradă plăcerilor lumeşti.</div><div>Iisus a fost cuprins de deznădejde din cauza comportamentului celor mulţi, i-a părut rău că Tatăl său a creat lumea şi a hotărât s-o pedepsească aruncând asupra sa acea furtună cu tunete şi fulgere care distrugea totul în cale. Le-a luat lumina soarelui, apa şi verdeaţa. Nimeni nu putea trăi în aceste condiţii şi ar fi fost toţi sortiţi pieirii dacă nu ar fi intervenit cineva.</div><div>În timp ce Domnul şi Sfântul Petrea se îndepărtau, o persoană care înainta cu greu prin mulţime îi strigă. Era o femeie cu un prunc în braţe care a căzut în genunchi şi şi-a cerut iertare în numele tuturor oamenilor ce nu crezuseră în spusele Domnului. Acum se căiau. Femeia a simţit că trebuie să facă acest gest din dragoste pentru copilul ei pe care îi iubea din suflet şi nu voia să-l piardă.</div><div>Femeia care plângea şi copilul acela nevinovat l-au făcut pe Domnul să se răzgândească şi să oprească dezastrul. Iisus le-a dat oamenilor o a doua şansă în speranţa că vor fi mai buni.</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>Iubirea – o rază de soare</div><div>Gia</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Iubirea este sentimentul ce-ţi umple inima de fericire, de bunătate, de speranţă. Nu există pe lume ceva ce te poate face mai fericit decât iubirea.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Când trăieşti acest sentiment simţi că eşti mai bun, că te-ai schimbat faţă de cum te ştiai tu însuţi şi că nu mai eşti acelaşi. Oricât de rea ar fi o persoană iubirea o transformă într-o persoană bună şi fericită care trăieşte în al nouălea cer.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Sufletul tău poate fi întunecat sau poate fi de gheaţă, dar când iubirea bate la poarta sufletului tău iar tu îi deschizi, în el intră o rază de soare ce luminează puternic şi te încălzeşte.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Aceasta este iubirea: o rază de soare care ne invadează viaţa când ne aşteptăm mai puţin şi nu ne putem împotrivi ei, căci odată ce a găsit cheia inimii tale şi a pus stăpânire pe ea nu mai poţi face nimic.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Toţi ştim că fără soare nu putem trăi. Ei bine, şi de iubire avem nevoie în egală măsură. Ea ne aduce zâmbetul pe buze şi ne dă o sclipire aparte a ochilor. Cine nu a descoperit sentimentul de iubire este plin de deznădejde şi chiar de invidie pe cei ce sunt fericiţi.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Un licăr se speranţă apare în inima îndrăgostiţilor care pot lupta împotriva oricărui obstacol apărut în calea fericirii. După cum ştim deocamdată soarele nu va dispărea niciodată de pe cer. Tot aşa şi iubirea este veşnică. În unele cazuri sentimentul acesta produce şi suferinţă pentru că persoana iubită nu poate fi lângă noi tot timpul din diverse motive. Asta nu înseamnă că o iubim mai puţin.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Despărţirea pe cel drag provoacă multă suferinţă şi răni adânci în suflet pe care niciun doctor nu le poate vindeca. Din acest motiv unora le e teamă să iubească pentru a nu trăi momentul crudei despărţiri.</div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Iubirea e un sentiment pur, sincer şi profund care nu ţine cont de aspectul fizic sau de defecte. Atunci când iubeşti pe cineva iubeşti de fapt sufletul acelui om, ceea ce are el în inima sa. De aceea se spune uneori că iubirea este oarbă.</div><div><br /></div>Rappy SVhttp://www.blogger.com/profile/01501453825456140832noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6549740183002296243.post-22424843796040158712009-12-28T07:10:00.000-08:002009-12-28T07:14:44.482-08:00Scoala Colacu<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEixjLp9tGSjlfq920keVgP55N74z9LJLi4SscUgtRdD-11teeeeL6RMaoy04vNn_vwua7BaEtjmAHwcml5twzTSQNhy_ogiEg2_QOo9IEpT1CezJDTzl5EmuYMgx6I0vA9V3nns1Bj8mdw/s1600-h/DSC02932.JPG"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 300px; height: 400px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEixjLp9tGSjlfq920keVgP55N74z9LJLi4SscUgtRdD-11teeeeL6RMaoy04vNn_vwua7BaEtjmAHwcml5twzTSQNhy_ogiEg2_QOo9IEpT1CezJDTzl5EmuYMgx6I0vA9V3nns1Bj8mdw/s400/DSC02932.JPG" border="0" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5420305743030377698" /></a><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhb0YYv3XTanUBuu57o8a0DyMrCii4w-UToXC30NLy9UXHC_nLSTSKzwNzUsHDepxcCx6E4RY7qSmS9KX0MJhz4RmOJiJUBIPaBHSOrqlMFwj8tgUc8iY62c2ipsV0A-V6z17TryTOqVWU/s1600-h/DSC02931.JPG"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhb0YYv3XTanUBuu57o8a0DyMrCii4w-UToXC30NLy9UXHC_nLSTSKzwNzUsHDepxcCx6E4RY7qSmS9KX0MJhz4RmOJiJUBIPaBHSOrqlMFwj8tgUc8iY62c2ipsV0A-V6z17TryTOqVWU/s400/DSC02931.JPG" border="0" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5420305737577641762" /></a>Rappy SVhttp://www.blogger.com/profile/01501453825456140832noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6549740183002296243.post-18817427991751443932009-12-28T07:06:00.000-08:002009-12-28T07:10:29.950-08:00Scoala Toma Cocisiu Blaj<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEicMJjrMjlQZvjOzmU7Wn0KikM2EeQyWFpgv6f0jebpA7xQLaoBLsCTQ_p0lN840fa9VeM8L9QrW_1oWAIeIRrfWtOyMp9N55MCMe-pYt5Vdjm6M7SFJY1WcvcKaJIFV0YHCR6KDiWHidw/s1600-h/Emin.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEicMJjrMjlQZvjOzmU7Wn0KikM2EeQyWFpgv6f0jebpA7xQLaoBLsCTQ_p0lN840fa9VeM8L9QrW_1oWAIeIRrfWtOyMp9N55MCMe-pYt5Vdjm6M7SFJY1WcvcKaJIFV0YHCR6KDiWHidw/s400/Emin.jpg" border="0" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5420304627712979410" /></a>Rappy SVhttp://www.blogger.com/profile/01501453825456140832noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6549740183002296243.post-70296135832935448192009-12-22T08:02:00.000-08:002009-12-22T08:09:07.607-08:00CN Constantin Bratescu Constanta<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgMBjnZdIhAOR8ttYfpBox20opcUWapez0eGcy22cEyjkH3GSAfv6jOE0ZNx9zJlt91YkfCJBc6m_3QPVjOiZwECznYQLWU4lrRiKkgw4jSHxT7mtAsCFkWZyWruMKuJ7SSAM76Lb33Y_I/s1600-h/Eminescu.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgMBjnZdIhAOR8ttYfpBox20opcUWapez0eGcy22cEyjkH3GSAfv6jOE0ZNx9zJlt91YkfCJBc6m_3QPVjOiZwECznYQLWU4lrRiKkgw4jSHxT7mtAsCFkWZyWruMKuJ7SSAM76Lb33Y_I/s400/Eminescu.jpg" border="0" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5418093195672105394" /></a><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj-DEtU9BMSxCXDFbzm7xSRotIbV9Sfi3-Bu-tY5CfdUHjAMvbSQJU8O97IxYHZRiI6maogUULAZli2fns4trDWEbAH8sl1SlrU5uY8N6eJUmzNwMGI-K3rSXiiryvO-0sgbGlyt_446Zc/s1600-h/poster.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj-DEtU9BMSxCXDFbzm7xSRotIbV9Sfi3-Bu-tY5CfdUHjAMvbSQJU8O97IxYHZRiI6maogUULAZli2fns4trDWEbAH8sl1SlrU5uY8N6eJUmzNwMGI-K3rSXiiryvO-0sgbGlyt_446Zc/s400/poster.jpg" border="0" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5418093189850372674" /></a><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgaHRRYo2pVH_dpMnGoQ1f4Ut-uMPVZjuIn6vUeE_iEjze5aMG8e5IU8xFr6vZPVwu4xc0Bv0Bv1csB9TJpKo1VCJJYRpkdq2twB8Ueqvu8vSgwzMvDVBr0Pt4yeVu5DuoL36nkW1MORLk/s1600-h/proiect.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgaHRRYo2pVH_dpMnGoQ1f4Ut-uMPVZjuIn6vUeE_iEjze5aMG8e5IU8xFr6vZPVwu4xc0Bv0Bv1csB9TJpKo1VCJJYRpkdq2twB8Ueqvu8vSgwzMvDVBr0Pt4yeVu5DuoL36nkW1MORLk/s400/proiect.jpg" border="0" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5418093183607425826" /></a>Rappy SVhttp://www.blogger.com/profile/01501453825456140832noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-6549740183002296243.post-55492654154419362552009-12-19T07:41:00.000-08:002009-12-19T07:46:07.506-08:00Scoala Viisoara<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEirgUtOioeUCiMELhXknG2lZVBfC9VeDK6fcV5qfA3JnlVzh0v7wKot1igfU5R94wH0KMhilPr43aYpnc7dqrJqRn1sNoe1wqknA4lp8CLItQVAuU_aqu7mMFHjOO3n9Li3KxZhXbvO2S4/s1600-h/HPIM2002.JPG"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 298px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEirgUtOioeUCiMELhXknG2lZVBfC9VeDK6fcV5qfA3JnlVzh0v7wKot1igfU5R94wH0KMhilPr43aYpnc7dqrJqRn1sNoe1wqknA4lp8CLItQVAuU_aqu7mMFHjOO3n9Li3KxZhXbvO2S4/s400/HPIM2002.JPG" border="0" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5416973968629078978" /></a><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg89dIhGxuf5Hfj44seLBSGEi3rSogUsRFV0pHbIqm7VpNTMAi3riK4N9RcbpuS3xX839hF7KonDUraJPQlsxqaNqIGTXaHT8tUuRpktK0aLYFm7NUfV5F7zCL3_ifdE2q-E77vpOTUfTk/s1600-h/HPIM2011.JPG"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 298px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg89dIhGxuf5Hfj44seLBSGEi3rSogUsRFV0pHbIqm7VpNTMAi3riK4N9RcbpuS3xX839hF7KonDUraJPQlsxqaNqIGTXaHT8tUuRpktK0aLYFm7NUfV5F7zCL3_ifdE2q-E77vpOTUfTk/s400/HPIM2011.JPG" border="0" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5416973961819968690" /></a>Rappy SVhttp://www.blogger.com/profile/01501453825456140832noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6549740183002296243.post-77740976490110292742009-12-19T07:38:00.001-08:002009-12-19T07:40:55.556-08:00Scoala nr 2 Campulung Moldovenesc<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgN8G1KmvWxo_BaEmIsu_zAH_TDvxo0sKE8zQFgMfCBrOV6jkSaN36JXDO8BsMswFhQ8eDsoWlEm3B8Njbu_GyMugAmTXS5hk_76D07U6LlGZ9Zs6CAM4NCgX2Zmqk_VpvOkfehubS9abM/s1600-h/P1000480.JPG"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgN8G1KmvWxo_BaEmIsu_zAH_TDvxo0sKE8zQFgMfCBrOV6jkSaN36JXDO8BsMswFhQ8eDsoWlEm3B8Njbu_GyMugAmTXS5hk_76D07U6LlGZ9Zs6CAM4NCgX2Zmqk_VpvOkfehubS9abM/s400/P1000480.JPG" border="0" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5416972699674797186" /></a><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjJPMXidya_IbqThBWaulz_2YCSFS5pcBtxcqlXmVTg3I3YohDrzinQxxk2J2dnwYI78miQcKHIy3xMxo5_wn6ZGvT2MF0YU7ZEE7Y1twPCKEnDjCm0roAgo61XxLsTjSvwTRSRd1TIZqc/s1600-h/SANY3177.JPG"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjJPMXidya_IbqThBWaulz_2YCSFS5pcBtxcqlXmVTg3I3YohDrzinQxxk2J2dnwYI78miQcKHIy3xMxo5_wn6ZGvT2MF0YU7ZEE7Y1twPCKEnDjCm0roAgo61XxLsTjSvwTRSRd1TIZqc/s400/SANY3177.JPG" border="0" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5416972698004879458" /></a>Rappy SVhttp://www.blogger.com/profile/01501453825456140832noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6549740183002296243.post-51910738010760695912009-12-11T05:06:00.000-08:002009-12-11T05:08:48.234-08:00Scoala Nicolae Titulescu Constanta<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhuUNGM2W2dsCBflhYHQhihEzBdF3ivPINcBiq63jvjUf-GYpsuR7jJodc5hb5TbbQJc9QpvWqQ3Sw4Lwf7arGC7s-ow9kDZBAOdmokSvuyGtNHkwh36abluWUqJzq7w7cSpuT_YTWGDxE/s1600-h/IMG_0311+B.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 324px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhuUNGM2W2dsCBflhYHQhihEzBdF3ivPINcBiq63jvjUf-GYpsuR7jJodc5hb5TbbQJc9QpvWqQ3Sw4Lwf7arGC7s-ow9kDZBAOdmokSvuyGtNHkwh36abluWUqJzq7w7cSpuT_YTWGDxE/s400/IMG_0311+B.jpg" border="0" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5413964696627440818" /></a><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi9h7MQ_Zbxi_qRmd9Gs18BekCxnNgtODA7ea0zlIA-0nbh1eUaz4SnSThCSm5R7SHkLgsdoMiT7PYm7LXPpEokobJjVttAmpP4wpBwEVhv6kyVAxv_q88BknUW9l7qLyBPmfiwrG4XcfI/s1600-h/IMG_0264+B.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 342px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi9h7MQ_Zbxi_qRmd9Gs18BekCxnNgtODA7ea0zlIA-0nbh1eUaz4SnSThCSm5R7SHkLgsdoMiT7PYm7LXPpEokobJjVttAmpP4wpBwEVhv6kyVAxv_q88BknUW9l7qLyBPmfiwrG4XcfI/s400/IMG_0264+B.jpg" border="0" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5413964695100166194" /></a><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhoZ8U212kgYJck85gxSiSQE6WfpWd-Ee5ul1nFPZeMXttlnZHROoRQii8uq4Huxcn2UdGOZ8DwZqcYAZxZyA5SUEbnLvrIwGHjDqWObGvR_QYei2cInUIIqFUco6j5EnQ-u8tQTxLTT98/s1600-h/Resize+of+IMG_0288.JPG"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhoZ8U212kgYJck85gxSiSQE6WfpWd-Ee5ul1nFPZeMXttlnZHROoRQii8uq4Huxcn2UdGOZ8DwZqcYAZxZyA5SUEbnLvrIwGHjDqWObGvR_QYei2cInUIIqFUco6j5EnQ-u8tQTxLTT98/s400/Resize+of+IMG_0288.JPG" border="0" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5413964684685725778" /></a>Rappy SVhttp://www.blogger.com/profile/01501453825456140832noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6549740183002296243.post-70248595445457179542009-12-11T05:00:00.000-08:002009-12-11T05:06:39.779-08:00Liceul Pedagogic Sabin Dragoi Deva<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi2g4UVg3p1EMS4OCq-7I7Mg0lYDQeejCLiMHtutibZEjXaiuF0-1wJDsd6IyvTFmf_gwp2xh-eRfmUZC6qyebm5bo62ShIODON8NrJMU1ivtpaMIhrMUM_mUelgZW4hqGgyK4HQPsmj28/s1600-h/Dor+de+Eminescu+1.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi2g4UVg3p1EMS4OCq-7I7Mg0lYDQeejCLiMHtutibZEjXaiuF0-1wJDsd6IyvTFmf_gwp2xh-eRfmUZC6qyebm5bo62ShIODON8NrJMU1ivtpaMIhrMUM_mUelgZW4hqGgyK4HQPsmj28/s400/Dor+de+Eminescu+1.jpg" border="0" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5413963785332780786" /></a><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj1jo8WbCh7_HlDCpdF3ohyne7D2y7ajmT7sPoPiv6tNo2-SBRckPtiiAgfhiCv_SFnTKS7rCqGOjD56lEd_6dc5HxzIZ6IH9tDFRtt1hUfzn91Yvg0crWZyhET7SocflQZRCJ8rfXgpyQ/s1600-h/Dor+de+Eminescu3.JPG"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj1jo8WbCh7_HlDCpdF3ohyne7D2y7ajmT7sPoPiv6tNo2-SBRckPtiiAgfhiCv_SFnTKS7rCqGOjD56lEd_6dc5HxzIZ6IH9tDFRtt1hUfzn91Yvg0crWZyhET7SocflQZRCJ8rfXgpyQ/s400/Dor+de+Eminescu3.JPG" border="0" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5413963775164864818" /></a><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi-NdnMJnXCAuudqToG1DMbfxZn4_PqDVkR8IZpuIRtB9wLWhcxmpDUUqpPHIGqQVS3k3VoMHl3Zyh37Qb-vsik4tysbpa-twvvdQgZtYZC7BTSR58B2nHPbzWelXh7xQ0BBrjm1wPO5II/s1600-h/Dor+de+Eminescu.JPG"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 300px; height: 400px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi-NdnMJnXCAuudqToG1DMbfxZn4_PqDVkR8IZpuIRtB9wLWhcxmpDUUqpPHIGqQVS3k3VoMHl3Zyh37Qb-vsik4tysbpa-twvvdQgZtYZC7BTSR58B2nHPbzWelXh7xQ0BBrjm1wPO5II/s400/Dor+de+Eminescu.JPG" border="0" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5413963771564385650" /></a>Rappy SVhttp://www.blogger.com/profile/01501453825456140832noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6549740183002296243.post-35357846239756495422009-12-11T04:52:00.001-08:002009-12-11T04:59:30.307-08:00Lansare Scoala Vatra Moldovitei<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh199pWo5cjyOtPKHxntAy1Z-ELZWwtyzK6HpCOj8ATCpJqQ89Z1k-I-bfFLJT8M-QPWy2dGJYemRlZbl-SkScZcXHOkt13yc48YiErIfHYrXI0L3L8Ksm5ysAH6zqNXp1dHAiiBVYVxdQ/s1600-h/DSCN1923.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh199pWo5cjyOtPKHxntAy1Z-ELZWwtyzK6HpCOj8ATCpJqQ89Z1k-I-bfFLJT8M-QPWy2dGJYemRlZbl-SkScZcXHOkt13yc48YiErIfHYrXI0L3L8Ksm5ysAH6zqNXp1dHAiiBVYVxdQ/s400/DSCN1923.jpg" border="0" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5413962343208182882" /></a><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgsNodndHfg5BzsCi402r6eTnq9aGCqKB5NbYEg2Eh1cVMuAzw35jD9JLt_3NTR8AkcYUJy3omP9PE66BSj9DN2xOOXr_aUU7X8d3Up7FkbfvjkFhczAR5b92h0g7rperIwFcN-0RaYCLg/s1600-h/DSCN1913.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgsNodndHfg5BzsCi402r6eTnq9aGCqKB5NbYEg2Eh1cVMuAzw35jD9JLt_3NTR8AkcYUJy3omP9PE66BSj9DN2xOOXr_aUU7X8d3Up7FkbfvjkFhczAR5b92h0g7rperIwFcN-0RaYCLg/s400/DSCN1913.jpg" border="0" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5413962334728694114" /></a><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi0J5PKUAhA9tIU20IwYirremNcEs5XUtOEKp62jN5M2DQdqaC3koy2xROyOUeL1lDvRkkHVKVEuVb6dfIJDdtCf-vARmbbwF3nDBRZPD7cTB_XteokPH5l2kQasxKDuZs67NTu4-lyeJA/s1600-h/DSCN1918.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi0J5PKUAhA9tIU20IwYirremNcEs5XUtOEKp62jN5M2DQdqaC3koy2xROyOUeL1lDvRkkHVKVEuVb6dfIJDdtCf-vARmbbwF3nDBRZPD7cTB_XteokPH5l2kQasxKDuZs67NTu4-lyeJA/s400/DSCN1918.jpg" border="0" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5413962330042425090" /></a><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjFMbCq-2Qo5BtwOb3mAA9Y0ApAZHQQZGvn4AKIgcQa7A6qRN5_HuG4w0Q_qWp-6zIdJcbBXCgQvr_q0l4B-MgFW7kt2Y72lQMB6Oi25-jYnCG8gHtdGSJm2mJgJqk_a4KWQFKH95wxa8E/s1600-h/DSCN1914.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjFMbCq-2Qo5BtwOb3mAA9Y0ApAZHQQZGvn4AKIgcQa7A6qRN5_HuG4w0Q_qWp-6zIdJcbBXCgQvr_q0l4B-MgFW7kt2Y72lQMB6Oi25-jYnCG8gHtdGSJm2mJgJqk_a4KWQFKH95wxa8E/s400/DSCN1914.jpg" border="0" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5413962327450077890" /></a>Rappy SVhttp://www.blogger.com/profile/01501453825456140832noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6549740183002296243.post-67201073241276446252009-12-11T04:49:00.000-08:002009-12-11T04:51:32.046-08:00Lansare Scoala 142 Bucuresti<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEinx6CLMIgdEqrJwtCWBg1gcN6nKycrKbwuGE0zpXZHhHvf7TT7I4oHsGm7ZGPNKt_29CqxT2yk2f6sKkze1nmWl-XA0GsGP8zTPxT9OvjcIXlW5LaTYeuMGVZS5wUvcbXDYneT4lvKaQc/s1600-h/PB270015.JPG"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEinx6CLMIgdEqrJwtCWBg1gcN6nKycrKbwuGE0zpXZHhHvf7TT7I4oHsGm7ZGPNKt_29CqxT2yk2f6sKkze1nmWl-XA0GsGP8zTPxT9OvjcIXlW5LaTYeuMGVZS5wUvcbXDYneT4lvKaQc/s400/PB270015.JPG" border="0" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5413960378640638530" /></a><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgU0zAXofc0yPHYuJcnV7tm73ojiDaGF294MLZLEgnIVGdgcUtLyDYSg7E4i71dV0ou1tl3RdET-7Jl6b6Ieg47JXkhrXLkRDPWq_HdGP1QHH4od9CZ0TFqDsvVWjBqv_dLgKH4_AlnLmc/s1600-h/PB260009.JPG"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgU0zAXofc0yPHYuJcnV7tm73ojiDaGF294MLZLEgnIVGdgcUtLyDYSg7E4i71dV0ou1tl3RdET-7Jl6b6Ieg47JXkhrXLkRDPWq_HdGP1QHH4od9CZ0TFqDsvVWjBqv_dLgKH4_AlnLmc/s400/PB260009.JPG" border="0" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5413960372688719282" /></a><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEham7Ld_FPCHUDIP8VeqorjqRtabGqsl3xg4o9Slbj9ZXtejfThmteOmlXFySXUpNU7ohdMdjw66CWHGQVmlgoBk17URS8ieQ7UW8qUV0iBu2Qa7C-PCmv9GxRxhsi8xhuj7GwjB4h6PLg/s1600-h/PB260007.JPG"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEham7Ld_FPCHUDIP8VeqorjqRtabGqsl3xg4o9Slbj9ZXtejfThmteOmlXFySXUpNU7ohdMdjw66CWHGQVmlgoBk17URS8ieQ7UW8qUV0iBu2Qa7C-PCmv9GxRxhsi8xhuj7GwjB4h6PLg/s400/PB260007.JPG" border="0" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5413960360726529522" /></a>Rappy SVhttp://www.blogger.com/profile/01501453825456140832noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6549740183002296243.post-62562366882283269022009-12-11T04:46:00.000-08:002009-12-11T04:49:00.392-08:00Lansare Scoala Stroiesti<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg_ZxIjQ1Mwtler3sDBm-2rUCs_RseXufi9WTQVH89iZdqyvzr244htnsu1owuNqvq4PmGYeupClB8JZGBVArrbJKDHP_sFFDMGUNHiv5jcFXIrYVdINLDID78_HQL9vVups-0IGJzao00/s1600-h/100_1451.JPG"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg_ZxIjQ1Mwtler3sDBm-2rUCs_RseXufi9WTQVH89iZdqyvzr244htnsu1owuNqvq4PmGYeupClB8JZGBVArrbJKDHP_sFFDMGUNHiv5jcFXIrYVdINLDID78_HQL9vVups-0IGJzao00/s400/100_1451.JPG" border="0" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5413959659546049218" /></a><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEghq89ReSVL08Rm8nLjqftSgNvCFiXczmti-tXp6OvXwGcfXvP9cHJIXBmxsJP0zzJYLh2c1JYyQ3b8u3kUNyfEoeNCG1AGcJWQrD673rWZiodw8KSS7SBLdNyPyAk-svUg91vC6sgudFw/s1600-h/100_1446.JPG"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEghq89ReSVL08Rm8nLjqftSgNvCFiXczmti-tXp6OvXwGcfXvP9cHJIXBmxsJP0zzJYLh2c1JYyQ3b8u3kUNyfEoeNCG1AGcJWQrD673rWZiodw8KSS7SBLdNyPyAk-svUg91vC6sgudFw/s400/100_1446.JPG" border="0" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5413959651079523298" /></a><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgAqPTmagz31UaavmFvh4RQZR1Ftybxoiyw9NZW_CdhrImz5hF1AKBOJ6U3nuSCByU9WElYvw2t-zp5Pa8vv6a8kGiGUUOa6q_FYTGZc5FmGOzun5NzuK5AXNhpHolwMVwlciso3S4RPL4/s1600-h/100_1440.JPG"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgAqPTmagz31UaavmFvh4RQZR1Ftybxoiyw9NZW_CdhrImz5hF1AKBOJ6U3nuSCByU9WElYvw2t-zp5Pa8vv6a8kGiGUUOa6q_FYTGZc5FmGOzun5NzuK5AXNhpHolwMVwlciso3S4RPL4/s400/100_1440.JPG" border="0" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5413959648355206162" /></a>Rappy SVhttp://www.blogger.com/profile/01501453825456140832noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6549740183002296243.post-79040741850462523112009-12-11T04:43:00.000-08:002009-12-11T04:46:53.361-08:00Lansare Liceu Teius<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjWvBq51TF4wF5rxwcQ5HentwlOrZfUGiEnT4ZEjvg6doTLIy4Wif1q4lVPRCNcwXtHOEYTt5v0eryulJOU4tooUOjyNnyJD1X_saOrAPsUdvrucDO39hw_H0Hp7lzEyMDCCQxROgUUI7E/s1600-h/DSCN2401.JPG"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjWvBq51TF4wF5rxwcQ5HentwlOrZfUGiEnT4ZEjvg6doTLIy4Wif1q4lVPRCNcwXtHOEYTt5v0eryulJOU4tooUOjyNnyJD1X_saOrAPsUdvrucDO39hw_H0Hp7lzEyMDCCQxROgUUI7E/s400/DSCN2401.JPG" border="0" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5413958940325019346" /></a><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEghtoh_ZU6aPj0eH0O-W9UoSeqEl8u8E61Rgs0aKGBdEKlYFBMu4sQa4YaAPGFvB66-TVmOIVmcA1x5r5o_9BAnZz_bHpNuQwHFEFJGy9mTOi7-dFpWIIgYo1_KwoeI2OCMX8CIGug-rNM/s1600-h/DSCN2402.JPG"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEghtoh_ZU6aPj0eH0O-W9UoSeqEl8u8E61Rgs0aKGBdEKlYFBMu4sQa4YaAPGFvB66-TVmOIVmcA1x5r5o_9BAnZz_bHpNuQwHFEFJGy9mTOi7-dFpWIIgYo1_KwoeI2OCMX8CIGug-rNM/s400/DSCN2402.JPG" border="0" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5413958930191245346" /></a><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjCKxi1JwtbpD0Yly1zWaQK3ZnlBwoyeAuwlgQ5eTOo89DPlD7XOna29RzveIp47VEYZN1L9VyuhVctDxq2fJUn97LBmCM9UR06PKtk4VHrGiLNkrKC3xjVAkJT8HHCEr8nxqtFwSBlF_Q/s1600-h/DSCN2400.JPG"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjCKxi1JwtbpD0Yly1zWaQK3ZnlBwoyeAuwlgQ5eTOo89DPlD7XOna29RzveIp47VEYZN1L9VyuhVctDxq2fJUn97LBmCM9UR06PKtk4VHrGiLNkrKC3xjVAkJT8HHCEr8nxqtFwSBlF_Q/s400/DSCN2400.JPG" border="0" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5413958927614439202" /></a>Rappy SVhttp://www.blogger.com/profile/01501453825456140832noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6549740183002296243.post-16278395428695576432009-12-11T04:37:00.000-08:002009-12-11T04:42:26.519-08:00Lansare Clubul Copiilor Neamt<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiKJnnUoJv4KUHzXzuipze4w-Q8uzA8UWirMqMqg358SGZzUQBLeEXOKiUkhO82BdoWDfBtBLWfsBar71CzPSVkHzOCrgSqZFf2b8PcvbZ1QVY-x3bb4xHzq5_Tio8eUF_97jXCDJr-sgY/s1600-h/Picture+044.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiKJnnUoJv4KUHzXzuipze4w-Q8uzA8UWirMqMqg358SGZzUQBLeEXOKiUkhO82BdoWDfBtBLWfsBar71CzPSVkHzOCrgSqZFf2b8PcvbZ1QVY-x3bb4xHzq5_Tio8eUF_97jXCDJr-sgY/s400/Picture+044.jpg" border="0" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5413958036446077650" /></a><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjxZwBlTxapPnTawyohvB0QQ0WqX1esksRIW-AK1nMPzXxNUcsoS7lqyD3x5NeKOHFCvDQsxVXy9hhx31ppdYG-kUUtpjbBQaXpuJu4T59kUH6_WJ7JZ9lns8d4ewZ3Zr09d5OophPnsIQ/s1600-h/Picture+048.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjxZwBlTxapPnTawyohvB0QQ0WqX1esksRIW-AK1nMPzXxNUcsoS7lqyD3x5NeKOHFCvDQsxVXy9hhx31ppdYG-kUUtpjbBQaXpuJu4T59kUH6_WJ7JZ9lns8d4ewZ3Zr09d5OophPnsIQ/s400/Picture+048.jpg" border="0" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5413958034424458434" /></a><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhMh67o3RQeEicPv1YxyHKsaqQEYnLXA3gHFPgbmbOpLQVEuoQ7AXo1zzDThgwMJgZUXOEYgh_CWDy5uTfG6KevD7ofY1ph25EKtOWSQKXSI0SDDM4PEHGFdwmQWwr9rwRdShYNffYPL3A/s1600-h/Picture+041.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhMh67o3RQeEicPv1YxyHKsaqQEYnLXA3gHFPgbmbOpLQVEuoQ7AXo1zzDThgwMJgZUXOEYgh_CWDy5uTfG6KevD7ofY1ph25EKtOWSQKXSI0SDDM4PEHGFdwmQWwr9rwRdShYNffYPL3A/s400/Picture+041.jpg" border="0" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5413958028708060466" /></a>Rappy SVhttp://www.blogger.com/profile/01501453825456140832noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6549740183002296243.post-61927274398675823582009-12-03T07:22:00.000-08:002009-12-03T07:25:44.010-08:00Update ©2009 Rappy_SV<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjQQw9Dr6FEiDsWgkfS29YQifqwJPCcDpt7CbYXLk3Pxx6pcWGSvykRQjWjuUyX9bwPzF8H0VMecOTxDAHcjUMJOBGqbQO1uCi65Ak8lkskHjheaJYj2iGuPQyPdvb-SuAdjMd9boNKTdE/s1600-h/s_mihai_eminescu.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 390px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjQQw9Dr6FEiDsWgkfS29YQifqwJPCcDpt7CbYXLk3Pxx6pcWGSvykRQjWjuUyX9bwPzF8H0VMecOTxDAHcjUMJOBGqbQO1uCi65Ak8lkskHjheaJYj2iGuPQyPdvb-SuAdjMd9boNKTdE/s400/s_mihai_eminescu.jpg" border="0" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5411031457038539538" /></a>Rappy SVhttp://www.blogger.com/profile/01501453825456140832noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6549740183002296243.post-67130294723184927952009-11-12T09:52:00.001-08:002009-11-12T09:59:15.537-08:00Fisa de Inscriere<p class="MsoNormal" align="center" style="text-align:center;line-height:150%"><span lang="FR" style=" line-height:150%;mso-ansi-language:FR"><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;">Concursul interjudeţean de creaţii literare şi proiecte</span><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;"><o:p></o:p></span></span></p> <p class="MsoNormal" align="center" style="text-align:center;line-height:150%"><span lang="FR" style=" line-height:150%;mso-ansi-language:FR"><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;"> “</span></span><span lang="RO" style=" line-height:150%"><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;">Dor de Eminescu”</span><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;"><o:p></o:p></span></span></p> <p class="MsoNormal" align="center" style="text-align:center;line-height:150%"><span lang="RO"><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;">Fişă de înscriere</span></span></p> <p class="MsoNormal" align="center" style="text-align:center;line-height:150%"><span lang="RO"><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;">Secţiunea creaţie literară</span></span></p> <p class="MsoNormal" style="line-height:150%"><span lang="RO"><o:p><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;"> </span></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="line-height:150%"><span lang="RO"><o:p><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;"> </span></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="line-height:150%"><span lang="RO" style="line-height:150%"><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;">Subsecţiunea</span></span><span lang="RO"><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;">: …………………………………………………………………………..</span></span></p> <p class="MsoNormal" style="line-height:150%"><span lang="IT" style="line-height:150%;mso-ansi-language:IT"><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;">Numele şi prenumele elevului participant ...................................................... </span><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;"><o:p></o:p></span></span></p> <p class="MsoNormal" style="line-height:150%"><span lang="IT" style="line-height:150%;mso-ansi-language:IT"><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;">Clasa...................................................... </span><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;"><o:p></o:p></span></span></p> <p class="MsoNormal" style="line-height:150%"><span lang="IT" style="line-height:150%;mso-ansi-language:IT"><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;">Şcoala................................................................................</span><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;"><o:p></o:p></span></span></p> <p class="MsoNormal" style="line-height:150%"><span lang="IT" style="line-height:150%;mso-ansi-language:IT"><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;">Adresa şcolii............................................................................................</span><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;"><o:p></o:p></span></span></p> <p class="MsoNormal" style="line-height:150%"><span lang="IT" style="line-height:150%;mso-ansi-language:IT"><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;">Numele şi prenumele profesorului îndrumător............................................... </span><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;"><o:p></o:p></span></span></p> <p class="MsoNormal" style="line-height:150%"><span lang="IT" style="line-height:150%;mso-ansi-language:IT"><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;">Adresa pe care vor fi trimise premiile/diplomele.............................................</span><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;"><o:p></o:p></span></span></p> <p class="MsoNormal" style="line-height:150%"><span lang="IT" style="line-height:150%;mso-ansi-language:IT"><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;">Adresa de e-mail/nr. de telefon la care pot fi contactaţi participanţii:</span><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;"><o:p></o:p></span></span></p> <p class="MsoNormal" style="line-height:150%"><span lang="IT" style="line-height:150%;mso-ansi-language:IT"><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;">.................................................................................................................</span><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;"><o:p></o:p></span></span></p> <p class="MsoNormal" style="line-height:150%"><span lang="IT" style="line-height:150%;mso-ansi-language:IT"><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;">Motto-ul/pseudonimul care însoţeşte textele/eseul..........................................</span><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;"><o:p></o:p></span></span></p> <p class="MsoNormal" style="line-height:150%"><span lang="FR" style="line-height:150%;mso-ansi-language:FR"><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;">Titlurile textelor/eseului........................................................................</span><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;"><o:p></o:p></span></span></p> <p class="MsoNormal" style="line-height:150%"><span lang="FR" style="line-height:150%;mso-ansi-language:FR"><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;"> ........................................................................</span><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;"><o:p></o:p></span></span></p> <p class="MsoNormal" style="line-height:150%"><span lang="FR" style="line-height:150%;mso-ansi-language:FR"><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;"> .........................................................................</span><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;"><o:p></o:p></span></span></p> <p class="MsoNormal" style="line-height:150%"><span lang="FR" style="line-height:150%;mso-ansi-language:FR"><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;">Motivaţia participării la concurs:</span><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;"><o:p></o:p></span></span></p> <p class="MsoNormal" style="line-height:150%"><span lang="FR" style="line-height:150%;mso-ansi-language:FR"><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;">.......................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................</span></span></p> <p class="MsoNormal" style="line-height:150%"><span lang="RO"><o:p><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;"> </span></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="line-height:150%"><span lang="RO"><o:p><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;"> </span></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span lang="RO"><o:p><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;"> </span></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span lang="RO"><o:p><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;"> </span></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span lang="RO"><o:p><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;"> </span></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="line-height:150%"><span lang="RO"><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;"> </span></span><span lang="FR" style=" line-height:150%;mso-ansi-language:FR"><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;">Concursul interjudeţean de creaţii literare şi proiecte</span><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;"><o:p></o:p></span></span></p> <p class="MsoNormal" align="center" style="text-align:center;line-height:150%"><span lang="FR" style=" line-height:150%;mso-ansi-language:FR"><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;"> “</span></span><span lang="RO" style=" line-height:150%"><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;">Dor de Eminescu”</span><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;"><o:p></o:p></span></span></p> <p class="MsoNormal" align="center" style="text-align:center;line-height:150%"><span lang="RO" style=" line-height:150%"><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;">Ediţia a IV-a</span><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;"><o:p></o:p></span></span></p> <p class="MsoNormal" align="center" style="text-align:center;line-height:150%"><span lang="RO"><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;">Fişă de înscriere</span></span></p> <p class="MsoNormal" align="center" style="text-align:center;line-height:150%"><span lang="RO"><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;">Secţiunea proiecte</span></span></p> <p class="MsoNormal" align="center" style="text-align:center;line-height:150%"><span lang="RO"><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;">„Noi-Eminescu-Europa”</span><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;"><o:p></o:p></span></span></p> <p class="MsoNormal" style="line-height:150%"><span lang="RO"><o:p><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;"> </span></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="line-height:150%"><span lang="IT" style="line-height:150%;mso-ansi-language:IT"><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;">Numele echipei ...................................................... </span><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;"><o:p></o:p></span></span></p> <p class="MsoNormal" style="line-height:150%"><span lang="IT" style="line-height:150%;mso-ansi-language:IT"><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;">Numele şi prenumele membrilor grupei...................................................... </span><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;"><o:p></o:p></span></span></p> <p class="MsoNormal" style="line-height:150%"><span lang="IT" style="line-height:150%;mso-ansi-language:IT"><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;">Şcoala................................................................................</span><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;"><o:p></o:p></span></span></p> <p class="MsoNormal" style="line-height:150%"><span lang="IT" style="line-height:150%;mso-ansi-language:IT"><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;">Adresa şcolii............................................................................................</span><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;"><o:p></o:p></span></span></p> <p class="MsoNormal" style="line-height:150%"><span lang="IT" style="line-height:150%;mso-ansi-language:IT"><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;">Numele şi prenumele profesorului îndrumător............................................... </span><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;"><o:p></o:p></span></span></p> <p class="MsoNormal" style="line-height:150%"><span lang="IT" style="line-height:150%;mso-ansi-language:IT"><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;">Adresa pe care vor fi trimise premiile/diplomele.............................................</span><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;"><o:p></o:p></span></span></p> <p class="MsoNormal" style="line-height:150%"><span lang="IT" style="line-height:150%;mso-ansi-language:IT"><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;">Adresa de e-mail/nr. de telefon la care pot fi contactaţi participanţii:</span><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;"><o:p></o:p></span></span></p> <p class="MsoNormal" style="line-height:150%"><span lang="IT" style="line-height:150%;mso-ansi-language:IT"><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;">.................................................................................................................</span><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;"><o:p></o:p></span></span></p> <p class="MsoNormal" style="line-height:150%"><span lang="IT" style="line-height:150%;mso-ansi-language:IT"><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;">Titlul lucrării............................................................................................</span><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;"><o:p></o:p></span></span></p> <p class="MsoNormal" style="line-height:150%"><span lang="IT" style="line-height:150%;mso-ansi-language:IT"><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;">Ce impact avut acest proiect asupra comunităţii din care faceţi parte?:</span><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;"><o:p></o:p></span></span></p> <p class="MsoNormal" style="line-height:150%"><span lang="FR" style="line-height:150%;mso-ansi-language:FR"><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;">.......................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................</span></span></p> <p class="MsoNormal"><span lang="RO"><o:p><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;"> </span></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span lang="RO"><o:p><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;"> </span></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span lang="RO"><o:p><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;"> </span></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-indent:.5in"><span lang="FR"><o:p><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;"> </span></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span lang="FR"><o:p><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;"> </span></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span lang="FR"><o:p><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;"> </span></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-indent:.5in"><span lang="FR"><o:p><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;"> </span></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" align="center" style="text-align:center;line-height:150%"><span lang="FR" style=" line-height:150%;mso-ansi-language:FR"><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;">Concursul interjudeţean de creaţii literare şi proiecte</span><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;"><o:p></o:p></span></span></p> <p class="MsoNormal" align="center" style="text-align:center;line-height:150%"><span lang="FR" style=" line-height:150%;mso-ansi-language:FR"><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;"> “</span></span><span lang="RO" style=" line-height:150%"><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;">Dor de Eminescu”</span><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;"><o:p></o:p></span></span></p> <p class="MsoNormal" align="center" style="text-align:center;line-height:150%"><span lang="RO" style=" line-height:150%"><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;">Ediţia a IV-a</span><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;"><o:p></o:p></span></span></p> <p class="MsoNormal" align="center" style="text-align:center;line-height:150%"><span lang="RO"><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;">Fişă de înscriere</span></span></p> <p class="MsoNormal" align="center" style="margin-left:.25in;text-align:center"><span lang="RO"><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;">Secţiunea prezentări power-point –</span></span></p> <p class="MsoNormal" align="center" style="margin-left:.25in;text-align:center"><span lang="RO"><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;">“Viaţa şi opera lui Mihai Eminescu în imagini” – “Creaţie şi creator”</span><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;"><o:p></o:p></span></span></p> <p class="MsoNormal" align="center" style="text-align:center;line-height:150%"><span lang="RO"><o:p><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;"> </span></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="line-height:150%"><span lang="RO"><o:p><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;"> </span></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="line-height:150%"><span lang="IT" style="line-height:150%;mso-ansi-language:IT"><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;">Numele echipei /autorului prezentării...................................................... </span><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;"><o:p></o:p></span></span></p> <p class="MsoNormal" style="line-height:150%"><span lang="IT" style="line-height:150%;mso-ansi-language:IT"><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;">Numele şi prenumele membrilor echipei(dacă este cazul)................................</span><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;"><o:p></o:p></span></span></p> <p class="MsoNormal" style="line-height:150%"><span lang="IT" style="line-height:150%;mso-ansi-language:IT"><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;">........................................................................................................................... </span><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;"><o:p></o:p></span></span></p> <p class="MsoNormal" style="line-height:150%"><span lang="IT" style="line-height:150%;mso-ansi-language:IT"><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;">Şcoala..............................................................................................................</span><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;"><o:p></o:p></span></span></p> <p class="MsoNormal" style="line-height:150%"><span lang="IT" style="line-height:150%;mso-ansi-language:IT"><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;">Adresa şcolii...................................................................................................</span><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;"><o:p></o:p></span></span></p> <p class="MsoNormal" style="line-height:150%"><span lang="IT" style="line-height:150%;mso-ansi-language:IT"><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;">Numele profesorului îndrumător.............................................................. Adresa pe care vor fi trimise premiile/diplomele.............................................</span><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;"><o:p></o:p></span></span></p> <p class="MsoNormal" style="line-height:150%"><span lang="IT" style="line-height:150%;mso-ansi-language:IT"><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;">Adresa de e-mail/nr. de telefon la care pot fi contactaţi participanţii:</span><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;"><o:p></o:p></span></span></p> <p class="MsoNormal" style="line-height:150%"><span lang="IT" style="line-height:150%;mso-ansi-language:IT"><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;">.................................................................................................................</span><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;"><o:p></o:p></span></span></p> <p class="MsoNormal" style="line-height:150%"><span lang="IT" style="line-height:150%;mso-ansi-language:IT"><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;">Titlul lucrării............................................................................................</span><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;"><o:p></o:p></span></span></p> <p class="MsoNormal" style="line-height:150%"><span lang="IT" style="line-height:150%;mso-ansi-language:IT"><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;">De ce aţi ales să participaţi la acest concurs?:</span><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;"><o:p></o:p></span></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-indent:.5in"><span lang="IT"><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;">....................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................</span></span></p><p class="MsoNormal" style="text-indent:.5in"><span class="Apple-style-span" style="font-size:large;"><b><span class="Apple-style-span" style="font-size:x-large;"><span class="Apple-style-span" style="color:#3366FF;"><a href="http://fisierulmeu.ro/61AM9QXCAM91/fise-de-inscriere-Dor-de-Eminescu-doc.html"> Download</a></span></span></b></span></p>Rappy SVhttp://www.blogger.com/profile/01501453825456140832noreply@blogger.com0